712 matches
-
Pas cu pas dorul să-ți salte. Până-n inimă, lumina Să adune ca albina Și cu drag să-ți prăvălească Din covata sa cerească. Din polenul de iubire, Facă-se a ta menire Și din fiece mireasmă, Picătură de aiasmă. Zumzet de copilărie, Legănat în poezie Peste jocurile serii, Să-nflorească-n suflet merii. Și să-ți fie viața-n soare blândă, albă, roditoare, Ca din ani, Cel fără ani Să-ți anine: La mulți ani! Referință Bibliografică: De ziua ta
DE ZIUA TA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376562_a_377891]
-
lin izvorul, Pasarile-n cuib se-aduna Peste deal se-ude cornul, Cum răsună! Întunericul se cerne, În surdina s-aud șoapte, Peste toate se așterne, Blinda noapte! E vară E vară iar, livezile sunt pline, De fluturi și de zumzet de albine, Stau pomii încarcați cumulta roada, Și fructele atârnă, măi să cadă! E vară iar câmpiile cu holde Si-arata aurul în spice blonde, Ce pe-nserat abia le-adie vântul Când se porneste-a răcori pământul! E vară iar
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VIOLONCEL Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului VIOLONCEL Se sparge-n grabă un amurg de vară Și-un zumzet stins se-aude lângă el. E vreun bătrân și vechi violoncel Sau e vreun cărăbuș ce nu mai zboară. Nici să mai cânte nu ar vrea defel, Când corzile sunt rupte și-o să-l doară, S-ar face de rușine
VIOLONCEL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375227_a_376556]
-
din 09 ianuarie 2017. Mai înțelegi cântarea vântului ,iubite ? Mai înțelegi cântarea vântului ,iubite ? Îți amintești cum șușotesc bătrânii tei... Când valul serii își așează pe frunte Un nimb de taină din același vis . Mai înțelegi glasul nopții,iubite ? Cu zumzetul îndrăgostiților ce se iubesc... În seri senine , printre stelele albe Unde șoaptele rămân nemărturisite. Mai înțelegi trecutul trecut ,iubite ? Când și-a strecurat iar vesmântul de flori ... Peste cantul amintirii în clipele tăcerii Ce au murit, cu visele ne-mplinite-n zori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
iubite ? gabrielaenerusu ... Citește mai mult Mai înțelegi cântarea vântului ,iubite ? Mai înțelegi cântarea vântului ,iubite ? Îți amintești cum șușotesc bătrânii tei...Cand valul serii își așează pe frunteUn nimb de taină din același vis .Mai înțelegi glasul nopții,iubite ? Cu zumzetul îndrăgostiților ce se iubesc... În seri senine , printre stelele albeUnde șoaptele rămân nemarturisite.Mai înțelegi trecutul trecut ,iubite ? Când și-a strecurat iar vesmântul de flori ...Peste cantul amintirii în clipele taceriiCe au murit, cu visele ne-mplinite-n zori .Mai înțelegi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
am fost trimiși să aducem acasă de pe deal unde erau la păscut vaca și vițelul. Eram singuri, liberi și ne ardea de joacă. Pe panta cu iarba înverzită ne rostogoleam în cântecele păsărelelor. Deodată, din văzduh, s-a auzit un zumzet necunoscut nouă și care ne-a întrerupt hârjoana. Pe măsură ce timpul trecea, zgomotul se amplifica și ne-a speriat. Când eu îl încurajam „că n-o să pățim nimic”, cerul se umpluse de avioane care veneau în grupuri, dinspre apus. Încremeniți le
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
zboruri. Primăvara aduce cu sine un plus de vitalitate și speranță. Natura renaște și lumina ochilor este invadată de explozia de verde crud, de îmbrățișările calde ale soarelui, ale unui timp care promite... În aceste condiții, înmiresmate cu parfumul florilor, zumzetul albinelor, murmurul izvoarelor... poezia nu se lasă așteptată. Lirismul se deschide tuturor metamorfozelor lumii - și în sunetele suave ale devenirii - își caută drumul spre culmile înalte ale exprimării, ale elevării spirituale. Și iată ce ne spune poetul Eugen Baciu: ”O
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AGLICE Astăzi se-așează fluturii-n petale, Ca să sporească și mai mult culoarea, Să pună strălucire-n toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și plimbă galbenele spice Și sângerează-n firele de maci, Se ofilește frunza de aglice, Iar clipele ne lasă tot săraci, Că nu mai știm nici timpul
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
trecea prin cap... Triluri de păsărele umpleau pădurea cu veselie și parcă o simfonie a locului te îndemna la odihnă, la plăcerea de a te afla în mijlocul concertului. Încă un fum... când ceva îi atrase atenția, uitând de țigară. Un zumzet ușor, se porni din centrul pietrelor și îl făcu să privească la ele mai atent, dar și cu oarece teamă și totodată cu curiozitate. O lumină începu să iasă din piatra mai mare, apoi din cele mici unindu-se unele
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
precum vinul în vița-de-vie și spicul de grâu în soare. Sunt între sfere să ticluiesc rânduiala din bătrâni. Suntem, așadar, datori a locui câte o zi în fiecare zbor de noapte, o oră în fiecare cuvânt, o iarnă în fiecare zumzet de albina. LITERATURE Should be the ignorance to deal with fiction, should be the night to meet the taste. PEISAJ Coboară somnul în primăvara latentă de la capătul culoarului aurit. Iar dincolo de zare, apar goi munții slujiți de căderea serii. INACURATE
BETWEEN de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377803_a_379132]
-
Luna era de-acum chiar deasupra noastră și poleia cu sidef orașul adormit. Ne-am urcat în mașină și am luat-o, brrr, pe strada cimitirului. În stînga nababului, frumoasa din scenă îi acoperise acestuia umărul cu pletele ei blonde. Zumzetul motorului fu întrerupt brusc de vocea ei mezzo: Terminîndu-mi repetiția, am luat tramvaiul de la Teatru, era spre miezul nopții, vagonul era pe trei sferturi gol, patru indivizi s-au apropiat de mine, au început să mă insulte, am încercat să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împac astea? Ce bună e comoda somnolență, întreținută cu bună știință, ca remediu al lucidității tragice! Iată-i și aici, pe faleză, mișună, vorbesc mult, mult, de frică să nu se simtă singuri. (Puseul melancolic ar părea, cumva, replică la zumzetul totalitar, încercare de opunere. Nu. E doar lamento fără urmări; adn. 2004.) Știu bine că, la anul, voi reveni aici. Căutînd aceeași singurătate. Inegalabila singurătate a Sulinei. N-am mai revenit. N-am mai revăzut Sulina. Doar, iată, prin ricoșeu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plonja, prin regresiune, În timpuri și spații de mult apuse. Pășind pe lespezile străzilor de la Pompei - de pildă - ai sentimentul unei coprezențe cu ființe demult dispărute, dar evidente prin urmele lăsate. Deplasarea Înspre edificiile istorice ne prilejuiește o intrare În zumzetul unei epoci și sunetul unei lumi. Senzația de unitate și continuitate pe axa temporală (trecut-prezent-viitor) devine acută, iar sentimentul apartenenței la una și aceeași umanitate Își găsește un nou temei. În fine, atunci când călătorim În grup, apar filiații de un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
florile, iarba, straturile de legume sau de zarzavat. L-am surprins de mai multe ori privind visător la vegetația abundentă În care Îi place să se afunde. Mângâie crengile, palpează tufele, saltă vioi prin jurul tulpinilor. Sesizează cu mare ușurință foșnetele, zumzetele, sunetele și pocnetele frunzelor, insectelor, gușterilor și pietrelor. Vă mai spun că domnul Neculau Întârzie cam mult seara urmărind cu nesaț asfințitul, cerul Învolburat, Învăluirile nopții. Și-a amenajat chiar un pătul din lemn special pentru așa ceva În susul grădinii, În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
quel corps, mon âme, tu feras chanter dans leș siècles à venir leș douces cordes du silence, la harpe de ténèbres désir étranglé, joie de vivre écrasée ? Qui sait ? Qui sait ? (Poncet, 1996 : 42) Ce aude unicornul Prin lumea poveștilor zumzetul veștilor. Prin murmurul marilor plânsetul țărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului. (Blaga, 2010 : 437) Ce qu'entend l'unicorne Par le monde des contes des messages la ronde. Par le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
travers l'acte créateur. Pourtant, le terme " mister " (" mystère ") est rarement évoqué en tânt que țel dans leș poèmes.1546 Le moț qui, par son sémantisme, suggère dans leș poèmes l'idée de " mystère " est " taină " : Țărâna e plină de zumzetul tainelor [...]. (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) La terre est pleine du bourdonnement des mystères [...]. (Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 277) La terre est pleine du zon des secrets [...]. (Du ciel
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de cygne) (Pop-Curșeu, 2003 : 69) La terre est pleine de la rumeur des arcanes [...]. (Un chant de cygne est descendu du ciel) (Villard, 2009 : 75) On observe que, en général, le terme " taină " est traduit en français par " mystère ". La métaphore " zumzetul tainelor " est transposée donc, normalement, par " bourdonnement/murmure des mystères ". Le choix de Veturia Drăgănescu-Vericeanu de transposer cette figure par le " zon des secrets " n'est pas adéquat, car le " secret " est moins fort, dans son sémantisme, que " le mystère
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dard à feu d'abeille " (Poetul/Le poète) (Miclău, 1978 : 429) ; " Puterea mierei/vindeca albinele bolnave,/franțe de tăria verii. La force du miel/guérit leș abeilles malades, abattues par leș flammes du ciel. " (Sud/Sud) (Miclău, 1978 : 441) ; " un zumzet planetar, de stupi în vara " " un bruit planétaire de ruches d'or " (Sfârșit de an/Fin d'année) (Miclău, 1978 : 543). Parfois, le miel a des connotations négatives : îl est noir ou mêlé au venin : " Doi suntem gata să gustam
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
déchiffrable de la poétique de Blaga. Ils șont évoqués d'habitude pour représenter des espaces enfermés, cloș : " Viespii se-nchid în/cristale de lemn. " " Des guêpes s'enferment/dans leș cristaux de bois. " (Seară mediteraneană/Soir méditerranéen) (Miclău, 1978 : 381) ; " Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară/albinele morții, si anii. Și anii. " " Bourdonnantes, leș abeilles traversent le sommeil des cristaux,/leș abeilles de la mort, et leș années. Leș années. " (Munte vrăjit/Montagne ensorcelée) (Stolojan, 1992 : 97). La licorne Animal fantastique, la licorne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dureri de muguri " (littéralement : " leș douleurs des bourgeons ") est vue par Paul Miclău comme " le mal des fleurs " (Focuri de primăvară/Feux de printemps) (1978 : 531), solution poétique, bien qu'infidèle par rapport à la métaphore d'origine. Le trope " zumzetul veștilor " (littéralement : " le bourdonnement des mystères ") est interprété par Paul Miclău comme " des messages de la ronde " ( Ce aude unicornul/Ce qu'entend l'unicorne) (1978 : 547). La métaphore " șarpele binelui ", traduite en général littéralement dans le corpus (" le serpent du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Vâlcii”, „Crainicul”, „Biruința”. Mai semnează în „Dumineca poporului”, „Universul literar”, „Zorile”, „Țara de Jos”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Mișcarea” ș.a. În ultimii ani, colaborează cu inimoase articole de informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea acum vagoanele, confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându-i colțurile sub bărbie, cum fac țărăncile bătrâne. Apoi, zâmbind încă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui pliant și, desculț, cu brațele întinse înainte, s-a dus la fereastră. Traversând încăperea în beznă, s-a lovit de patul surorii lui. Nici Charlotte nu dormea. Era culcată, cu ochii deschiși în întuneric, încercând să înțeleagă de unde venea zumzetul compact și monotom care părea să impregneze pereții cu vibrații surde. Și-a simțit trupul, capul trepidând în zgomotul acela lent și vâscos. Copiii s-au trezit și au alergat la fereastră. Charlotte a auzit strigătul mirat al fiicei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Bordeaux. Decedat în 4 iunie 1888 la Paris. Poate că amețeala îmi venea de la datele acelea. Percepeam epoca lor cu sensibilitatea unui halucinat. Născut în 6 martie 1849. Chemat la Domnul în 12 decembrie 1901. Intervalele se umpleau de zumzete, de siluete, de mișcări ce amestecau istoria cu literatura. Era un șuvoi de imagini, a căror intensitate plină de viață și foarte concretă aproape că îmi făcea rău. Parcă auzeam foșnetul rochiei lungi a unei doamne care urca într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Așa e și cu cei care mor...»” Prin somn, mi se părea că deslușesc zgomotul crengilor, care era mai puternic și mai persistent ca de obicei. Ca și cum vântul nu ar fi încetat, nici o clipă, să bată. Dimineața, descopeream că era zumzetul oceanului. În ajun, obosit, mă oprisem, fără să știu, la hotarul unde pădurea se împotmolea în dunele bătute de valuri. Am petrecut toată dimineața pe taluzul acela pustiu, urmărind imperceptibila creștere a apelor. Când marea și-a reînceput refluxul, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]