1,652 matches
-
lui Neghiniță cel șugubăț. În inconștiența sa, Dică povestea zâmbitor întâmplări foarte grave: “Într-o dimineață, Neghiniță n-are ce face și intră în curte la preot. Popa, plecat de cu noapte cu căruța la târg, iar preoteasa trebăluia de zor cu hrana orătăniilor. După ce le-a dat grăunțe și apă, s-a dus cu oala să mulgă vaca. Neghiniță... după ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala între picioare. Neghiniță s-a așezat pe
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Niculai E condus cu mult alai De mulțimi de păsărele Spintenele, Voinicele, Ce se cheamă Și se-nhamă Fără teamă, La caleașca-i de argint Ușurică, nu vă mint, Zice-se că nici n-o simt. Pînă a pleca, de zor, Stă o clipă pe un nor (La gât, iată, îi lucește, Un medalion c-un pește). Dacă mai întâi se-nchină, Noaptea va trece senină! De-și scutură albul cojoc, Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]
-
cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre centru, ca și când cineva s-ar fi străduit de zor să Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a atâtor și atâtor eroi de poveste n-ar fi considerabil știrbită dacă, printr-o instanță nelalocul ei, măritul Cetitor i-ar putea urmări zi de zi și mai ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două exemple destul de blândeî - nu sunt acestea două imagini nepotrivite și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm și noi, povestitorii de la Porțile Orientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o dată pe cît ierea de lată și toată podită cu beton. Numa că nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia dă pă maluri și de sălciile alea pletoase că tare-mi plăcea să vin pă jos pă chei cu răposatu bărbatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de cele ce spunea, deși nu mai era câtuși de puțin nevoie să facă acest lucru. - Da, da, genial... se auzi ecoul celorlalți. Dumnezeule, cât talent... ce se întâmplă? - Da, da, răvășitor, nu-mi revin, bâiguia John Euripide, încercând de zor să se așeze la locul său, ceea ce și reuși să facă într-un final. Haideți, să ne așezăm, vă rog... aș vrea să vorbim un pic despre ce poate înseamna toată această poveste a Aurorei Sticlaru... vă rog... Oamenii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia Petrovna, spuse Iag, poftindu-ne să ne așezăm și umplând păhăruțele roșii, în timp ce tropăia de zor pe tabla cu care era acoperită podeaua balconului. Ca să spun drept, nu știam că vă întâlniți cu Vadim. Și doar suntem prieteni. Vă rog mult să serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui scaun, proptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
piardă vremea cu întrebări. Și le va pune mai târziu și tot atunci va căuta și răspunsurile, acum trebuia să acționeze cât mai repede. În stânga lui, nu mai departe de zece pași, se afla Calistrat. Așezat în genunchi, căuta de zor în jurul lui. Vâlva era foarte aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că maică-sa spera ca măcar fiicele ei să nu fie ca ea, care spune că a fost o proastă, a trăit ca o măicuță-avocată, și că a fost prea severă cu fetele ei. Cealaltă fată, Hortensia, se răzbună de zor de când s-a despărțit de soțul ei, mi-a râs în nas că vrea să cunoască măcar atâția bărbați câte degete are la mâini, face asta fără a pierde ocazia de a-i povesti Loredanei, în cele mai mici amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai văzuse de ani de zile, de când fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În izmenele B.V.D. — O, Dick Humbird și Kerry Holiday și Jesse Ferrenby și... ei, sîntem vreo cinci-șase. Dă-i zor, băiete! După numai zece minute, Amory devora fulgi de porumb la Renwick’s, iar la nouă și jumătate au ieșit fericiți din oraș, cu destinația nisipurile de la Deal Beach. — Știți, a zis Kerry, aici automobilul e la el acasă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa n-a făcut nici un cadou, măcar mireasa s-o plătească. Și se întoarse încet alături de Marcela, gândindu-se cu melancolie la casa de bani. La MaxiBar, în afară de nea Ovidiu care se tăiase cu cioburile sticlei originale și pupa de zor portretul plin de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai văzut. Și dedându-se el la o necrofilie cum nu s-a mai văzut, deodată îi sări Contesei bucățica de măr din gât și ea tuși, trezindu-se. Trezindu-se, îl prinse pe domnul Popa, care se deda de zor la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Contesa muri de plăcere. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a III-a PASAJ RETRAS Iată-mă la cincizeci de ani și trei luni, cu burtică, chelie, ciupercă la picior și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
parantezele și am făcut-o cu o bucurie nebună. Dansam, cântam, zburam prin sală și informam lumea cam ce urmează, cine intră, mă rog, ce scria acolo, între parantezele textului, și lumea râdea, mă plăcea. În timp ce actorii ceilalți jucau de zor, eu mă uitam prin sală, cochetam cu cuconetul, am și avut ceva succese, de ce să mă ascund, mulțumesc, coane Mihai, pentru un tinerel căruia tocmai i se născuse primul copil era exact rolul de care aveam nevoie. Îndată după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
s-au dus naibii. Când am simțit lovitura puternică, de ciocan, deja mă eliberasem de hainele de pe mine și mă aruncasem asupra trupului de zeiță al lui Reiko, pe care o lingeam plescăind cu putere. Din cauza șocului, Mie vomita de zor la baie. Numai că asta n-o mai ajuta cu nimic acum, efectele drogului se făceau deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la baie, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
realități, aducându-le un plus de cunoaștere, să le facă viața mai mai variată, mai interesantă. Prin ceea ce am scris am încercat să scot în relief oamenii de lângă noi cu conduită exemplară, dar pe care adesea nu-i remarcăm în zorul cu care suntem presați de timp. Pentru că iubesc în aceeași măsură și literatura și literații, m-am aplecat cu admirație și respect asupra unor cărți și asupra autorilor lor, pentru a pune în lumină căutările lăuntrice care duc la esență
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ORARUL DIMINEȚII Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Orarul dimineții 13/13 Apetisanta și atenta mea soție, Era de dimineață în bucătărie, Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi: Proaspete legume și vreo patru ouă moi, Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață. Cu un furou cam scurt în care adormise Simții parcă ceva urcând
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
Cineva - mărturisesc ei că i-ar fi învățat, Iar noi dansam după cântec, pe un covor fermecat. O trâmbiță magică a sunat deșteptarea, De s-a făcut neîntârziat numărătoarea. Pe-o bancă - un loc liber...și m-am așezat de zor, Fără să știu că este boxa acuzaților, Dar în așa companie ilustră, zău că face! Cel puțin să vorbești despre toate cum îți place! Au să te critice și au să te uite un timp, Au să-ți închidă poarta
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
care le adoptase până mai ieri și care confereau distincție și elevată punere în temă asupra compatibilității „contrariilor doctrinare”, motiv de râcă și contondente aplicațiuni pe modelul fizic al oponenților. „Ciomăgarii” erau în maximă alertă, își lustruiau și ungeau de zor tacticile și ustensilele pregătite să intre în joc la primul semnal... „Când într-o țară, expunea el cu un reproș subînțeles și cu trimitere la nenumărate „prezumții istorice” care toate începeau cu „dacă și cu parcă” - cu toate că practica vieții curente
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
să-ți facă un băiat ca să te simți bine și atrasă de el. - Eleonora, lasă copilele în pace, nu te mai juca cu ele, strigă Valentina, care mai aproape de mal, unde apa ajungea abia până pe la brâu, se săpunea de zor să se spele. - Lasă-le să nu moară proaste. Trebuie să știe de mici ce și cum este cu băieții, altfel trece viața pe lângă ele. - Ce, crezi că toată lumea este într-un continuu mâncărici ca tine? La 18 ani, nici
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
uită-te aici, că nu repet de zece ori, sunt lecții care nu se dau decât o dată în viață, dacă nu le înveți singură. Ana, care scăpată din îmbrățișarea surorii sale, se refugiase în preajma celei mari, în timp ce se săpunea de zor pe cap, trăgea cu ochii și la ce se întâmplă cu cele două surori îmbrățișate. Valentina se opri din spălat curioasă să vadă până unde putea duce nebunia mijlociei, gata să intervină dacă era cazul, pentru a opri joaca ei
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
și apoi pe cap o căciulă roșie din coji de ou vopsit la Paște și pe margine împodobiră păpușa cu flori de diferite culori. Păpușa a fost așezată pe o scândură ca să o poată plimba prin sat în timp ce cântau de zor: Caloiene, iene, Caloiene, iene, Du-te-n cer și cere, Să îți dea cheițele, Să deschidă porțile, Să sloboade ploile, Și să ude fetele, Să curgă cu găleata, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]