513 matches
-
era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a ieși din convenție cu inaptitudinea de a se împotrivi la presiunea mediului. Diagnoza lui T.M. e exactă, necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
răspunsul la salut, ci îndeletnicirea tragerii timpului înainte e mai importantă. Și repetă urarea, ca și cum ar putea fi mai eficientă așa, repetată, sau ca și cum ar fi știut că urarea ei, cuvintele ei n-au nici o putere, că sînt o simplă zvîcnire de aripi. Vorbește uneori cu Bator, cu calul, dar „zice așa, ca pentru sine”, și nici nu pentru sine cu adevărat. Cei pentru care lucrează n-o prea aud; o cred o uitucă și nu-i iau cuvintele în seamă
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire terestră. În acest pustiu al vederii, vederea i se refuză femeii. Se întîmplă asta prin calul său, care îi este un aliat, un năzdrăvan descins dintr-un basm ca s-o însoțească în calvarul vieții. Dar calul năzdrăvan, ascuns în
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
celălalt, iar aripile întinse ocupau tot spațiul, nu se mai zărea nici un centimetru de podea. Aerul era înăbușitor de fierbinte și o dîră albă ca fumul de țigară i se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plăci opace de sticlă). Fusese atunci întocmit un plan general de contracarare a fenomenului, expediat de la Moscova către țările-satelit. Atunci, în 1966, și nu cu doi ani mai târziu se produsese de fapt, la noi, prima rebeliune contra rușilor, prima zvâcnire de mândrie națională: după ce-și asigurase spatele la "șefu" cel mare", conducerea Securității respinsese, cu multe menajamente, planul sovietic, arătând că, în condițiile noastre specifice, se impune o strategie la nivel local. Planul național purta numele conspirativ "Operațiunea Paltinul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față pe Maria și apoi, cu ultimele puteri, se smulse și merse până la Alambic. Căzu peste trupul lui Stin, încercînd să spună ceva. Un fir subțire de sânge se prelinse și se uni cu cel al clonei. Cu o ultimă zvâcnire, Rim își întoarse fața spre Abate. Trăsăturile sale, care până atunci nu exprimaseră decât uimire, înghețară sinistru. ― Nenorocito, l-ai ucis, strigă Maria. ― Și ce-ai fi vrut, să-l las să plece? Ai uitat oare cine ești? Și ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare mielul spintecat, în ale cărui măruntaie încă palpitând, haruspice-le cerceta cu o înțelepciune străveche. Observând mișcările picioarelor lui și zvâcnirile bruște ale capului, induse de gesturile bătrânului, aproape că ajunsese să se întrebe dacă mai era sau nu viață în micul animal, din ai cărui ochi, de acum sticloși, îi părea că se scurg, ca o acuzație inutilă la adresa călăului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ceva se rupse: strânse la piept trupul neînsuflețit și izbucni în plâns, sughițând și scuturând din cap, de parcă ar fi vrut să refuze acel sfârșit tragic. în tăcere, Maliban se ridică în picioare și se îndepărtă. 31 Cu ultimele zvâcniri, rugul cel mare pe care fusese ars trupul regelui Theodoric stătea să se stingă. Corul funebru al vizigoților reuniți cu miile pentru a da ultimul salut suveranului lor se stinse și el încetul cu încetul, iar Sebastianus, care asistase alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice brusc talpa de pe reostatul de reglarea turației motorului, dar nu e în stare, fiecare nerv și oscior începe să-i trepideze tot mai puternic alături de zvîcnirile mașinii, o să strici totul din cauza nesăbuinței, de ce nu mai puteai să aștepți și tu cel puțin cîteva zile, ca să vezi ce și cum, pînă să fi luat o decizie? Zbîîîîrrrrr, Delfinașule, în cîteva clipe n-o să mai alegi nimic din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit. E prea mare hărmălaia, i se pare. — Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pregătite le dă de înțeles că trebuie să-și pună cu toții pofta-n cui. Pentru cei mai îndrăzneți care nu vor să se dea bătuți sub nici un chip, există așa numitele banderile. Observi mișcările alea ferme pe vîrfuri și călcîie, zvîcnirile șoldurilor și ale umerilor? Alea sînt banderilele, încearcă să-l lămurească. — Așa o fi, spune Părințelul cu jumătate de gură, fiind convins că nu înțelege nimic. — Roșie, acaparatoare, fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea tumultuoasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În August, tema aceasta domină Întregul text. Acest prim volum al romanului Dumneavoastră este sferic, dă o senzație puternică de univers, de obiect perfect coerent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
asimilării ei cerebrale. Autorul o Înregistrează cu un seismograf de ultrafine rezonanțe sufletești. „Gândurile ei urmau căi Îndepărtate, bizare, contradictorii”, spune naratorul. Până la urmă... „se lăsă În voia lor”. Ceea ce deloc nu Înseamnă doar făptuirea, nici doar interiorizarea ei. În zvâcnirile acestui ultim balans deasupra oglinzii care acoperă hăul, În pragul desprinderii, „nu mai dorea acum decât să-și cedeze corpul iubitului ei, dar profunda nesiguranță spirituală care o făcea să tremure Îi transformă impulsul În dorință față de străinul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
judecata l-a adus înapoi. Vânturile întoarcerii acasă. Acum mai mult decât oricând, chiar când devine rece și odioasă, o cunoaște. Fața ei arde și lovește volanul cu palmele, cu ochii în toate direcțiile, scurgându-se în afară. Cu o zvâcnire a capului, o s-o silească să întoarcă, nu spre bungalow-ul ei, nici spre o cameră anonimă de hotel. Înapoi, unde a început povestea. Când în sfârșit vorbește, vocea nu-i a lui. Nu știu ce-ai fi putut simți vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod cert nici unul dintre ei. Era adevărat, Smaranda călărea cu o semeție naturală ce evoca distincția unei prințese valahe. Dar lipsa calmului necesar al mâinilor și zvâcnirea ritmică a picioarelor, oboseau calul mai mult decât cel mai îndelung antrenament. Amănunte deloc neglijabile, pe care Marius încercase să le corecteze cu tot tactul necesar unei firi atât de dificile. Tensiunea dintre ei explodase când, după o demonstrație din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te va plânge. Cumva, cei dragi, te vor simți aproape. Nu mulți au șansa asta. El o știe cel mai bine. Întreaga lui familia fusese masacrată la Lidice 126. Habar nu avea nici măcar unde sunt îngropați. IV Scăpărat dintr-o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală din scânduri, individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu mâna dreaptă încleștată de gât, neamțul cade în genunchi. Pieptul lui se înclină încet. O ultimă zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își reia locul în fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
buricului și apoi am simțit cum vintrele mi se încălzesc, semn că sângele dă năvală și-mi cotropește sexul” Și mai departe: „Îi șopteam să pună mâna pe umflătura pantalonilor și să înregistreze cu atenție pulsațiile sângelui, să observe cum zvâcnirile venelor produc duritatea și forma ce-i aprindeau odinioară focuri în ochi. Ea mă fixa uimită. Fusesem oare prea direct? Nu-mi mai păsa, tot ce fusese între noi, cearta, anii de despărțire, întâlnirile scurte de pe stradă, totul se prăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fusese Învinsă de vaccinul Salk. Oamenii habar n-aveau că virușii sunt mai deștepți decât ființele umane și Își Închipuiau că În curând aveau să devină ceva de domeniul trecutului. În acea Americă postbelică, optimistă, căreia i-am surprins ultimele zvâcniri, toți erau stăpânii propriului destin, așa că era firesc ca și tatăl meu să Încerce să și-l conducă pe al său. La câteva zile după ce Îi dezvăluise lui Tessie planul său, Milton veni Într-o seară acasă cu un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stinge în gura mea../' Și simțeam cu adevărat păianjenii împle-ticindu-se sub așternut, pe pielea mea uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se întunecase în dormitor când eu mi-am început lupta deznădăjduită împotriva halucinației. înaintau circumspecți, ferindu-se de zvâcnirile mâinilor mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
veșnicia. Din povestea asta îmi fac un acvariu, cel mai mizerabil, căci nu mă interesează un acvariu decorativ, în care eu si el, fiecare garanție pentru realitatea celuilalt, să încercăm sa supraviețuim, ca doi pești semitransparenți, cu inima vizibilă în zvâcnirea ei și târând după noi un firișor subțire de excremente. Mi-e groază de gândul că acvariul va rămâne găurit. Pentru Dumnezeu, să fac un efort, deși nu mai îmi simt șira spinării... Ani de zile Ruletistul a ținut îngerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului. Priveam prin ferestre, ca un copil sărac dintr-o povestire sămănătoristă, brazii falnici încărcați cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc de țigară, roșu fosforescent, căzând dintr-un balcon întunecat. Cu ochii în lacrimi, îi vorbeam tot timpul, sperând să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]