55,332 matches
-
cu lux de amănunte în volumul Cutreierând Spania, apărut în 1928 și reeditat de Editura Sport-Turism în 1988. La întoarcere, face un scurt popas în localitatea Hendaya, știind că acolo se afla exilat Miguel de Unamuno, care putea fi întâlnit zilnic într-o cafenea. Romulus Cioflec este, astfel, al doilea român, după Iorga, care a avut privilegiul unei conversații relaxate cu scriitorul spaniol. în vara anului următor, "peregrinul nostru transilvan" se îmbarcă pe vasul "Monte Cervantes", aparținând unei companii hamburgheze, și
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
Ioana Pârvulescu Acum cîțiva ani urmăream zilnic, "pe francezi", emisiunea lui Olivier Mongin Un livre par jour (O carte pe zi). Durează cam un minut, iar moderatorul ei își plimbă cititorii, la propriu, prin orașe și continente diferite " de unde se vede că e bine finanțat " sau le
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
scosese, în 1924, Partidul Comunist din România în afara legii. Greutățile vieții nu au ocolit-o nici pe doamna Marzesco, după cum îmi mărturisea într-o scrisoare pe care am publicat-o în volumul de însemnări al bunicului său, Fapte și impresii zilnice. 1917-1918, tipărit de curînd la Editura Curtea Veche. în 1985, domnia sa a primit aprobarea de a se stabili în Franța. S-a născut, de altfel, la Paris în 1930, unde părinții se aflau la studii, anul următor venind în țară
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
altfel, la Paris în 1930, unde părinții se aflau la studii, anul următor venind în țară. Recent, am primit de la doamna Jeanne Marzesco câteva texte pe care și le numește "fragmente-strigăt". Sunt pagini cu însemnări iscate din experiențe și reflecții zilnice, alcătuind un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă - a exclamat el - știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe ușă să-ți îngăduie să intri pe fereastră. Dacă îți tolerează cu atâta consecvență prezența, înseamnă că e ceva de capul dumitale! Fă bine și
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
sau distrugerea paginilor cu implicații politice, ne apare cel puțin în parte anemic, dacă-l comparăm cu jurnalele lui Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, Pericle Martinescu și chiar cu Agendele lui E. Lovinescu. Multe însemnări sunt anodine, prozaice bilanțuri zilnice: "înotat la Lido, iar duminică la ștrandul Kisselef". M-am dus la frizer, la dentist etc. înregistrează sute de asemenea mărunțișuri. Uneori, devine cronică mondenă, iar în ultimii ani, 1966, 1968, jurnal de călătorie la Veneția și în Statele Unite, dominat
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
vrea să am o mie și să le împart, în lumina asta albă, la toate femeile din Iași, pe stradă. * Am citit puțin din cartea despre Labiș, abia 55 de pagini, pe apucate, dimineața, înainte de-a porni în circutiul zilnic de vizite necesare, dar ineficace, Tamarei Nikolaevna. Dar cu cîtă patimă am absorbit literele, cuvintele, frazele ce însetat! Și-mi vine mereu să țip: da, așa e, așa e! Este uimitoare această cunoaștere pe dinăuntru a unor procese de creație
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Vă trimit o scrisoare care nu mai este scrisă-n toiul cafelei de la șase dimineața, ci mai tîrziu, aproape de prînz. . Uneori, cînd îmi ascut creioanele pentru a-ncepe rugăciunea zilnică, îmi vine, brusc, să mi le bag în ochi, pînă la creier, să scotocesc acolo cu furie, cu deznădejde, cu ură, gîndurile mele leneșe și murdare. Mi-am urît părinții, am urît cu patimă tristețea, prăbușirea adolescenței mele-n boală
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
ura asta nouă, de nedescris, ură care, cred, nu poate fi rezolvată decît prin demență, printr-un salt absurd în delir. Iată de ce, acum, ca și-n alte dăți, îmi vine să-mi sparg ochii cu creioanele mele afectuoase, mulse zilnic în ciubere de lemn dulce. Orice carte are timpul ei, momentul în care, coaptă, se cere scrisă, pusă pe hîrtie, dată în vileag cu riscul a orice. Tot așa, am impresia, aceeași carte, pentru fiecare cititor în parte, are timpul
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
vine Feteștii, m-am răstit la el. - A, păi mă duc. Ați fost geană. La cât îs de muncit, treceam de pod. Se clătina, într-adevăr. Genul acela de beție interioară, fără semne vizibile. O practică doar cei cu antrenament zilnic. Băietanul cu "Ceresul" era dintre profesioniști. Nici nu apucase să-și termine vorbele, că pistruiata se și strecurase lângă fereastră. El a privit-o lung, apoi s-a întors spre mine. - Ai mozol, bătrâne. Baftă! Fetișcana își așezase pachetul pe
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sînt puternică. A trecut vremea cînd eram o zăpăcită. Pe lume sînt prea multe. Și prea puține. Nu merită să rămîi un zăpăcit." " Am atîția ani. Sînt o mireasă bătrînă. înainte eram o vitrinieră printre numeroase alte vitriniere care primeau zilnic ordine de la ministrele vitrinelor, ale muncii și ale educației. Venea una, zicea: Nu-mi place cum ați aranjat vitrina asta. Dați totul jos și faceți așa și așa! Și noi făceam. Venea alta, zicea: Da' ce-i asta? Dați totul
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
nu ne tulbure inteligența artistică, pe grațioasa-n șolduri Tamara Nikolaevna! * Ne putem da seama acum, la a cincizecea scrisoare, și care ar fi procentul de plicuri dispărute în neant. Mă incită din ce în ce mai mult chestia asta. E ca și cum aș juca zilnic la loterie! Dar oare nu-i fermecător ca, din cînd în cînd, să comunici cu nimicul? Ideal ar fi ca toate scrisorile să nu aibă adresă, să ajungă undeva nu știu unde, dar într-un loc în care literele, eliberate de cuvinte
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
leneș în primul volum. Îmi pare, acum, extrem de rău că sub titlul de pe copertă, jos, cu litere mici, nu am specificat: „roman”! E vorba de actualul volum, desigur. * Îmi este tot mai evident faptul că eu, cel care vă scrie zilnic și amenință s-o ducă tot așa pînă la teroare și delir, nu-s în stare să încropesc o dedicație! Ce se întîmplă? Bineînțeles, e de vină și situația mea, încordarea maximă a nervilor în privința postului Tamarei Nikolaevna. Dar nu
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
de toamnă, pe care fîlfîie rufe și, sînt sigur, puțini o pricep. Cu inima! Orice sîrmă întinsă, aș postula, trebuie să treacă prin cel ce-o privește, ca să poată susține cămașa portocalie sau alba izmană!!! * Uneori mă întreb: oare, scriind zilnic, o scrisoare, cel ce o privește, adresantul, domnul Lucian Raicu, o citește?? Și-mi răspund: ce contează, în momentul în care am scris-o e ca și cum ar fi citit-o! Nu-i așa? * Sînt tentat să definesc cele mai simple
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
să trec prin camera fratelui ei - care era acolo - ea mă îndeamnă să trec liniștit: - Treci dragă, treci. Ce importanță are? Într-adevăr, nici o importanță.” Sigur că Zoe Ricci, ca și Camil Petrescu, își schimbă părerile și atitudinile în funcție de politica zilnică, având și ciudata impresie că sunt constanți. Ceea ce face Zoe Ricci este o adaptare la situație (jignitoare și cam ridicolă), un schimb de măști în funcție de nevoile sociale sau personale. De remarcat însă faptul că nu relația cu un tânăr evreu
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
amintiri, prima poezie din volumul lui Mielușon: Parada. Nu există în ea ceva din poeziile-n rimă, din a doua perioadă, ale lui Dinescu? Vă rog insistent, citiți Parada. De cînd am revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
sub ferestrele acoperite cu draperii de culoarea purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în ploaie, în fața căsoaiei unde probabil candelabrul aurit s-a aprins deja, și aștept doar un semn, cu gândul la lenea ei sălbatică și la ritualul nostru zilnic de așteptare, cu încercuiri și ocoluri furișate, asta nu mă face mai bun decât ceilalți, cu care își va petrece seara în continuare? Adică de ce devotamentul meu valorează mai puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
dă, ce deliciu, în procente, la diferiți autori, apariția galbenului! Și bestialul, Dosto dețin recordul! Gogol 5%, Tolstoi 7,9%, Dostoievski 10,6%! Să nu uit să vă comunic ce scrie, aici, în stațiunea Neptun, pe toate cutiile poștale (galbene): „Zilnic 3 vidări”! Asta, da! Din seara de la doamna Longobarski, de reținut și de meditat la următoarele cuvinte spuse, la un moment dat, cu toată seriozitatea: „.” Într-adevăr, dacă bătrînului „Dosto i se mai pot face bancuri”, „cu Cehov nu-i
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
de ori mai bine cu personajele decît cu oamenii!). De cîte ori dă Dinescu telefon de la dumneavoastră, mi-e imposibil să vă transmit ceva. O jenă funciară mă oprește să duc o discuție "prin cablu cu cel căruia-i scriu zilnic! Am impresia că "vraja s-ar rupe. Dar, ieri, vorbind cu Dinescu, mi-am închipuit că stați tot cu spatele la abis și că, probabil, sînteți iar pe cale de a descoperi inefabilul alfabet al delicateții. Cred că fac parte din categoria acelora
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
una personală (sau deveni socială?), dacă unul din domeniile ei nu ne-ar afecta, în mod direct, pe fiecare dintre noi: este vorba de relațiile cu publicul. Fiecare dintre noi, cu sau fără stea în frunte, avem de-a face zilnic cu vânzătoarele de la magazine (nu zic shopuri), cu funcționarele de la ghișee, sau din alte birouri și anticamere ale vieții cotidiene. Înainte de ’89, lucrurile erau oarecum oable: Dacă dai, nu ai; dacă nu dai - ești om rău". Până și turcimea ar
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
muncii și să-și facă rost de bani. Dar mă străduiesc să învăț. Privind în jurul meu, simt, umăr lângă umăr, o mulțime dornică să învețe alături de mine - o mulțime de tineri, mai ales. Studenții, de exemplu. Ca să-și asigure traiul zilnic, majoritatea dintre ei ar trebui să lucreze. Și, în general, caută să obțină, pe lângă facultate, câte o slujbă, trecând peste constatarea "Și iute și bine nu se poate". Ce se întâmplă cu ei, sau cu cei care doresc să-și
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
scrisului. Între realismul “documentului” - căci nu lipsesc numele unor poeți cunoscuți dintre prietenii autoarei - și “transifigurarea” faptului comun jocul e continuu: poemele mizează tocmai pe nepotrivirea provocatoare de inconfort... poetic, dintre planul “jurnalului” ce mimează notarea strictă a faptului modest, zilnic, și celălalt al “cugetării”, poate purificatoare. Revine, astfel, ca un fel de laitmotiv, o frază precum aceasta: “Mâinile își văd de viață, creierul - nu găsesc nici un cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face din ele îmbrăcăminte sau fuseseră vîndute pentru o rație zilnică de hrană, așa cum se întîmplase cu majoritatea mobilierului, ca și a altor obiecte, valoroase sau nu. Toate se duseseră pe apă sîmbetei și parcă, o dată cu ele, fusese aruncat peste bord și sentimentul de intimitate, de respect de sine; era ca și cum
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
din jur e același! Sînt înconjurați de ceva imposibil de descris, dar teribil de evident. Cred că nu mă înșel. Sînteți în legitimă neîncredere să mă întrebați. Ce l-o fi pocnit, dom^le, pe Brumaru afecțiunea, de-mi scrie zilnic și indescifrabil?" Ei bine, pur și simplu, vă scriu! Lucrurile, într-un anumit fel, s-au întîmplat așa. După cele două vizite făcute la dumneavoastră, mult mai tîrziu, developînd filmul și rulîndu-l cu încetinitorul ("developarea" s-a realizat fără să
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]