1,030 matches
-
în veșnicia sorții.Căprar Florin... X. PRIZONIERUL DRAGOSTEI SUBLIME, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Sunt prizonierul dragostei sublime Ascuns de-a ta suavă-mbratisare În temnița iubirii-n adâncime Iar cheile-s demult zvârlite-n mare. Atingerile tale-s diafane, Magnifice plăceri și dragi torturi, Iar gură ta ce-mi da de dor frisoane Cătușe buzelor mi-a pus cu un sărut. Să evadez din dulcea închisoare N-aș încerca și nici nu îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
ocnaș La care-aprigul destin m-a condamnat, Și în închisoarea-n care sunt viețaș Sunt osândit să te iubesc neîncetat. Căprar Florin ... Citește mai mult Sunt prizonierul dragostei sublimeAscuns de-a ta suavă-mbratisareîn temnița iubirii-n adâncimeIar cheile-s demult zvârlite-n mare.Atingerile tale-s diafane, Magnifice plăceri și dragi torturi, Iar gură ta ce-mi da de dor frisoaneCătușe buzelor mi-a pus cu un sărut.Să evadez din dulcea închisoareN-aș încerca și nici nu îmi doresc,Căci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
au aruncat în gropi comune, i-au smuls din cărți, din cultură, i-au dat jos din icoane, din ctitorii, i-au alungat din țară, de pe pământ și se căznesc astăzi progeniturile lor prin ordonanță ori prin lege să-i zvârle chiar și din Cer... Astfel că, progeniturile lor de orice natură: bio-psiho-politico-ocultă s-au năpustit cu o ură viscerală, înveninată, diabolică asupra demnității spiritului lor mistic-ortodox, asupra sacrificiului jertfelnic fără egal în istoria prigonirilor și persecuțiilor Bisericii lui Hristos, asupra
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
cadențat Spre infinit peste mări și oceane, Prin munți de granit. Rămânem statui de negru pământ Ca lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii... Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii... S-au strâns și îi număr, Îi port și îi sufăr, Că Învățătura nu am înțeles-o De la Evangheliști. O pricepusem puțin și... pe dos, Pentru care, azi, mă cert cu Domnul Hristos. Timpul nu poate
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în pas cadențatSpre infinit peste mări și oceane,Prin munți de granit.Rămânem statui de negru pământCa lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii...Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii...S-au strâns și îi număr,Îi port și îi sufăr,Că Învățătura nu am înțeles-oDe la Evangheliști.O pricepusem puțin și... pe dos, Pentru care, azi, mă cert cu Domnul Hristos.Timpul nu poate fi
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ale canalelor lui Schiaparelli, săpate larg de foste ploi, de râuri subterane ascunse și sărate curgând sub cerul roz, de pulberi veșnic răvăște, în patru anotimpuri cu nopți predominate de Phobos și de Deimos, luminători cu chipuri pocite de cartofi zvârliți în cosmos ce știu a răsări unul spre altul peste mările tale uscate ca într-un joc hilar de bile sparte pe care-abia le vezi prin praful galben de cratere, magnetizat de dorul vieși aprinse și de friguri polare, deși
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
e simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte benefice. De nimic altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ/ Înspre apa-ntunecată lin
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Sevă violetă îți susură-n trup și te înfioară. Miraj risipit întruna repetă: Ești tânăr iară! Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din inima ta țâșnesc mii de vulturi zburând în
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
o așteptare chinuitoare, lipsită de speranță. Într-o așteptare de la care nu știa ce așteaptă... Cu picioarele rășchirate pe podea și cu umerii apăsați pe spătarul scaunului, el o privea din ce în ce mai amenințător. Ochii i se tulburaseră de mânie. Brusc, a zvârlit paharul în peretele din fața sa și s-a ridicat arțăgos în picioare. S-a apropiat de fată și a îmbrâncit-o cu pumnul în piept așa de tare că a aruncat-o pe pat. S-a dezbrăcat de pantaloni și
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
arunci ce a rămas, tot mai scoate fum chiștocul; Vreun sărac îl ia cu grijă, crede c-a găsit norocul... Și s-a pricopsit deodată, inspirând perfidul fum; Ba-i e frică să nu vină proprietarul, care-n drum... A zvârlit-o, că-l fripsese; n-a călcat-o cu piciorul, Dar oftează după ea: un nebun ce-i duce dorul... Am s-arunc scrisoarea asta... la hârtii fără valoare! Și ce greu mai trece noaptea! Uite Luna că răsare Și
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
dospită, pe funia mării aș călca îngust stârnind arìpi, aplauze înalte, cu spumele țâșnind din valuri sparte șampaniile s-ar desface brusc, ce frământare ar începe atunci pândind ivirea care nu mai vine, și țărmurile s-ar certa pe mine zvârlind cu vești din ce în ce mai lungi, în sân adâncul îmi înfipse crinii, mi-am pus pe umăr pescăruș de pază, șiroaie din mătăsurile mării, să urc încet spre seara-ncoronării, rujată viu cu purpura ruginii, sunt ziua-n care timpul nu lucrează
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
cadențat Spre infinit peste mări și oceane, Prin munți de granit. Rămânem statui de negru pământ Ca lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii... Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii... S-au strâns și îi număr, Îi port și îi sufăr, Că Învățătura nu am înțeles-o De la Evangheliști. O pricepusem puțin și... pe dos, Pentru care, azi, mă cert cu Domnul Hristos. Timpul nu poate
AȘTEPTĂM TIMPUL ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375570_a_376899]
-
sosit? E ceas de pură primăvară, Câteva flori încă răsar, Ne îndreptăm spre acea vară, În care totu-i necinstit, Gândurile noastre zboară, Ne întrebăm cum am trăit, Atâția trădători de țară, Ne-au slugărit,nenorocit, Peste hotare ne-au zvârlit!!! Timpul,cu răbdare ,ne așteaptă, Să trecem treaptă ,după treaptă, Spre lumea cea bună și dreaptă, Unde lumină pusă ,în faptă Va deveni a ta fereastră, Unică laguna albastră- Spre mântuirea noastră! Autor:Lucian Tătar 29 feb2016 01:16 005
IPOTEZĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375633_a_376962]
-
un vid între noi, așa încât nici nu mai sufeream, ci pur și simplu îl simțeam departe de mine, nemaidorind să se întoarcă în viața mea. Ce misterios este timpul! Sau noi! Îl scosesem din sufletul meu, iar această operă îl zvârlise departe, de parcă ar fi fost doar un vis. Exact asta simțeam, că totul se întâmplase la limita dintre real și imaginar. Trecuse de miezul nopții, aș fi vrut să dorm și pentru a nu știu câta oară în ultimele zile
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. *** M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe, negre, maro și cenușii... *** Trecut-au anii...Te
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
ce-a precedat creația - tărâm de forme netrezite, ce-și are frumusețea sa. Când soarele se-nalță-n zori ca dintr-o mare-ncremenită, de-atâta hiperfrumusețe simțirea pare obosită. Iar la apus, alt recital de frumuseți dezlănțuite - cascade de culori zvârlite peste tăcerea de opal ... Apoi, din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
îmi spunea bunicul că stau scrise niște cuvinte răscolitoare cărora abia acum le înțeleg adevărata expresivitate. Acestea sunt: Să nu uitați că: Cerul l-am iubit ca un fanatic/ Beat de înălțime cu trup și duh/ În fulger de mișcare /Zvârlind cu corp spre infinit. Recunosc că unul din imboldurile ce le-am avut atunci când am ales aviația, a fost Ianca, leagănul aviației reactive românești, al cărui cer era zilnic brăzdat de păsările de oțel. Totuși, primul meu contact cu o
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
2013 Toate Articolele Autorului nu există păsări care să plângă înlăuntrul oului în pana cu care își acoperă golul nu plânge păunul omul cu sternurile altcuiva pare el să fie lacrimă nu e plâns în sânul retinei durerea vederii este zvârlită prin timpan ierburilor care dorm în sufletul său sinele de om mușcă din furia vulcanilor cu viermi din truda cariilor se plânge el fără să audă e musai să fie noapte în strigătul gol să se rupă crengile unei adunături
ATAC LA PERSOANĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348886_a_350215]
-
de greu pe cugete apasă! Privesc cum se înfundă strada Cu strigăte și paraziți Voi însă poate n-auziți Nici hăituiala și nici prada Vrea întunericul lumina Să o coboare de pe soclu În maniera lui un cioclu Spre restul lumii zvârle vina Vrea întunericul lumina Pe turta lui să tragă spuza Și-și încordează archebuza La ora când servim noi cina Referință Bibliografică: Nu-mi luați paharul de pe masă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01
NU-MI LUAŢI PAHARUL DE PE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347020_a_348349]
-
trăiești O Lună stinsă La arie Rază înspicată Vântul culcă rodind Lanul de grâne Întoarcere Felinar pe stâlp- Muritori grăbindu-se Întâlnesc mama Dreptate târzie Abia la sfârșit Dorul se distribuie În părți egale Creație Muză malversă În hăul metaforei Zvârlit poetul Apocalipsă Ceasul s-a oprit Cineva aruncă-n noi Cu bucăți de stele Vis urât A plecat de mult... Într-o noapte l-am visat- M-a făcut vierme ! Armonie Suferința curmă Deschide calea către Blânda-mpăcare... Referință Bibliografică
DORINŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347023_a_348352]
-
el să se zbenguie cu...?! Nuuuu! Nu pot lăsa să se termine așa! Așa de ușor... Pentru el! Ușor pentru el, dar pentru mine?! Cum să accept să mă folosească ca pe-o batistă de unică folosință și să mă zvârle-n coșul de la colțul străzii... Eu am avut încredere în el! Eu, l-am iubit! Îl iubesc! Nuuu! Nu-l las... va vedea el, cine sunt eu! Eu, o să... O să-și muște pumnii! Pe MINE, nu mă părăsește el, când
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
din ceață Un Pegas în trap nebun de dimineață Ne înflorește zborul și ne cheamă Ducându-ne cu el spre o zeiță Mamă Zori în reflexe alburii scânteiază Tainică, pădurea ne binecuvântează Mirajul ei ne pătrunde în alaiul simțirii Nemilos, zvârlindu-ne în ținutul iubirii Unde se întrec în cântece și rugăciuni Toții oaspeții pădurii și stolul de lăstuni Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul Se revarsă peste noi cu răsăritul. Zorii ne înving cu păsările în chemări Izvodind noi
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
scorțoase Căci lumea-i afară, în carne și oase Cu soare, și ploaie, și flori de caisă. De sute de ani agațată-n perete În van așteptând leonarzi să sosească Te mângâi cînd proștii, și toți gură-cască Ticsiți ca orbeții, îți zvârl epitete. Privirea ți-e zâmbet, sau ură mocnită, Cum mii de docenți se tot țin să explice, Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice... Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită? Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
final s- a speriat de apucăturile murdare a celor din jur și a vrut să iasă afară. Eu am mers să îi deschid ușa și fără ca ei să observe am ieșit la aer nemaiputând suporta mirosul noroiului cu care Mamy zvârlea în stânga și în dreapta, fără nici un discernământ. L-am găsit pe Taty abătut, stând pe lemnul acela și păzind oile. În hohote de plâns am început să îi spun cât de urât vorbește Mama cu Bunica și unchiul Tolic despre el
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]