1,175 matches
-
converg spre cei doi protagoniști ai romanului, Ilie și Niculae Moromete. Item 2: evidențierea, prin două episoade/citate/secvențe comentate, a mo dului în care evoluează relația dintre cele două personaje Relațiile dintre tată și fiu sunt dilematice și contradictorii, punând în lumină o criză a comunicării și opțiuni existențiale diferite. Un episod semnificativ este cel al serbării școlare de la sfârșitul anului, când Niculae primește premiul întâi cu coroniță (Partea a doua, volumul I). Bolnav de friguri, cuprins de frisoane, băiatul este dus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în romanul studiat Desfășurarea epică a romanului are în centru două personaje: Moromete tatăl și fiul său cel mic, Niculae. Cei doi protagoniști evidențiază două tipologii umane și două modele comportamentale diferite. Relațiile dintre ei sunt dilematice și contra dictorii, punând în lumină o criză a comunicării și opțiuni existențiale diferite: Ce era cu Niculae ăsta? De unde mai răsărise și el cu povestea asta a lui cu școala? Și ce vroia la urma urmei? În timp ce tatăl său rămâne fidel, până în clipa din urmă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Kogălniceanu despre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, rostită la Ruginoasa, și anume că „pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu l-au răpus greșelile, ci faptele lui cele mari”. Mișcarea Legionară nu-i calomniată pentru greșeli, ci pentru calitățile ei, care au pus în lumină crimele celor care au ucis-o și care o calomniază și în prezent. Iată cum am cunoscut Mișcarea Legioară. În toamna anului 1935, într-o sâmbătă după amiază, în timp ce elevii seminarului erau învoiți în oraș, am fost chemat la o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pentru a realiza o sinteză. Aceasta e supusă câtorva constrângeri: forma de dicționar a acestei sinteze și îndeosebi, lipsa de spațiu. Dar autorii s-au folosit de ele tocmai pentru a privilegia sinteza și pedagogia, în efortul lor de a pune în lumină un subiect foarte complex și stufos în tratarea căruia au trebuit să țină în permanență cont de ce anume făcea unitatea sistemului mondial comunist și să sublinieze ceea ce deosebea diferitele elemente - în particular deosebirea dintre partidele-stat și cele care au ajuns
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o procedură expeditivă pentru judecarea afacerilor politice și pentru aplicarea imediată a pedepsei cu moartea. Evenimentele din anii 1934-1939 reprezintă un crescendo continuu al terorii: această perioadă este o epurare aproape neîntreruptă căreia deschiderea arhivelor a permis să i se pună în lumină mecanismul. Stalin* inaugurează Marea Teroare organizând primele „mari procese* de la Moscova” de pe 19 până pe 24 august 1936. Pe 26 septembrie 1936, el îl numește în fruntea NKVD pe Nikolai Ejov, care va fi maestrul Marii Terori. Aceasta este lansată pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legile, religiile*, ideologiile* - nu constituie decât niște „suprastructuri” montate pe „raporturile de producție”, ele însele într-o anumită stare a „forțelor de producție”. în afară de aceasta, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție este cea care determină divizarea societății în clase antagoniste, pune în lumină nașterea statului - slujitor înarmat al intereselor clasei dominante -, explică rolul major al „luptei de clasă în transformarea societăților”: „Istoria tuturor orânduirilor sociale din trecut este istoria luptei de clasă”, proclamă Marx în Manifestul Partidului Comunist. Dacă modelul de producție capitalist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spre formele literaturii tradiționaliste, alte articole sunt consacrate dramaturgiei lui Octavian Goga și a lui Lucian Blaga, acestea fiind în epocă printre puținele studii despre opera teatrală a scriitorilor avuți în vedere. Admirația (nu o dată, cu accente encomiastice) față de Iorga pune în lumină o contradicție dramatică a biografiei lui P. Cel care a aderat la politica Legiunii „Arhanghelul Mihail” (a fost delegat de Corneliu Zelea Codreanu să conducă tratativele cu Iuliu Maniu pentru stabilirea unui pact electoral și a și candidat pentru un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
dispreț nu este neapărat implicată, în timp ce ideea de argumentare o argumentare violentă, agresivă, insistentă și nu rece și măsurată este pusă în prim-plan"10. Prin această conceptualizare, cercetătorul canadian distinge, în esență, polemica de satiră și de pamflet și pune în lumină specificul fiecărui tip de discurs în parte. În cele mai multe cercetări etimologice, sensul actual al polemicii, de discuție sau argument în contradictoriu, dispută, ceartă etc., apare ca fiind înregistrat în spațiul european în secolul al XVI-lea, în Franța, și secolul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
el insistând asupra termenului de fictivizare, pe care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații de integrare a realității date nu doar în universul său ontologic, ci mai ales în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asigurată de cuplul susținere-respingere. Teoria argumentării subliniază trăsăturile derivate din caracterul polemic al argumentării: autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția de sorginte aristotelică între dictum și modus, aplicată conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în raporturile cu lumea exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de co-participant totodată la discursul comic, este esențial. Iar construirea unei imagini (situații, personaj etc.) rizibile presupune ceva mai mult decât talent descriptiv sau narativ. E vorba de arta de a pătrunde în universul psihologic al glumei și de a pune în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric). Modalitățile infinite de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile dialogismului inventariate și descrise succint de Marc Angenot, câteva apar în discursul polemic arghezian, însă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce noi am numit strategiile polemicii literare, însă, tratându-le separat, am încearcat să punem în lumină prestidigitația artistului-polemist care, prin convocarea diferitelor secvențe, imprimă o tectonică specifică discursului polemic, accentuându-i polifonia. Înainte de a aborda, în detaliu, strategiile polemicii argheziene, vom "ieși" din textul restrâns, pentru a arunca din nou o privire de ansamblu asupra întregului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
desfășurarea unor campanii de sensibilizare și o implicare profundă a părinților și a educatorilor. Totodată, se recomandă promovarea cercetărilor în domeniul reprezentării violenței TV; în acest sens, foarte cunoscut în Europa este, de pildă, Raportul Kriegel (Franța, 2003), care a pus în lumină o anumită naturalizare a violenței TV (banalizare, transformare a violenței în ceva de la sine înțeles în societate) prin prezentare și prin efectele asupra publicului. Raportul Kriegel evidențiază anumite efecte nocive ale violenței TV: achiziția de stereotipuri, scăderea inhibiției în fața actelor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Practitioners and Managers (1998, p. 9), după cum urmează: „Probațiunea se poate referi, de asemenea, și la un sistem (privat sau public) care administrează anumite servicii specifice și care este considerat un subsistem al marelui sistem de justiție penală”. Este, astfel, pus în lumină un alt aspect, și anume cel de probațiune ca infrastructură, ca organizație ce îndeplinește anumite roluri în justiția penală. Tipurile de servicii oferite de către această organizație sunt confuze și nu realizează diferența specifică de alte subsisteme din justiție. Potrivit acestei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
la cunoașterea adevărului prin transmiterea de idei cu ajutorul vorbirii; întreaga operă este axată pe analiza acestor concepte. Dacă tema dialogului este centrată pe problema capacității cognitive și comunicative a semnelor, în general, și a celor verbale, în special, finalul lucrării pune în lumină intenția subiacentă a autorului de a-i arăta lui Adeodat - ca prototip a celor aflați în căutarea adevărului - căile posibile spre a accede la o viață fericită, prin cunoașterea adevărurilor fundamentale. B. Opere apologetice De civiate Dei Despre cetatea lui
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Există exemple de creștini care nu cred în viața viitoare. În legătură cu opera de artă, ar fi deci posibil să se precizeze una din direcțiile analizei absurde, așa cum s-a putut întrezări în paginile precedente. Ea duce la afirmarea "absurdității Evangheliei", punând în lumină ideea, fecundă în urmări, că convingerile pot merge mână în mână cu lipsa de credință. Vedem, dimpotrivă, cum autorul Demonilor, deși deprins cu aceste drumuri, a apucat, în cele din urmă, pe o cale cu totul diferită. Surprinzătorul răspuns dat
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
această bunăstare vocațională devine o ocazie prețioasă pentru recunoașterea a ceea ce motivează persoanele consacrate să facă anumite alegeri de viață. Tocmai de aceea, va fi important să se scoată în evidență dimensiunea intențională a diferitelor domenii psihologice pentru a putea pune în lumină caracterul profund care valorifică fiecare persoană umană chemată să se orienteze spre comuniunea cu Dumnezeu. A reda dorinței de fericire sensul propriei motivații înseamnă a înlocui obiectivul stării de bine cu unul care să țină cont de natura orientativă și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ori de câte ori vrem să stabilim ce anume ne spune el nouă, astăzi. În studiile de față, cele două interese merg mână în mână, chiar dacă li se acordă o pondere relativ diferită de la caz la caz. Actualitatea ideilor lui Kant va fi pusă în lumină uneori prin utilizarea lor drept fundal care ne ajută să înțelegem mai bine semnificația și miza unor controverse ale prezentului, alteori prin examinarea lor ca puncte de plecare și sprijin ale unor orientări ale gândirii filosofice contemporane. În acele cercuri
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
faptul că ceea ce apropie aceste două mari orientări în filosofia morală este preocuparea de a păstra contactul cu judecata morală a oricărui om rațional care nu are interese propriu-zis intelectuale, și cu atât mai puțin specific filosofice. Este o apropiere pusă în lumină și de cercetări recente de etică evoluționistă. Aceste cercetări arată în mod clar că există la oameni și la specii apropiate, cum sunt primatele superioare, predispoziții înnăscute de cooperare și ajutorare a semenilor. Sunt predispoziții promovate de selecția naturală, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de unificare a universului material și a universului conștiinței pe baza conceptului energiei 62. Ca și alte minți ale vremii, filosoful român situa acea cunoaștere pe care o oferă știința în vârful ierarhiei valorilor. Demnitatea filosofiei era cel mai bine pusă în lumină, în această perspectivă, prin înțelegerea ei drept o continuare și dezvoltare a acelei opere de cunoaștere pe care o înfăptuiesc științele. Cunoașterea cea mai înaltă despre lume, cea mai completă și mai puțin relativă, va oferi, desigur, cea mai deplină
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mări câtuși de puțin conținutul. Căci nu este decât inventarul, tematic ordonat, a tot ceea ce posedăm prin rațiunea pură. Nimic nu ne poate scăpa aici, fiindcă ceea ce rațiunea produce complet din ea însăși nu-i poate rămâne ascuns, ci este pus în lumină de către rațiunea însăși de îndată ce am descoperit principiul comun 80. Supoziția că ceea ce Kant a numit rațiune pură - ansamblul conceptelor și principiilor ce fac posibilă experiența - ar fi „o lume închisă între hotare imutabile” și, în acest sens, dat o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
înainte de a vedea și de a repera în ea perioade, zone, momente de influență - stoicism, pyrrhonism, epicurism! ce abordări păgubitoare... - și chiar îmbucătățirea recentă de inspirație structuralistă, Marie de Gournay apără unitatea cărții. La ce bun să cauți eșafodajele, să pui în lumină îmbinările, să subliniezi data adăugirii unor fragmente, celebrele dezvoltări îallongeails)? Pentru care anume rațiuni să abordezi o operă cu pensonul și răzuitoarea arheologilor porniți în căutarea morții, când, alături, viața continuă în text? Marie de Gournay știe că Eseurile se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al actualității. O contribuție aparte o aduce C. în domeniul eminescologiei. În exegezele Eminescu în conștiința critică (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997), Eminescu în orizontul criticii (2000), este vădită cumpăna dreaptă a judecății, criticul căutând de fiecare dată a pune în lumină elementul de originalitate al studiilor de eminescologie în raport cu ansamblul cercetărilor în domeniu și pledând pentru un Eminescu mereu înnoit, într-un context larg de universalitate. Volumul Luceafărul și alte comentarii eminesciene (1998) este alcătuit dintr-o suită de studii aplicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]