406 matches
-
o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adus vinul. Nu trebuia să te deranjezi. Oare se poate muri de nerecunoștință? Slujba de la miezul nopții, Biserica St. Mary, Wrothly Iarba e atât de plină de gheață În noaptea asta, că se produce un efect aproape muzical: clinchetim și zornăim pe drum de la casa familiei Shattock, o fostă moară, până la bisericuța normandă. Înăuntru, stranele sunt pline de lume, atmosfera e grea și umedă, asezonată cu miros de vin de la respirațiile oamenilor. Știu că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În bungaloul ei, iar Sanger la masa de lîngă piscină. O luă de mînă pe Laurie Fox, o ridică de pe scaun și o Înconjură protector cu brațul, intrînd astfel amîndoi În bungaloul din spate. Stinghiile de metal se rupseră și zornăiră lovindu-se de geam. Smulse din perete de mîinile lui Crawford, jaluzelele zăceau pe podea la picioarele noastre, o masă tremurătoare de lamele din plastic. Am făcut un pas Înapoi și am Încercat să-l apuc pe Crawford de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
răscolitoare, de femeie surprinsă când făcea baie. „Sunt de-a dreptul nebun!“, îi trecuse prin cap, dar felina se oprise din salturi și îl fixa cu pupilele ei de flacără, care pur și simplu îl năuceau. Chiar atunci, în mansardă zornăi soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise fereastra și trase pe nări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un clinchet de fructe cu coajă, care se loveau între ele. Maică-sa îi trecuse degetele prin păr și îl întrebase: „Ție nu ți-e sete, copile?“. De uimire, de bucurie, uitase și deodată își simțise gâtul ca pârjolit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cadru, imaginea rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte precise. Și se auzea și un sunet, o bucată muzicală repetată, ca un zornăit de bâlci. Lucru cert, Maggie putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se auzea mai tare. Părea să străbată o pajiște: cu fiecare pas pe care îl făcea, din pământ se iveau flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Nu-i plăcea nici ei să stăm pe banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
râzând încetișor. Râsul cu ochi subțiați și lucioși îl făcea să pară dintr-o dată foarte tânăr. ― Spuneți-mi, cum ați ascunde un cadavru într-o locuință ce urmează să fie percheziționată de Miliție? ― A recurs bănuiesc la chimie, opină Stanley zornăindu-și mărunțișul din buzunar. Am avut un caz asemănător la Copenhaga în '57. ― Doamna Melania Lupu nu este ceea ce aș numi eu o tehniciană. Preferă soluții mai casnice. În speță, a îngropat ambele victime o dată. Stanley se opri. ― Adică?! ― I-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din Amsterdam. Nu cred că l-ar bucura peste măsură ca la întrevedere să asiste și doi-trei milițieni. Respiră adînc: La chestiile astea v-aș ruga să reflectați. Sculptorul începu să se plimbe nervos prin încăpere. Ținea mâinile în buzunare, zornăind zgomotos cheile. Se opri în dreptul bătrînului: ― Nu văd realmente nici o ieșire. Făcu o pauză și adăugă nesigur: Dumneata... dumneata trebuie să te fi gândit la ceva. Când ucizi te gândești la urmări. Popa râse amar: ― Cu proxima ocazie îți promit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucru. Ce loc macabru pentru o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta, brățările de aur Îi zornăiră sexy - iar nervii mei zornăiră cuprinși de durere. De-abia suportam să o privesc, dar am privit-o. Nici nu mai respiram de atâta nerăbdare plină de teamă. După câteva secunde, un bărbat nu prea Înalt, cu părul roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta, brățările de aur Îi zornăiră sexy - iar nervii mei zornăiră cuprinși de durere. De-abia suportam să o privesc, dar am privit-o. Nici nu mai respiram de atâta nerăbdare plină de teamă. După câteva secunde, un bărbat nu prea Înalt, cu părul roșu și Început de chelie, se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai Încolo, În direcția plajei, se vedea un iaht foarte mare care intra, fără zgomot, În golf. Nu sunt un pic cam prea aproape? l-am Întrebat, căci auzeam zgomotul făcut de ancora celuilalt vas, cu lanțul care se lăsa zornăind În mare. Poți să devii foarte protector În legătură cu un golf: după cinci minute după ce ai intrat În el, golful devine, Într-un fel, proprietatea ta privată. — Este un vas minunat, remarcă Hunter, luând un binoclu și privind prin el. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
al mierii, pe la nări mirosul de friptură proaspăt scoasă din cuptor, în fața ochilor veți avea albul imaculat al laptelui, iar în inimă vigoarea tinereții și veți face dragoste cu cele mai frumoase femei sau cu cei mai virili parteneri în zornăit de bani, pe melodii vesele, interpretate cu măiestrie și profesionalism de cei mai virtuoși maneliști din lume ce vor fi transmise pe toate canalele de televiziune 24 de ore din 24! Să trăiți bine! Să fiți fericiți! Ura!" Uraaa! răspunseră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
programului său de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ciudat. Peste vagoanele-restaurant se lăsă brusc liniștea Îngrijorată despre care se spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o mare furtunoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se abăteau de la acel “postulat” - dacă putem să-i spunem așa hotărârii lui Radu Mihnea voievod de la 26 martie 1618 - prin care aproape tot venitul din fiecare an al unei mănăstiri trebuia să se transforme în “parale” care să curgă zornăind în mâna “preosfințitului” patriarh al Ierusalimului. ― Cu pecetea și semnătura mitropolitului Moldovei, părinte. Altfel... Se putea bănui că nu sunt trimiși toți “crăițarii”. ― Hai să mergem mai departe. ― Mergem, părinte, dar la 20 iunie 1739 găsim că: ”Io Grigorie Ghica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asemenea pază, cine s-ar putea apropia la mai puțin de-o sută de metri de neasemuita doamnă Kuznețova? Firește, cu excepția domnului care poseda permis nominal de percheziție corporală. În loc Însă de-a lăsa acest șirag de nestemate verbale să zornăie prin Încăpere, am eliberat două Întrebări care fac parte de secole din arsenalul interogativ al detectivilor și al filozofilor: — Cine și de ce? — Nu știu. Pentru răspunsurile la-ntrebările astea sunt dispusă să plătesc o sută de mii de ruble, plus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o face Schwarzenfels, care nu de mult, la club, și‑a înjurat într‑un mod ordinar partenerii de joc și a spart câteva pahare. S‑a aruncat așa îmbrăcat cum era peste o masă încărcată, de a zăngănit și a zornăit totul în jur. Lumea a tolerat chestia asta, deși e de prost gust, dar Schwarzenfels e un enfant terrible, așa că n‑ai ce să‑i faci. Se îmbată și devine agresiv, ce simplist! E un porc. Are un Porsche, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sau n-aș mai fi schimbat nici un cuvânt cu ea. Tu, însă, glumeai ! De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ! Sau n-ai fi știut, sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]