448 matches
-
țărănesc redeșteaptă în el senzații tari, uitate. Lasă paharul gol pe masă și-și șterge gura cu dosul palmei într-un gest de țăran aflat la ceas de taifas cu vecinul ori cumătrul, în fața ulcelei cu vin. Cînd i se pune în față al doilea pahar plin ochi, îl ia domol și-l rotește între degete. Să-ți fie clar! gesticulează Liuță, amenințîndu-l cu degetul arătător întins către el. Eu ți-am înlesnit doar cunoașterea, nu chinul perpetuu. Crezi că există cunoaștere în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că teama se naște când afli într-o bună zi ceea ce ieri încă mai ignorai. Acesta era secretul lui Destinat: cu un aer obișnuit, le punea în față unor oameni mulțumiți de viețile lor lucruri în vecinătatea cărora nu voiau să trăiască. Restul era aranjat. Triumful asigurat. Putea să ceară capul inculpatului. Iar jurații i-l dădeau pe un platou de argint. După aceea, putea merge să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
săptămâna viitoare, dar săptămâna a trecut, iar ea nu a venit, și încă o săptămână a mai trecut, o neliniște pe care nu o înțeleg mă cuprinde de fiecare dată când îmi amintesc de lipsa ei, ca și când mi-ar fi pus în față o ghicitoare fără rezolvare, bătându-și joc de mine. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" Afară, căldura se lipește de mine asemenea unui cojoc strâmt, de care este imposibil să te descotorosești, amintindu-mi de costumul de iepure al lui Noga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în permanență sufletul celuilalt, în felul acesta ne creștem și copiii, într-o familie în care este loc pentru fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceeași zi, nu se pune. E o șansă de unu la un milion. Doar că a fost exact atunci când trebuie să fi rămas însărcinată. Posomorâtă, Fran luă o gură din ceaiul tare, menit s-o calmeze, pe care i-l pusese în față Henrietta. Stăteau în bucătăria cu mobilă de stejar decolorată a Henriettei, în care domneau ordinea și o atmosferă foarte domestică, deși Henrietta în persoană rareori făcea altceva decât să deschidă câte un borcan de roșii uscate la soare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
explicativ decât unul de factură jurnalistică: "În perioada Sfântului și Marelui Post, Biserica a rânduit rugăciuni și slujbe speciale menite să aducă în viața noastră schimbare și înnoire spirituală. Pentru a trezi în noi energiile nebănuite ale spiritului, ni se pun în față exemple de adevărată pocăință, bine știind că idealul moral al omului trebuie să fie sfințenia"148. Deseori Preafericitul Teoctist, cu diverse ocazii, strecura în imaginarul colectiv latura mistică a vieții sale și o făcea cu atâta naturalețe încât istoria îl
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Colonelul Stoicescu îi făcu semn să se așeze la masă, " de aceea te-am și chemat, domnule Popianu, ca să-ți spunem de ce am venit la Vladia". S-au așezat toți trei în jurul mesei, îl chemaseră, dar nu pregătiseră nimic de pus în față, poate doar în sertarul de la servantă, să fie singurul lucru la care s-au gîndit. Era gata să parieze că acolo se afla un pistol, un revolver ofițeresc, o Beretta poate, era arma personala a celor din aviație. Își închipuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
joi, că azilul era azil și că eu nu eram ceea ce mă credeam. Dar cum aș fi putut să-i cuprind umerii cu brațul și să-i șoptesc la ureche ce doream?,, Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sânt De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sânt un oarecare, că am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
liniștească. - Ei bine, tipul? Era Victor Ramos. - Mda, cred că mi-a și zis. - Congressmanul Victor Ramos. Relaxarea dispăru ca prin farmec. Căpitanul deschise un exemplar din „New York Daily News”. - Să vedem, să vedem. Aha, aici. Ridică ziarul și îi puse în față o pagină de mijloc, pe care era expusă fotografia unui om cu cătușe la locul unei crime. Titlul era „Victor în cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cuvântului și condiția scriitorului între aceste extreme? Nu e nici o îndoială că oricare i-ar fi condiția și oricare situația cuvântului, scriitorul nu trebuie să părăsească omul, chiar dacă omul, sătul de propriile sale fapte, n-ar dori să i se pună în față o oglindă și să-și vadă în ea chipul. Nu întotdeauna e plăcuta să te vezi așa cum ești. Dar nu poți urca nici un fel de culmi morale și ale conștiinței dacă nu știi cum arăți. În deceniul 50―60 această
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu spatele la el. — Ei bine, am niște vești bune pentru dumneavoastră. — Spune. — După cum știți, săptămâna trecută soția dumneavoastră a refuzat să se supună testelor genetice. Așa că am obținut un ordin judecătoresc. L-am primit ieri. — Da ... — Și atunci când i-a fost pus în față ordinul, soția dumneavoastră a preferat să plece, decât să se supună testelor. — Ce vrei să spui? zise Rick. — A plecat. A părăsit orașul. Nimeni nu știe unde. — Și copiii? — I-a abandonat. Și cine are grijă de ei? — Menajera. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a început să vorbească cu mine. Când i-am simțit căldura din glas, mi-am dat seama că nu voi păți nimic rău și m-am mai liniștit. Am stat toată iama în acea casă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an, un blond spălăcit, mi-a pus în față o "adeziune". Nedumerit, am întrebat ce era. "Te înscrii, întîi, în "Tineretul progresist"", mi-a zis, sec, individul. "Și dacă nu vreau?" "în cazul ăsta, nu primești nici cartelă, nici loc la cămin". Nu aveam mari principii de apărat, nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau, în orice caz, dacă i-o fi spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înfășurate într-o mantie. În localul luminat de strălucirea câtorva lămpi și de focul din cămin nu mai era decât hangiul. — A avut loc o adunare, la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea bărbatul în timp ce hangiul îi punea în față un vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu. Tribul meu consideră că e nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești importante de la Roma, despre care tu nu ai știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea mai bună veste pe care mi-o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese în față. — Povestește-mi tot. Cine l-a ucis și cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl fixă pe Antonius. E un nume ciudat pentru un bărbat curajos. Îmi explici și mie de unde vine? — Legatul nu trebuie să vorbească decât despre ce i s-a poruncit, răspunse Antonius - și, luând cupa pe care sclavul i-o pusese în față, o ridică, apoi o lăsă să cadă pe podea, unde se sparse. Sunt aici în numele lui Otho. Vitellius ignoră gestul, dar nu și cuvintele lui Antonius. — Spune-i lui Otho că nu accept ce îmi propune în scrisorile lui. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mare de alcool și am pus-o în locul celei băute. Dar Manfred Marklund bea cu plăcere alcool. Când vine în cele din urmă acasă, la Eva, se așază la masa din bucătărie, dă la o parte cărțile femeii și-și pune în față paharul și sticla. în vreme ce mănâncă ce i-a pus ea în față, bea liniștit și cu grijă câte o înghițitură. Câteva păhărele, spune el. Apoi îi merge mai ușor cu scrisul. Aproape curge din el. De fapt ziarul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să știe că nimeni nu este scutit și iertat, ca să nu parcurgă drumul vieții cu urcușurile și declinurile ei, iar când ai înc eput să cobori pe scara vieții, nimeni nu te mai poate opri.” Că așa este, ni se pune în față și un alt ade văr: „Ultimele clipe ale vieții, profesorul Oblu le-a petrecut pe patul spitalului... A murit pe patul spitalului și cine știe dacă s-a bucurat de gestul creștinesc de a i aprinde cinev a o lumânare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ca iubind întâia oară să ne bucurăm de-nalta primă zi de primăvară. Numai dragostea-nțelege sensu-acestei sfinte datini, omul, care-i Om, culege ceea ce-i străini de patimi. La savant instinctu-i darul cel divin cu care-un Neam nu pune în față carul trăgătorilor la ham. Mijlocul, ca fapt divers, se dublează de plăcere care ne conduce invers drumul nostru spre-Înviere. Mărțișorul, ce suav e cu-acest mod de-a gândi! Ale vieții piedici grave sigur, se vor risipi. Mai ferită va
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
scaun liber, și atunci Jemima s-a strecurat pe lângă un bărbat care tocmai pleca și a luat ziarul pe care acesta îl lăsase acolo. ― Cafea? a întrebat omul de la bar, și eu am dat din cap hotărâtă. Când mi-a pus în față ceașca imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra, înapoi la Geraldine, la Ben, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dorm pe avion. Cred că emoțiile mă epuizaseră, dar i-am urmat totuși sfatul Geraldinei și mi-am împrospătat fața, m-am acoperit cu cremă hidratantă și am adormit buștean, după care am fost trezită de stewardesa care mi-a pus în față un platou pentru micul dejun. Îmi dau seama acum că nu-mi lipsesc prea multe din Los Angeles, deși îi duc dorul lui Lauren. M-a condus până la aeroport, și ne-am îmbrățișat minute-n șir. Ea plângea și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prezintă: aventura unei conștiințe, și nu a unei societăți imature în căutare de sine. Din acest motiv, recunosc, aștept cu o mare curiozitate apariția filmului cu un scenariu realizat după acest roman. Chibițez: cartea va bate filmul, căruia i se pun în față o mulțime de probleme. Dificultatea de a-l ecraniza pe Teodorovici nu vine doar din necesitatea de a evita grotescul și violența, promovând în schimb ridicolul și absurdul. Mai greu este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]