616 matches
-
un viitor amestec al cuiva în afacerile statului român. În privirea modificării art. 7 din Constituție, toată ziaristica recunoaște necesitatea convocării unei Constituante. Nu tot astfel e însă cu art. 2 din Constituție, care face obiectul unei discuții vii în ziaristică. Noi facem deocamdată abstracțiune de la principiul convocării sau neconvocării unei Constituante și ne restrângem pentru astă una dată la răsfrângerea polemică a argumentelor aduse contra convocării. Constituția zice: Art. 2. Teritoriul României este nealienabil. Limitele statului nu pot fi schimbate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au răpus floarea cavalerilor apuseni, ca Asanizii au fost recunoscuți de papa ca dinastie regală a Europei, ca domni legitimi Blacorum et Bulgarorum, cu un cuvânt că acest fragment de popor, atât de nebăgat în seamă astăzi, când nici în ziaristică, nici la congres nu s-a pomenit de el, are îndărătul lui un trecut strălucit câștigat prin proprie vitejie față cu niște dușmani cu mult superiori în cultură și în arta războiului. Și cu toate astea acești oameni, la noi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sau o tăcere silențioasă, după cum ar zice d. Pantazi Ghica, asupra activității acestei sesiuni estraordinare, în care s-a pus la cale cestiunile cele mai grave pentru viitorul României. Această tăcere se manifestă prin deosebitul interes etnologic ce-l arată ziaristica pentru regiuni depărate, unele pentru Bosnia și Erțegovina, altele pentru Afganistan și pentru îndrăznețul Șir-Ali, încît, urmîndu-se acest metod de-a discuta cestiunile, vom ajunge mai departe, până ce concertul penelor oficioase va ajunge la o simfonie asupra descoperirilor din Africa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o cauză. "Romînul" n-a răspuns la ele, ci a pus pe ciracul său să răspundă cu înjurături. Deși nu ne punem niciodată în polemică cu acel cirac, nici avem obicei a-l cita, totuși trebuie să concedem că în ziaristică joacă cel puțin rolul pe care d. Dimancea-l joacă în Parlament! Când guvernului [î]ie rușine să propuie ceva, [î]i poruncește d-lui Dimancea să propuie; când ziarului "Romînul" [î]i e rușine să atingă o cestiune, pune pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iar presa guvernamentală augmenta spaima, năzărindu-i-se în perspectivă nouri grei și încărcați cu grindină pe care-i vedea adunîndu-se dinspre străinătate asupra noastră. Când s-au escris alegerile pentru Camerele de revizuire agitația era la culme. Dar pe când ziaristica, cu puține escepții, se întrecea în cuvinte cari, oricât de frumoase ar fi fost, n-aveau puterea nici de-a convinge, nici de-a îndupleca, organul nostru au adus studii serioase asupra cestiunii, studii bazate pe date statistice, pe comparațiunea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
colosale pe toate tărâmurile. Greșelile de calcul ale d-lui Brătianu costă pe popor zeci de milioane; sudoarea acestui popor se risipește pe nimicuri și mofturi și singura compensare este doar că - în fața mizeriei patente a populațiunilor - spiritul minciunii zilnice, ziaristica oficioasă, să poată susținea că România e fericită și mare. Dacă declamația mincinoasă între chiar zidurile noastre poate trece drept compensare, atunci să ne fie de bine. De aceea nu e vorba. - o repetăm - de principiile voastre sau ale noastre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru viața publică, și anume pe aceia cari și-a făcut din politică, din precupețirea și specula sentimentelor și aspirațiilor naționale o meserie și o negustorie de toată ziua. Îndealtmintrelea noi nu găsim deloc atât de straniu ca publicitatea, fie ziaristică, fie parlamentară, să ia de motiv tocmai fenomenele; căci fenomenele izbesc vederea, nu cauzele ascunse. Decreșterea populației române din țară și creșterea elementelor străine e un fenomen; el rănește vederea patriotului adevărat, el e lesne de înțeles pentru orice cetățean
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-l în 1909, la Paris, unde se specializează în otorinolaringologie. Cu un an înainte întemeiase împreună cu alți medici, la București, Societatea de Otorinolaringologie. Concomitent cu medicina - a fost și medic al Teatrului Național și al Operei din București -, a practicat ziaristica și a scris literatură. Debutează cu versuri în 1895 la săptămânalul „Lumea nouă literară și științifică”; Mihai Codreanu și Moni Ghelerter își amintesc că începuse să scrie poezii aproape de copil. Publică articole pe subiecte diverse, mai cu seamă cronici dramatice
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
Nădejde (1974). A lucrat ca redactor la „Scânteia” (1955-1961, 1970-1972) și ca preparator, asistent și lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București și la universități din Beijing (China) și Dijon (1961-1970). Din 1972 conferențiar la Facultatea de Ziaristică a Academiei de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu” din București, în 1981 e transferat la Biblioteca Academiei, o perioadă ca șef al serviciului Bibliografie Națională. Revine în învățământ din 1990, ca profesor la Facultatea de Filologie-Ziaristică a Universității Hyperion
VISINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
precum Captiv, Mă ia singurătatea, Înhumare amintesc de Arghezi. V. a lăsat în manuscris și trei piese de teatru: Lumină fără întuneric, Ziduri fără umbră, Învierea. SCRIERI: Geapanale, îngr și pref. Radu G. Țeposu, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 334; [Scrisoare de la Pan M. Vizirescu. 1980], ADLTR, V-13; Mircea A. Diaconu, „Geapanale” - debut editorial postum, ST, 1988, 1; Dicț. scriit. rom., IV, 767-768. L. Ch.
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
1901, nr. 10, p. 79; continuarea notiței În nr. 11, pp. 86-87. Valeriu Braniște XE "Braniște" , „Foița Drapelului”, În Drapelul, Lugoj, 1901, nr. 9, 14. George Precup XE "Precup" , op. cit. Vezi și Ioan Rațiu XE "Rațiu" , „Cipariu XE "Cipariu" și ziaristica română”, Unirea, 1905, nr. 25, pp. 218-220, unde se relatează istoria descoperirii celor două colecții ale publicației. Nerva Hodoș XE "Hodoș" , Alexandru Sadi Ionescu XE "Ionescu" , Publicațiunile periodice românești, Tipografia Carol Göbl, vol. I, București, 1913, sub voce. Nicolae Iorga
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
București, 1922, pp. 92-93. Nicolae Iorga XE "Iorga" , Istoria literaturii românești În veacul al XIX-lea, vol. III, Tipografia Minerva, București - Vălenii-de-Munte, 1909, pp. 35-36. Vezi Ioan Rațiu XE "Rațiu" , op. cit. (v. nota 318); Alexandru Lupeanu-Melin XE "Lupeanu-Melin" , „Începuturi ale ziaristicii românești În Ardeal”, Almanahul presei române, Cluj-Napoca, 1926, pp. 46-47 (tot aici, vezi și articolul „O carte de reculegere”); Septimiu Popa XE "Popa" , „O gazetă poporală românească În anul 1848”, Societatea de mâine, Cluj, 1928, nr. 4, pp. 82-83. Ion
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și focusarea spre aspecte nu neapărat relevante pentru imaginea acestuia. Inutil de reamintit că Octav Băncilă pendulează între statutul de « liceu decadent » cu o atmosferă promiscuă (iar aici voi da un exemplu îndeajuns de sugestiv respectiv veritabila dovadă de măiestrie ziaristică concretizată într un articol denigrant pentru imaginea liceului - cine nu își amintește de spiridușii văzuți de elevi ?!!) și cel de principal furnizor de premii al Iașului. De asemenea, nu e de neglijat nici opinia conform căreia la Colegiul de Artă
Octav Bancilă. In: Apogeul by Iulia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1800]
-
pentru asta sunt sancționat. Or, nu mi s-a spus așa ceva. Rememorând tot felul de fapte, tot felul de lucruri, am aflat mai târziu și, după aceea, mi-a confirmat cineva, anume că veneam într-o dimineață la Facultatea de Ziaristică, la curs, de la ora 8, și la sediu avea să fie o conferință națională, ceva de chimie, nu se știa cu o zi înainte. Am venit devreme, cam pe la opt fără un sfert, era foarte multă lume la intrare, se
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
pe la opt fără un sfert, era foarte multă lume la intrare, se făceau controale și un personaj m-a luat foarte dur, cu „tovarășu’ unde mergeți?” I-am explicat că sunt lector universitar și că am cursuri la Facultatea de Ziaristică de la 8 și atunci, foarte dur, mi-a zis: „Deschide geanta!” Chestiunea aceasta m-a iritat teribil, pentru că eu am fost totdeauna un om liber și pot să fac cele mai grele lucruri, fiind convins că trebuie făcute, sau dacă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
pentru asta sunt sancționat. Or, nu mi s-a spus așa ceva. Rememorând tot felul de fapte, tot felul de lucruri, am aflat mai târziu și, după aceea, mi-a confirmat cineva, anume că veneam într-o dimineață la Facultatea de Ziaristică, la curs, de la ora 8, și la sediu avea să fie o conferință națională, ceva de chimie, nu se știa cu o zi înainte. Am venit devreme, cam pe la opt fără un sfert, era foarte multă lume la intrare, se
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
pe la opt fără un sfert, era foarte multă lume la intrare, se făceau controale și un personaj m-a luat foarte dur, cu „tovarășu’ unde mergeți?” I-am explicat că sunt lector universitar și că am cursuri la Facultatea de Ziaristică de la 8 și atunci, foarte dur, mi-a zis: „Deschide geanta!” Chestiunea aceasta m-a iritat teribil, pentru că eu am fost totdeauna un om liber și pot să fac cele mai grele lucruri, fiind convins că trebuie făcute, sau dacă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
de ”trădarea generoșilor” Putem spune, fără să exagerăm, că Ioan Nădejde a avut și preocupări lingvistice, deoarece a publicat în 1894 un ”Dicționar al limbii latine” și o ”Istorie a limbii și literaturii române”. Totuși, prima pasiune a sa rămâne ziaristica, în paginile gazetelor pe care le conducea, publicând articole cu caracter mobilizator, democrat - revoluționar. În anul 1903 va prelua direcția unui important ziar liberal, ”Voința națională” 131 Împreună cu grupul ”generoșilor” pe care l-a condus, Ioan Nădejde a intrat în
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Ionescu, Nae, Roza Vânturilor, București, Editura Roza Vânturilor, 1990. Ionescu, Nae, Neliniștea metafizică, București, Editura Fundației Culturale Române, 1993. Ionescu, Nae, Curs de metafizică. Teoria cunoștinței metafizice. Cunoașterea imediată (1928-1929). Cunoașterea mediată (1929-1930), București, Editura Humanitas, 1995. Ionescu, Nae, Între ziaristică și filosofie, București, Editura Timpul, 1996. Ionescu, Nae, Teoria cunoștinței, București, Editura Anastasia, 1996. Ionescu Nae, Curs de istorie a logicii. Logica colectivelor, București, Editura Eminescu, 1997. Ionescu, Nae, Filosofia religiei, București, Editura Eminescu, 1998. Manu, Gheorghe, Fizica nucleară, București
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tipărire,editorul sau tipograful va trebui să meargă la autorități pentru a obține autorizația de a o face. Astfel vom cunoaște dinainte cursele care ni se întind și le vom distruge dând mai dinainte explicații asupra subiectului tratat. Literatura și ziaristica sunt cele două forțe educatoare mai importante; deaceea, guvernul nostru va fi proprietarul celei mai mari părți din ziare, în acest chip influența vătămătoare a presei particulare va fi neutralizată și noi vom câștiga, o influență enormă asupra spiritelor. Dacă
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
vom avea nevoie nici măcar să le combatem în fond... Vom combate în mod energic în oficioasele noastre baloanele de încercare aruncate de noi în a treia categorie a presei noastre, în caz de nevoie. De pe acum, cel puțin în formele ziaristicii franceze, există o solidaritate francmasonică. Toate organele presei sunt legate între ele prin secretul profesional; întocmai ca vechii auguri, nici unul din membrii săi nu va preda secretul informațiilor sale, dacă nu va primi ordin. Nici un ziarist nu se va hotărî
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
muncitoare la Fabrica de Confecții (1951-1952) și pedagoga în cadrul Grupului Școlar Profesional și Tehnic din București (1954-1955), ca profesoară la Foleștii de Sus, județul Vâlcea, si Copaciu, județul Gorj (1959-1960), devine asistență și ulterior lector de literatură la Facultatea de Ziaristica a Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Concomitent, preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
cărții Dubla sacrificare a lui Eminescu potrivit cărora fără o identitate națională nu se poate intra în Europa și, în general, în lume. Replica nu poate veni decât din partea unui antiromânism stăruitor și feroce. Unul din argumentele forte ale desconsiderării ziaristicii lui Eminescu este comparația (ipocrită) cu poezia: publicistica nu a avut și nu are nici o însemnătate, comparativ cu poezia, deoarece ea, ziaristica, este produsul unei minți pândite de boală. Incriminările de acest fel au început cu contemporanii lui Eminescu, alde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lume. Replica nu poate veni decât din partea unui antiromânism stăruitor și feroce. Unul din argumentele forte ale desconsiderării ziaristicii lui Eminescu este comparația (ipocrită) cu poezia: publicistica nu a avut și nu are nici o însemnătate, comparativ cu poezia, deoarece ea, ziaristica, este produsul unei minți pândite de boală. Incriminările de acest fel au început cu contemporanii lui Eminescu, alde Grigore Ventura, Al. Ciurcu et. comp., au culminat în anii proletcultismului și s-au prelungit după 1889, uneori în forme acut-aberante, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să precizeze: S-a insinuat aici o formidabilă viclenie a istoriei secrete: în vreme ce poetul a fost "salvat" prin referențialul "nebuniei" superioare (ca ipoteză a geniului romantic), ziaristul a fost asociat cu mizeria și vulgaritatea bolii propriu-zise. De aici insinuarea că ziaristica a fost scrisă "pentru o bucată de pâine" sau că e un produs al "urilor" patologice, al obsesiilor!" Și asta pentru că fondul politic al articolelor, al demonstrațiilor de profunzime din articole, avea în vedere tocmai una din problemele cheie ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]