361 matches
-
́евич Крыло́в; n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicători. Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic. "„Cartea înțelepciunii poporului”" - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
viața și tradițiile poporului rus. De aceea, suflul basmului popular se face simțit în întreaga compoziție a fabulelor, în procedeele artistice folosite de autor, oglindind conștiința colectivă a poporului, mentalitatea și experiența lui de veacuri. Folosind cu măiestrie proverbele și zicătorile populare, Krîlov a îmbogățit limba și literatura rusă cu noi zicători. În fabulele sale se simte influența folclorului. Krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
face simțit în întreaga compoziție a fabulelor, în procedeele artistice folosite de autor, oglindind conștiința colectivă a poporului, mentalitatea și experiența lui de veacuri. Folosind cu măiestrie proverbele și zicătorile populare, Krîlov a îmbogățit limba și literatura rusă cu noi zicători. În fabulele sale se simte influența folclorului. Krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată de fabuliștii dinaintea lui. La Krîlov, concluzia izvorăște în chip firesc
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Isaac Leib Peretz, Sholem Asch până la Itzik Manger, Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer. Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi, idiș și ebraică. În limba ladino au fost create multe cântece religioase, de dragoste, proverbe și zicători, rugăciuni și basme, s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată. În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască, în special în limbile idiș, ebraică și ladino, dar și în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
diversitate de teme. O carte este de asemenea o operă literară sau științifică, sau o parte semnificativă dintr-o astfel de operă. Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria. Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
reunite apoi în volumul "Fire de tort" (1896): "Mama", "Ștefăniță Vodă", "Lupta vieții", "Pașa Hassan", "Doina", "Scara", "Iarna pe uliță", "Dragoste învrăjbită", "Fata mamei", "Noi vrem pământ", "In opressores". Într-o rubrică intitulată "Vorba ăluia", G. Coșbuc explica originea unor zicători și expresii populare despre care tot Slavici afirma: "„Era înainte de toate rubrica Vorba ăluia în care dădea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești”". Caracterul de revistă enciclopedică al "Vetrei" era asigurat și de alte rubrici
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
In opressores". Într-o rubrică intitulată "Vorba ăluia", G. Coșbuc explica originea unor zicători și expresii populare despre care tot Slavici afirma: "„Era înainte de toate rubrica Vorba ăluia în care dădea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești”". Caracterul de revistă enciclopedică al "Vetrei" era asigurat și de alte rubrici redactate de G. Coșbuc, la acestea adăugându-li-se și traducerea unor "Proverbe indice" din literatura sanscrită și "Hymnuri" din "Rig-Veda". Revista a avut și un supliment
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
corpului omenesc, precum și la diverse particularități și invalidități ale omului. Scrie și o introducere în logică, un mic manual pentru începători. Nășīf al-Yăziğī a întocmit o culegere de "maqame" (piese în proză rimată și ritmată care abordează diverse teme: proverbe, zicători, reguli gramaticale, ghicitori, povești etc), intitulată Mağma' al-baḥrayn "La întretăierea celor două mări". Lucrarea a avut succes și după moartea sa, cunoscând mai multe ediții, printre care și două postume, publicate de fiul său Ibrăhīm al-Yăziğī. De asemenea, scriitorul a
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Virginia, Robinson Crusoe, dar și de anii petrecuți în India și Iran din cauza unor misiuni diplomatice ale tatălui său, iar mai târziu ale sale. Următoarele două opere se inspiră din realități sociale . În Fetița tandră autorul face uz de expresii, zicători, proverbe, ajungând chiar să abuzeze de ele. În Război și constanță este sesizabilă influența operei lui [Namık Kemal], Bietul copil „Zavallı ҫocuk”. După aceste două excepții, autorul se întoarce la atmosfera exotică specifică lucrărilor sale și scrie Fata hindusă. Această
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
P.P.Panaitescu, op.cit., p. 79). Romanul abundă în expresii plastice: Vidra e ""jigania cu talpă de gâscă, cu colții de știucă"", Dulful (balena) e ""porc peștit"" și ""pește" "porcit"". În "Istoria ieroglifică" este folosită literatura populară, sunt menționate proverbe și zicători, ca acestea: Lupul părul după vremi" "își schimbă, iară din firea lui nu iase"", sau "" Cine nu vrea să frământe , toată ziua cerne"". Lumea orientală cu farmecul ei exotic apare în descrierea vânătorii de elefanți în India, în descrierea palatelor
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
bage de seamă că povățuiesc fără folos, sînt chelăresele cumpănite ale unei garderobe cu costume. De-acolo, pe măsură ce vine vorba, ies ba Mica Sirenă, ba mincinosul mincinoșilor și alți cetățeni pe care-i fabrică, la minut, jocurile de cuvinte și zicătorile: armăsari care se fac din țînțari, Caută-ceartă-cu-lumînarea, Somnul-Apelor. Un basm de cuvinte, într-o noapte cu lumină alburie, ca trecută prin sticla de lapte pe care un copil năzdrăvan i-o duce unui pui de vulpe cuminte. O vulpe prefăcută
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]