1,901 matches
-
a lansat "misterul scaun cu rotile", primul român din seria de succes de thriller plin de umor anchete de căpitan de poliție Florindo Flores, care i-a adus scriitorului premiul "Cesare Pavese". În 1999, Piccolo Regio din Torino, a fost pus în scenă spectacolul "de Noapte cu Mozart" (publicat pentru argonaut în 1991), si a fost lansat în biblioteci "Încercare pe Giulgiu", (Einaudi) - dupa incendiu în capelă de la Torino Catedrală de arhitectul Guarino Guarini, care este foarte apreciat de către scriitor. 2002 este "O
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
cariera ei actoricească, renunță la actorie însă continuă să scrie piese de teatru. Înainte de a termina școala, reușeste să scrie "Iki Bașlı Adamın Tek Eli" (Unica mână a bărbatului cu două capete) prima piesă de teatru ce avea să fie pusă în scenă. În anul 1964 se căsătorește cu Can Kolukısa, alături de care se mută la Paris, unde se înscrie la Școala Doctorală, la secția de Literatură Comparată de la Universitatea Sorbona. Aceasta este prima și singura căsătorie a scriitoarei, care durează doar 15
Pinar Kür () [Corola-website/Science/330892_a_332221]
-
dolari. Escrocul viclean Charleston (Bud Spencer) și banda lui care acționa în Londra își dau seama de înșelătorie, dar intră în joc pentru a pregăti o contraescrocherie. Astfel, Charleston ia identitatea unui proprietar brazilian de teatru pe nume Anderson și pune în scenă un muzical ca acoperire. El se asigură de colaborarea involuntară a inspectorului Watkins (Herbert Lom), de la care bandiții lui Charleston furaseră anterior un tablou de Paul Gauguin. Polițistul îl arestează pe Charleston (acesta se lasă arestat în mod intenționat) și
Tranzacție cu bucluc () [Corola-website/Science/326831_a_328160]
-
produs de Albert R. Broccoli (co-proucător al seriei de filme "James Bond", de asemenea bazată pe românele lui Fleming). John Stears a lucrat la efectele speciale, Irwin Kostal a efectuat muzică, în timp ce numerele muzicale, scrise de frații Sherman, au fost puse în scenă de Marc Breaux și Dee Dee Wood. Cântecul "" a fost nominalizat pentru un Premiu al Academiei. În România filmul a fost difuzat de canalul Cartoon Network, dublatul în limba română. Spre bucuria copiilor săi, excentricul inventator Potts pune la punct
Chitty Chitty Bang Bang () [Corola-website/Science/337327_a_338656]
-
publicat pentru prima oară în anul 1872. El a apărut mai întâi în foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, apoi în cinci volume editate de Editura Athenaeum din Pesta. Dramatizarea romanului a fost realizată de însuși Jókai și pusă în scenă în anul 1884. Potrivit celor afirmate de Jókai în postfața scrierii, romanul este inspirat dintr-o poveste adevărată pe care a auzit-o în copilărie de la sora bunicii materne. Tema romanului o reprezintă căutarea fericirii, fiind puse în opoziție romantismul
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
București. Ea a fost republicată în două volume tipărite în anul 1972 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți, și apoi reeditată de mai multe ori. Prima dramatizare a romanului a fost realizată de însuși Jókai și pusă în scenă în anul 1884. Alte persoane au scris apoi variante teatrale care erau inspirate într-o măsură mai mare sau mai mică din acest roman. Versiunea dramatizată a romanului s-a jucat 20 de ani la rând. Romanul "Omul de aur
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
șurile poetului Nicolae Dumitrescu. SEBASTIAN NISTOR „Premiere la Teatrul Municipal”,(în cotidianul „ Flamura Prahovei”, din 29 mai, 1976, Ploiești. „Colectivul de artiști păpușari de la CIUFULICI a avut până de curând oaspete pe regizorul din R.P.Polonă , Edward Doszla care a pus în scenă o piesă din dra- maturgia specifică poloneză”Rățoiul fermecat” de Maria KANN.”...muzică Leonida Brezeanu, cu o linie melo- dică adecvată situațiilor,întărește atmosferă de basm..” județean de cântece patriotice și revoluționare,desfă- surat la Palatul Culturii din Ploiești,Corul
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
Grecia cu Nikos Karvelas, susținând concerte la „Palatul Diogenis Palace” și apoi la „Rex". În noiembrie 1991, Vissi și Karvelas au demarat un proiect pentru o primă operă rock grecească, „Daimones” („Demoni”), bazată pe un libret de Stavros Sideras și pus în scenă la Teatrul Atticon din Atena timp de doi ani. Regizorul era Roger Williams iar Anna Vissi (Regina & Rozanne), Yannis Samsiaris (Daniel), Bessy Malfa (Witch & Loa) și John Modinos (inchizitorul) erau actorii principali. „Daimones” a rulat și la posturile de televiziune
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
piesă sunt serioase și profunde, dar dialogul dintre cei doi este scris în notă comică. Jocul destinului va lua întorsături neașteptate, mai ales când vor apare sentimente între cele două personaje, totul ducând spre un final neașteptat. Piesa a fost pusă în scenă pentru prima dată la teatrul „La Bruyère”, din Paris, cu Andréa Féréol în rolul fetei și Fabrice Luchini în cel al îngerului. "" este jucată în prezent pe mai multe scene din Franța, Elveția, Belgia și România.
Valsul hazardului () [Corola-website/Science/333105_a_334434]
-
muzicale și înregistrări, conform legislațiilor lor naționale privind drepturile de proprietate intelectuală. ... (5) Părțile vor încuraja schimbul de compozitori și muzicologi pentru a efectua cercetări, precum și de regizori, producători, artiști și grupuri artistice, coregrafi, dirijori, decoratori și soliști pentru a pune în scenă spectacole comune. Articolul 18 Folclor (1) Părțile vor promova schimbul de expoziții de artă și meșteșuguri populare, precum și schimbul de meșteșugari și de experți în artă populară. ... (2) Părțile vor promova schimbul de interpreți sau ansambluri de muzică și dans
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205591_a_206920]
-
consumăm produsul că pe o lume, la 30 de ani consumăm lumea că pe un produs. Ideologia consumului se generalizează în imagini care îi sunt atribuite, în spectacole mediatice, în staruri care se produc, în evenimente, în jurnaliști care le pun în scenă, în politicieni care le aranjează imaginea, toate acestea într-un soi de plăcere a privirii, o foame de ritmuri, într-o formă de ingestie infinită de lucruri și de oameni. "A musca viața cu toți dinții (<i>Croquer la vie
Anti-publicitate - mișcările militante franceze () [Corola-website/Science/295645_a_296974]
-
William Barrymore sub numele de „Royal Coburg Theatre”. A fost preluat de Emma Cons în 1880 și redenumit „Royal Victoria Hall”. Lilian M. Baylis, o nepoată a Emei Cons, a preluat conducerea teatrului în 1898 și, începând cu 1914, a pus în scenă piese shakespeariene. a fost de asemenea numele unei companii teatrale bazată la teatru. Ea a format nucleul „Teatrului Național al Marii Britanii” când acesta a fost format în 1963 sub conducerea lui Laurence Olivier. Piesele au continuat să fie jucate pe
Old Vic () [Corola-website/Science/322822_a_324151]
-
Teatrului Dramatic Vera Kommisarjevskaia, (1906 - 1907). Meyerhold a continuat căutările pentru inovații teatrale între anii 1907 - 1917, când a lucrat la Teatrul Imperial din Sankt Peterburg, unde s-au jucat piese clasice în prezentări moderne, inovatoare și unde s-au pus în scenă opere ale unor autori contemporani controversați precum Fiodor Sologub, Zinaida Gippius și Alexandr Blok. În aceste piese el a încercat să readucă jocul actoricesc la tradițiile Commediei dell'Arte, regândite pentru realitatea teatrală contemporană. Conceptele sale teoretice despre ‘teatrul condițional
Vsevolod Meyerhold () [Corola-website/Science/301059_a_302388]
-
de Fernand Crommelinck și "Moartea lui Tarelkin"' de Alexandr Suhovo-Kobilin. Maiakovski a colaborat cu Meyerhold în mai multe rânduri și se spune că Maiakovski ar fi scris în mod special pentru Meyerhold piesa de teatru "Ploșnița". Meyerhold a continuat să pună în scenă piesele lui Maiakovski chiar și după sinuciderea acestuia. Actorii care erau distribuiți în piesele regizate de Meyerhold jucau conform principiilor biomecanice, un sistem de pregățire a actorilor care a fost mai târziu predat într-o școală specială de actorie fondată
Vsevolod Meyerhold () [Corola-website/Science/301059_a_302388]
-
a fost ultimul act din șirul Proceselor de la Moscova — procese spectacole ale unor bolșevici de frunte puse în scenă din ordinul lui Stalin. Procesul a avut loc în martie 1938. Acuzații principali ai acestui proces au fost: Alexei Rîkov, Nicolai Ivanovici Buharin, Nicolai Krestinsky, Cristian Rakovski și Ghenrih Iagoda. Ceilalți acuzați au fost : Arkadi Rosengolț, Vladimir Ivanov, Mihail Cernov
Procesul celor douăzeci și unu () [Corola-website/Science/299641_a_300970]
-
painter), Witold Noskowski, Stanisław Sierosławski, Rudolf Starzewski, Edward Leszczyński, Teofil Trzcińki, Karol Frycz, Ludwik Puget, Kazimierz Sichulski, Jan Skotnicki, Feliks Jasieński și Zenon Pruszyński. Boy-Żeleński a scris o mulțime de poezii, schițe, cântece satirice și scurte povestiri care au fost puse în scenă la cabaretul Zielony Balonik, unde, a criticat și și-a bătut joc de autoritățile conservatoare precum și de moralitatea ambiguă a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora, și-a creat o reputație de „copil teribil” al literaturii poloneze
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical. A avut o influență mare asupra compozitorilor de operete care i-au urmat, în special Johann Strauss, Jr. și Arthur Sullivan. Cele mai bune creații ale sale au fost puse în scenă în secolul al XX-lea și continuă să facă parte din repertoriul teatrelor de operă și operetă din prezent, una dintre acestea fiind opera "Povestirile lui Hoffmann". Născut la Köln, fiul unui cantor, Offenbach și-a demonstrat talentul în muzică
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
este ridiculizat patosul lui Hector Berlioz, căruia i se opun tot felul de onomatopee muzicale, de la voci de animale până la zdrăngănitul de alămuri. Tot la Bad Ems muzicianul a câștigat un pariu ciudat, care-l făcuse să compună și să pună în scenă o operetă în răstimp de opt zile. Rezultatul a fost "Lieschen și Fritzchen". La Bad Homburg el a făcut cunoștință cu tânăra cântăreață Zulma Bouffar (1848-1909), care fusese considerată un copil minune și străbătuse la rândul ei în turnee Europa
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
două ori, în decembrie 1881, deoarece "Ringtheater" a fost după aceea complet distrus într-un incendiu. În jurul piesei s-au creat din această cauză fel de fel de legende, ea a căpătat renumele de a aduce ghinion celor care o pun în scenă.
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au apărut în cadrul sindicatelor anarhiste grupuri de teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și s-au cristalizat în special în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
la 20 februarie 1944, la Timișoara) - solist vocal, Ladislau Herdina - chitară solo, chitară acustică, voce, Zoltan "Zoli" Kovacs - chitară bas, Helmuth "Hely" Moszbrucker - baterie și Ștefan Pentek - claviaturi. În 1974, formația a activat la Teatrul Maghiar din Timișoara, unde a pus în scenă spectacolul pop " Acest pămînt", cu care a efectuat un turneu prin țară. În 1975, Kovacs este înlocuit cu Ilie Stepan (chitară bas, chitară acustică, născut la 24 noiembrie 1953, la Caransebeș), iar grupul primește doi noi membri: Mihai Farcaș (baterie
Progresiv TM () [Corola-website/Science/304714_a_306043]
-
avocat. El a continuat să publice de două ori pe săptămână articole în „Odesskie Novosti”, care i-au adus curând faima în rândurile intelectualității ruse ca unul din foiletoniștii cei mai talentați din sudul imperiului. În anul 1901 a fost pusă în scenă la Odessa piesa sa „Sânge”, o creație pacifistă antibritanică centrată pe evenimentele Războielor Burilor. Spectacolul s-a bucurat de o primire entuziastă în rândurile publicului și criticilor, dar a fost suspendată după numai două reprezentații, cdin ordinul autorităților țariste. O
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
muzicii lui Mozart și a lui Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller și Goethe. Ea a apelat la câțiva tineri greci, rude și amici din Școala grecească de la Schitul Măgureanu, studenți admiratori ai tragediilor lui Euripide și Sofocle, pentru a pune în scenă câteva piese de teatru. În 1816, cu decoruri din pânză croită și cu hârtie poleită, domnița a organizat în apartamentele sale o mică scenă pe care s-au jucat în limba elenă "Oreste", "Moartea fiilor lui Brutus" și câteva idile
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
în 1669 "Les Amours de Psyché et de Cupidon". Această carte suscită o relativă neînțelegere, datorită stilului său neconvențional, care contravenea principiilor de bază ale esteticii clasice, fiind un amestec de proză, versuri, povestiri mitologice și conversații literare. Romanul îi pune în scenă și pe „cei patru amici”, reprezentați prin Molière, Boileau, Racine și La Fontaine însuși. La 20 decembrie 1670 este publicată la Port Royal "Recueil de Poésies Chrétiennes" („Culegere de poezii creștine”), dedicate Prințului de Conti, la care a colaborat și
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Șoimul, regele și vânătorul”) dedicată Prințului de Conti, cu ocazia căsătoriei acestuia. După aceasta el devine un apropiat al prințului și al familiei Vendôme. În 1690 publică în "Le Mercure Galant" trei fabule inedite. La 28 noiembrie 1691 Opera Franceză pune în scenă "Orphée" („Orfeu”), o tragedie lirică de La Fontaine. La sfârșitul anului 1692, starea sănătății lui La Fontaine se înrăutățește; probabil din cauza tuberculozei netratate. La 6 ianuarie 1693 a murit protectoarea sa, Madame de la Sablière. La Fontaine traduce în franceză "Dies Irae
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]