23,409 matches
-
alunga toate acele amintiri care nu-i dădeau pace. Nu a reușit. S-a întors încet, cu mare grijă să nu-și trezească soția, i-a așezat brațul pe lângă trup, i-a potrivit perna sub cap și a coborât fără zgomot. A îmbrăcat un halat și s-a așezat pe un fotoliu din sufragerie, în fața televizorului, după ce s-a asigurat că ușa de la celălalt dormitor este închisă la fel de bine ca și cea a acestei încăperi. După numai zece minute, timp în
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
în special ca reacție, ca răspuns al faptului că i se dă onoare, respect. Soția aceasta își onorase soțul, iar el, ca răspuns, dorea să facă ceva cu privire la această dovadă de respect. Treizeci de minute mai târziu, soția a auzit zgomot de tăvi și farfurii în bucătărie. Când a intrat să vadă despre ce e vorba, ce credeți că a văzut? Soțul ei pregătea cina. Niciodată mai înainte nu făcuse asta. Niciodată! Ce era aceasta? Din nou soțul servea. La câteva
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS .I. de IONEL CADAR în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Numai_dragostea_nu_este_de_ajuns_i_ionel_cadar_1331702017.html [Corola-blog/BlogPost/348268_a_349597]
-
și focuri de artificii, care oricum ne mențin „alerți”. Un factor important în reușita nebuniei generale rămâne clima blândă a Mediteranei, aptă să primească generos masele de entuziaști fără frică de îngheț. Ghidurile turistice respectabile somează amatorii să nu subestimeze zgomotul infernal al pocnitorilor de toate calibrele, îndemnând la purtarea obligatorie de dopuri în urechi. Proba de rezistență maximă pentru timpane este canonada zilnică de la orele 14, ritual care se ține cu sfințenie, cu începere din prima zi a lunii, până
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Las_fallas_de_valencia.html [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
pe portativ, muzica vine din infinitul și nemuritorul univers audibil și e adusă în formă armonioasă, precum cern aurarii comoara galbenă din materialul steril! Tăcere absolută nu există, iar muzica nu este creată de azi, există dintru început, combinată în zgomotul total al universului, de unde cei care cântă și cei care compun o absorb, o curăță și o împart în mărgăritare, pe mărimi, forme și culori. Neamul românesc are fundație un vast filon de aur din care „minerii” muzicii scot la
NELLY MIRICIOIU. OPERA, UN PARADIS AL BUCURIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404785525.html [Corola-blog/BlogPost/349189_a_350518]
-
eroul își pierde vederea. Ieșit într-o dimineață din casă, Iustin este ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu. În ipostaza în care se află de câțiva ani, gândirea lui a deprins să interpreteze fiecare zgomot, fiecare mișcare din jur, în timp ce toate celelalte simțuri intervin cu o acuitate sporită, ca o compensație pentru pierderea vederii. Marian Malciu se pricepe de minune să recurgă la suspans pentru a crea atmosfera aceea stradală, specifică unui eveniment rutier, situație
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1397580382.html [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
în folosul comunității, dar al comunității ăsteia normale, din care fac eu parte, nu al alteia, să se arunce singure pe tăvi de inox. Nu-i așa? Cred că sunt cam agitat, nodul din stomac se încâlcește și descâlcește cu zgomot, închid ochii și-ncep să fredonez o melodie de nicăieri. Vibrez și eu pe ritm, apoi mă las greu, să cad de pe marginea înghețată a artezienei. Timpul se scurge încet, încet, ca mierea pură. Apoi deschid ochii și o văd
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” by https://republica.ro/eugenie-de-craciun-zun-leu-nenea-sau-cat-ai-dumneata [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
se povesteau aventurile cele mai pline de laudă și inventivitate. Vocile dogite și râsul necontrolat în intensitate și coloratură se auzeau până departe de locurile cu pricina. Erau nelipsite chicotelile de plăcere ori izbucnirile aparent furioase ale fetelor sărutate cu zgomot și împinse vulgar de la un băiat la altul. Semnalul spargerii distracției era dat de Mișu. El era „creierul găștii” de la băncile ascunse sub ramurile dese ale arborilor de la scara unuia din blocurile proaspetei asociații de proprietari, la care mama Violetei
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_2_marian_malciu_1326303197.html [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CÂMPIA... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CÂMPIA... Căldura a-nghițit orice urmă de zgomot Și greierele stă la umbră de troscot... Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă
CÂMPIA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1433454201.html [Corola-blog/BlogPost/374602_a_375931]
-
să le și vedem, deoarece vântul bătea spre noi, și tot fumul de la artificii ne acoperea unghiul vizual. Din 12 minute de artificii pot spune că în total am văzut cam 5 minute de artificii clare restul au fost doar zgomot și fum... Păcat! Dar măcar am încercat, asta pentru că se anunțau a fi cele mai spectaculoase din Europa, datorită, bineînțeles, olimpiadei de vară ce „va să vină”! Trebuia să fie așa, mai ales că, anul acesta, toți ochii vor fi
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 by http://confluente.ro/Lavinia_iancu_jurnal_londonez_14_lavinia_iancu_1345901463.html [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
decât de obicei și pe drumul spre casă o prinse noaptea. Era de acum o fetișcană curajoasă, așa că nu se sperie cu una cu două de ceața verzuie care începuse să se întindă dinspre apă. Grăbi pasul, atentă la fiecare zgomot din jur. Deodată, pe cărarea care ducea spre lac, chiar în fața ei, apăru un balaur uriaș cu două capete, care își târa printre copaci coada mai ascuțită decât o suliță. Fata vânătorului apucă arcul cu care vâna de obicei, gata
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
zănatic. Mă aștepta râzând. Îmi făcu semn s-o urmez. Am pășit într-un hol lung și prăfuit, iluminat puternic de un șir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stofă ripsată. Câteva uși întredeschise lăsau să irumpă un zgomot de petrecere. La capătul lui, o scară în spirală urca undeva deasupra unei hărmălăi neobosite. Am urmat-o într-una din încăperile de la capătul coridorului și m-am trezit în fața unui grup mai mult decât zgomotos: - În sfârșit, bine c-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
din spate, pășind pe dușumeaua neagră, simțeam cum mi se strânge trupul de spaimă. Ce rost o fi avut o asemenea încăpere? La ce-ar fi putut folosi? Erau întrebări la care mintea mea refuza să găsească răspuns. Am auzit zgomot de pași. Am rămas nemișcat în întunericul încăperii, întorcându-mi privirile spre ușa deschisă. Era Ursula. Îmbrăcată într-o spumă de voal transparent, trecea ca o somnambulă prin dreptul ușii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciudățeniile prin care
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
la un dialog învechit sau dialogul cu alte voci... ziua trece prea repede peste ochii și timpanele obosite. mi-e dor de liniștea muzicii, de armonia în care mă arunc de câte ori viața înghesuie în acolada mare a gândurilor, prea mult zgomot... închid telefonul pentru câteva ore. vreau să dorm. Referință Bibliografică: o zi obișnuită / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
O ZI OBIŞNUITĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/O_zi_obisnuita_anne_marie_bejliu_1351899035.html [Corola-blog/BlogPost/344982_a_346311]
-
se așează pe ouăle tale, realizezi că trebuie să fie o cale de a rezolva problema fără violență (Lao - Tzu). • Umorul sau e riscant, sau neinteresant... • M-am convins că există mai rău decât cel mai rău. • Uneori ne supără zgomotul, alte ori mai supărătoare e tăcerea. • Sunt oameni cu școală care n-au învățat nimic din Istorie. Atâta timp cât îți trăiesc părinții, ești copil (de la Camelia Tripon). • Din cuvinte înțelepte se pot alcătui frazele cele mai tâmpite. • Unii și-au greșit
HOŢUL NEPRINS & ADEVĂRATA VALOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1436186122.html [Corola-blog/BlogPost/384465_a_385794]
-
iahnie de fasole, era o bucătăreasă desăvârșită, o mămăligă mare galbenă ca soarele aburind în largul mării trona în mijlocul mesei. Mama-și adună fetele cu dragoste-n suflet, dar ea rămâne în picioare mereu neobosită, e liniște, se aud doar zgomotele lingurilor în farfurii, de mult nu mai fusese asa o liniște, doar în sufletul ei zbuciumat înca mai plouă cu venin. -Cum să fac să-i spun?... această întrebare nu-i dădea pace. După plecarea fetelor Magdalena adună ce-a
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486165069.html [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
acordul ca băiatul să fie făcut pierdut. Un acces puternic de tuse l-a oprit din meditație, s-a îndoit de suferință, fiecare repriză îi provoca durerii ale pleurei și ale diafragmei. Un ciocănit ușor, ușa s-a deschis fără zgomot, pe ea a intrat mama Lăzărica, s-a apropiat de pat, a pus pe masă sacoșa,apoi s-a așezat pe scaunul pe care puțin mai înainte șezuse Crina. A oftat, l-a prins de mână și l-a privit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1489044534.html [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
însoțită de un aparte element cromatic, evidentul dramatism conferindu-i forță de impactare estetică asupra lectorilor. Reflectări tremurătoare însoțesc discursul poetic al volumului Când fluturii nasc cioburi: "definesc pasul/ în timpul războiului/ nuanțelor oglinzii/ îl readuc la viață/ fără reticențe/ cu zgomot cadențat/ pierd speranța/ fluturelui/ clipind mereu aceleași secunde". O figură deosebită fac și multiplele formulări metaforice, adeseori atingând pragul ingeniozității. Cu deosebită acuitate transpar vibrațiile unei pasiuni ce se transformă în versuri care par a răscoli momentul. Ritmul sângelui animă
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1472237282.html [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
lipsește „câmpul” dintre piese, zona care este reprezentată în sat de: cer, pământ, praf, noroi, pietre, apă, păduri, munți, nori... În civilizația tradițională obiectele interacționează cu câmpul. Apariția obiectului în lumea tradițională seamănă mai mult cu o naștere. Obiectul „conține” zgomotul naturii, nu pe cel al mașinii. El reflectă lumea în toată amploarea ei, e trăit, e simțit, e ieșit din nevoie adevărată și dragoste. Mă uit prin sat mă întreb în sine: Ce fel de om, de român, poate să
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Necesitatea_unui_muzeu_satesc.html [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
-i așteptat de amintiri. Abia de mai întâlnești la oraș restaurantele de altădată, cu separeuri, sau hanurile de la crucea drumurilor. Azi, parcă oamenii stau la mese în mijlocul străzii: dinăuntrul restaurantelor se poate panorama orașul, iar de afară răzbate înăuntru nesuferitul zgomot stradal. Intimitate nu mai există astăzi între cer și pământ! Farmecul de altădată al localurilor era tocmai acela că afară palpita o lume, iar înăuntru alta. Acum peste tot e aceeași! Și totuși, la Bacău, în zona Autogării, „la Irina
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
trec peste podul Grant îmi întorc privirea spre Gara de Nord. Ca și cum, pe șinele acelea întortocheate s-ar derula viața mea. Singurul meu regret este că nu le văd mergând cu viteză, cu sunetul acela de roți de fier, frământând șinele cu zgomot, ca un amant gelos. Mirosul de unsoare amestecat cu fier patinat... îmi lărgește nările în încercarea de a mă îmbăta cu aroma de ... tren. Ritmul sacadat al roților de tren îl asemăn cu galopul cailor răscolind pământul reavăn. Simți parfumul
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_nou_inceput_mirela_stancu_1357088195.html [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
prins, sunt un autentic maidanez. Am ochii căprui, dinți puternici, o codiță scurtă, un chef nebun de joacă, sunt iute de picior, îmi place să fur mănușile lui Dino și ador să mă prefac că îi compostez hainele. Mă irită zgomotul de la motorul mașinilor și din această pricină latru în aparență fără motiv și chiar o iau la fugă după ele. Îmi fac rondul între blocurile Q1 și Q3 din cartierul Găvana III- Pitesti. Locuiesc sub un balcon de la blocul Q1
,, AMIGO” de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Povesti_de_cartier_amigo_cornelia_curtean_1351858048.html [Corola-blog/BlogPost/344995_a_346324]
-
X: (râzând) Florile! Soția Bolnavului X: Dacă nu ar fi aceste flori nu ați reuși să vă descurcați în viață. Bolnavul X: Suntem norocoși. Cine ne-ar fi dus într-o excursie pe Pământ din Eden? Soția Bolnavului X: Aud zgomot. Bolnavul X: Cred că îți vine prietena pe la prânzul cel mare să te ajute. Soția Bolnavului X: Vine și ea când poate. Prietena Soției Bolnavului X: Bun lucru! Toți: Mulțumim. (Prietena Soției Bolnavului X începe să adune și ea prune
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Acolo trebuie să fie!”- se gândi el. Dar până acolo era cale lungă, cu urcușuri și coborâșuri printre pinteni stâncoși, cascade înalte, pereți abrupți ce apăreau ca din senin, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogoleau într-un zgomot infernal sau prăpăstii ce se deschideau ca niște căldări uriașe, fără fund. Treptat - treptat, roata de foc a astrului ceresc se ascunse după creste. Câțiva nori se perindau leneș pe deasupra și parcă se aprinseră în flăcări. În curând, crepusculul cuprinse
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele parcă nu mai aveau acea sclipire fascinantă. Cu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele parcă nu mai aveau acea sclipire fascinantă. Cu oarecare teamă petrecură o noapte care nu se mai sfârșea, tresărind speriați la orice zgomot sinistru din dosul ungherelor întunecate. La curte vampirii continuau să se distreze până către orele dimineții, când picăturile de rouă se așezară subtil pe firicelele de iarbă ce ieșeau printre fisurile stâncilor. În ziua următoare, câțiva vânători escaladară peretele stâncos
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]