1,014 matches
-
în 1851 era registrator de colegiu -, el se statornicește la Mășcăuți, unde se arată priceput într-ale gospodăriei și, în același timp, are vreme destulă pentru scris și lecturi. Începe să compună devreme și, în 1851, îi apărea în „Foiletonul Zimbrului” poezia Moldova. Tot atunci scotea primul volumaș, Fabule alcătuite în limba moldovinească. Dacă se îndeamnă la scris, cu puținătatea înzestrării sale, este pentru că îl însuflețește dorința de a îmbogăți limba și literatura română cu o carte, fie ea și de
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
și biblioteci, apar și în Istoria școalelor de la 1800-1864 (I-IV, 1892-1901; Premiul Academiei Române). Ca literat, U., vădește aceeași disponibilitate. Produce versuri, proză, teatru, încearcă tărâmul istoriei și al criticii literare. Debutează timpuriu, în 1850, când publică o fabulă în „Zimbrul” (unde mai târziu va figura în redacție), în anul următor îi apare în broșură nuveleta Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, iar în 1854 Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii. Mai colaborează la „România literară”, redactează cu
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
figura în redacție), în anul următor îi apare în broșură nuveleta Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, iar în 1854 Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii. Mai colaborează la „România literară”, redactează cu Iancu Codrescu ziarul unionist „Zimbrul și Vulturul” (1858), scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia”, este director al periodicelor „Adunarea națională” (1869), „Informațiunile bucureștene”, redactor la „Revista contimporană”, „Revista literară și
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
târziu) un episod cu rezonanțe dramatice, exploatat în sensul ideologiei pașoptiste, meritorie dovedindu-se știința resuscitării romantice a atmosferei printr-un mozaic pitoresc. Acuratețea detaliilor, din nou concomitentă cu retorismul tendinței - umanitaristă, protestatară -, distinge, de asemenea, romanul Coliba Măriucăi („Foiletonul Zimbrului”), o replică românească la Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe, scriere tradusă în limba română cu câțiva ani înainte. Ca și la alți confrați, reușitele se manifestă fragmentar și pot fi câteodată neobișnuite. Astfel, în alt roman, Omul muntelui (tipărit
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
cu scriitoarea Marie Boucher, poate fi descoperită o anume finețe a notației psihologice, anticipând - cum apreciază Nicolae Manolescu - stilul analitic prezent în scrierile de gen românești abia la sfârșit de secol. Cu Marie Boucher a mai scris nuvela Amelie Stefanesco („Zimbrul și Vulturul”, 1858) și microromanul Les Sept montagnes (histoire moldave), imprimat la Paris în 1863, sub semnătura Marie Movila. Virtuți de romancier U. avea totuși puține, neștiind să depășească spațiul de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
cu toată repulsia față de Anghel, exponent al pragmatismului, nu îi ignoră mândria, spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării, până la dobitocul târât de funie de ultimul prost nimerit pe pământul străbunilor. Parabolă literară în care V. exprimă ingenios probleme și adevăruri ale satului basarabean postbelic, romanul exploatează „gama întreagă a comicului: voioșia
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
, gazeta apărută la Iași, bisăptămânal, între 3 iulie 1850 și 21 februarie 1852, 17 ianuarie 1855 și 10 septembrie 1856 și, sub titlul „Zimbrul și Vulturul”, de la 1 noiembrie la 30 decembrie 1858; fuzionând din 2 ianuarie 1859 cu „Steaua Dunării”, ziarul lui Mihail Kogălniceanu, se tipărește în continuare cu denumirea „Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul”. Până în 1856 directorul periodicului a fost Al. Fotino
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
17 ianuarie 1855 și 10 septembrie 1856 și, sub titlul „Zimbrul și Vulturul”, de la 1 noiembrie la 30 decembrie 1858; fuzionând din 2 ianuarie 1859 cu „Steaua Dunării”, ziarul lui Mihail Kogălniceanu, se tipărește în continuare cu denumirea „Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul”. Până în 1856 directorul periodicului a fost Al. Fotino, ca redactori figurând Teodor Codrescu (17 ianuarie 1855 - 10 septembrie 1856) și Dimitrie Gusti (17 ianuarie - 31 decembrie 1855), iar Vasile Alexandrescu (V. A. Urechia) ca secretar de redacție (17
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
1934). Scrie permanent în „Gândirea”, din 1927 fiind unul din stâlpii grupării din jurul revistei, devine și unul din principalii colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale”. Editorial a debutat în 1916 cu placheta Poezii; peste doi ani îi apare culegerea Din Țara Zimbrului și alte poezii (Premiul Academiei Române). Din 1920 este membru al Societății Scriitorilor Români. În primul deceniu interbelic i se tipăresc cărțile Pârgă (1921) și Poeme cu îngeri (1927; Premiul Societății Scriitorilor Români), în cel de-al doilea ies Destin (1933
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
grav bolnav, se va stinge după un an. Postumitatea lui V. produce revelația unei opere profunde, creată în decursul a aproape unui deceniu, cu limitele situate între moartea soției și arestarea sa. Ea cuprinde toate povestirile (începând de la Capul de zimbru, ultima scriere antumă, 1947), editate în 1966 în două volume, romanul Zahei orbul, publicat în 1970, și lirica de senectute. Prima apariție postumă, cartea Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V.Voiculescu (1964) va fi urmată
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
India, spre a fi trecute clandestin peste graniță - a rămas multă vreme incertă, fiind clarificată abia spre cumpăna dintre milenii. În 1993 Academia Română îl va desemna pe scriitor membru post-mortem. Cele dintâi volume ale lui V. - Poezii și Din Țara Zimbrului și alte poezii -, îndatorate profund lui Al. Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile Alecsandri în Ostașii noștri, V. oferă o nouă culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dezvăluiseră toate zăcămintele de spiritualitate arhaică. Anumite aspecte de practică ezoterică și gândire magică fuseseră semnalate mai curând fugitiv. Povestirile voiculesciene merg în principal tocmai la acestea sau le reliefează în vreun fel existența. Excepție face, între altele, Capul de zimbru, unde se relatează o întâmplare din timpul ultimului război: un ofițer român dovedește că posedă al treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
merg în principal tocmai la acestea sau le reliefează în vreun fel existența. Excepție face, între altele, Capul de zimbru, unde se relatează o întâmplare din timpul ultimului război: un ofițer român dovedește că posedă al treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ultim. Putere și prăbușire, patimă și asceză, dragoste și păcat, ideea de culpă și de injustiție, speranță și reîntoarcere în matca patimilor și a decăderii nu sunt altceva decât cercurile unui infern. ION VLAD SCRIERI: Poezii, București, 1916; Din Țara Zimbrului și alte poezii, Bârlad, 1918; Pârgă, București, 1921; Amintiri despre Vlahuță, Slobozia, 1927; Poeme cu îngeri, București, 1927; Cartea misionarului (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Nichifor Crainic, Craiova, 1930; Chestionar folcloristic (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Craiova, 1930
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
1982; Poezii, I-II, îngr. și pref. Liviu Grăsoiu, București, 1983; Récits, tr. și posfață Irina Bădescu, București, 1983; Iubire magică, îngr. Victor Iova, București, 1984; Gânduri albe, îngr. și introd. Victor Crăciun, pref. Șerban Cioculescu, București, 1986; Capul de zimbru, îngr. și pref. Marin Beșteliu, București, 1987; Toiagul minunilor, îngr. și pref. Nicolae Florescu, București, 1991; Alcyon sau Diavolul alb, îngr. și pref. Florentin Popescu, București, 1992; Poezii inedite și corespondență, îngr. și pref. Ileana Ene, Galați, 1993; Călătorie spre
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și humor”, „Școala și biserica”, „Tribuna liberă”, „Diverse”, „Anchetele noastre”. Sunt găzduite versuri de Ion Pillat (Singur și Vechime), Verona Brateș, Petru Homoceanul, Emil Vora, Grigore Bugarin, Emil Zegreanu, Veturia Constantinescu. Se publică proză aparținând lui V. Voiculescu (Capul de zimbru), Victor Papilian (fragmente din romanul Bogdanus infidelis notarius), Theodor Râșcanu (Pui de cuc, fragment de roman), Constantin Neicu-Calotescu, Gh. Atanasiu. În domeniul dramaturgiei P. atrage colaborarea lui Camil Petrescu, acesta exprimându-și aprecierea și publicând un fragment din piesa Mitică
PROVINCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
mit sau în parabolă și propensiunea spre demolarea convențiilor teatrale), precum și Armurierul Cehov, care include noi încercări de a aduce pe scenă contemporaneitatea imediată. N. este, de asemenea, autorul unor substanțiale scenarii de film (Luchian) și de televiziune (Capul de zimbru, după V. Voiculescu). Încă din poeziile de tinerețe cuprinse în placheta Teama de păsări se fac simțite înclinația lui N. spre meditația asupra condiției intelectualului și preferința pentru limbajul esopic și ironia moralizatoare („Spre Atlantide ce nu sunt/ ne îndreptau
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
Craiova, 1974; Pământul deocamdată, București, 1976; Poezii de până azi, pref. Eugen Barbu, postfață Șerban Cioculescu, București, 1978; Manifest pentru sănătatea pământului, București, 1980; Iubiți-vă pe tunuri, București, 1981; De la Bârca la Viena și înapoi, București, 1982; Rezervația de zimbri, București, 1982; Totuși, iubirea, București, 1983; Manifest pentru mileniul trei, București, 1984; Locuri comune, București, 1986; Viața mea e un roman, București, 1987; Într-adevăr, București, 1988; Sunt un om liber, București, 1989; Poezii cenzurate, București, 1990; Trilogia căruntă, vol
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
a fost un remarcabil actor de tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
Asachi („Albina românească”, „Alăuta românească”, „Spicuitorul moldo-român”) și I. Heliade-Rădulescu („Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția. Structura intimă a lui N.
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
de tineri înființează o societate care îi poartă numele și scoate o revistă care se cheamă „Barbu Nemțeanu” (1920, 1922). N. a utilizat și pseudonimele B. Askenazi, Cireșeanu, Ion Crângu, Ion Corbu, Vasile Crângu, Barbu Exoticu, Germanicus Galitiensis, Tedesco, Luca Zimbru. Primul volum al lui N., Poezii alese (1910), a fost elogiat de Mihail Dragomirescu, însă nu a avut un ecou deosebit în epocă, de vreme ce în afara unor nuanțe de ironie vioaie, se înscria în minoratul sentimental posteminescian. De fapt, personalitatea poetului
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]