4,165 matches
-
ce să facă...! c‟o mână i-o astupat gura, și cu cealaltă, i-o trecut baioneta prin el, lăsându-l pe parapet, cu ochii înspre liniile noastre... și, o tuli făcându-și cruce... „Doamni, iartă-mă... n-am avut încotro... șî el o fost un suflet...!“ Pentru faptele lui... Maiestatea Sa, i-a prins decorația de veston, cu mâna lui. Altădată, la un atac, o luat-o înaintea mea, și s-o pomenit înconjurat de trei turci mătăhăloși, care urlau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile lui, într-o goană nebună, se întorcea acasă, la Anuca. De fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
virtute pe care doar el și cei ca el, care se născuseră și crescuseră în ținutul nisipurilor, o aveau. Asemeni porumbeilor călători, păsărilor migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targuí-ul știa întotdeauna unde se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzu obligat să ia drept bun răspunsul, căci, într-adevăr, îl văzuse sosind dinspre nord și nu avea motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri și să aprindă un mic foc. Poți să mănânci cu soldații, îl înștiință. Gacel dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate merge mai repede și poate înainta și noaptea, pe când noi am pierde și ultima piuliță pe drum. Se încheie la șliț, luă țigara pe care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum lung. — Dacă am ști măcar încotro merge... Poate se întoarce acasă, zise Ali. Dar e în direcție opusă, spre sud-est. — Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemații de „Fii ai Vântului“ să aibă casă? Primul lucru pe care îl fac la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
insensibil la căldură și la sete și, mai ales, dacă izbutești să-ți învingi panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire“. — își păstrează forțele, zise. în noaptea asta se va mișca... Ar trebui să știm încotro... O să aibă nevoie de cel puțin patru ore ca să ajungă la marginea salinei, interveni Ajamuk. Și de încă una ca să urce pe întuneric și să ajungă unde ne aflăm noi - calculă în gând. Trebuie să fim atenți pe la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat din fiecare mușchi prins de cârcei și se întreba de ce continuă să stea acolo, la umbră, cu bocceaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apa e întotdeauna o problemă... Sau nu? — Ba da, bineînțeles, dar acolo unde mergem, e mai mare decât oriunde altundeva. — Și unde mergem, dacă pot ști? Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu“ din Tikdabra. — încotro puteau să se îndrepte? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Ali Madani, un bărbat înalt, robust, cu părul lins și ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intențiile sale, în spatele unor ochelari foarte fumurii, cercetă, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din nici un alt puț pe o distanță de cinci sute de kilometri în jur, până nu aflu unde se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios: — Au plecat. Au strâns tabăra și au plecat. De unde să știm încotro? — Voi, tuaregii, știți tot ce se întâmplă în deșert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde se afla și nu-i mai rămânea decât să-și caute salvarea mergând înainte, cu credința că instinctul îl va călăuzi până la apă. Ghizilor tuaregi nu le plăcea să schimbe ruta dacă nu erau pe deplin convinși că știu încotro se îndreaptă, căci, prin tradiție, știau de veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește și nu-i demoralizează mai mult pe oameni decât să umble dintr-un loc în altul fără nici o țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cravașa spre baraca de la ale cărei ferestre cu gratii familia lui Gacel Sayah urmărise scena. Vin și ei cu noi, adăugă. O să-i lăsăm la adăpost, de cealaltă parte a graniței. A fost o călătorie lungă, fără să știe sigur încotro mergea pe drumul de întoarcere acasă, fără să știe unde-i era acum casa; în căutarea familiei sale, fără să știe dacă mai avea familie. A fost o călătorie lungă. La început spre apus, la o zi de drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de țară, ci o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt... N-o să-ți vină a crede, dar repetam aidoma improvizația din seara aceea, dacă-ți mai amintești petrecerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-am putut sta mult pe banca aceea, gândindu-mă că poate mama are nevoie de ajutor, deși pe-acolo lumea se purta pașnic, iar unii oameni, chiar dacă n-ar fi vrut să se comporte pașnic, nici nu prea aveau încotro, pentru că niște glumeți le puseseră cătușe la mâini. Dar era distractiv acolo, deoarece mulți, fiind probabil prieteni foarte buni, se legaseră unul de altul, tot cu niște cătușe, și eu abia așteptam să ajung acasă, ca să le arat băieților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care spun că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului, cred că o rezoluție atât de laconică, Aprobat, este foarte derutantă. Bine, bine, ai aprobat cererea, dar acum încotro s-o apuc, Doamne? Îndrăznesc să solicit această consiliere divină pentru că Tu, Ființa Nepărtinitoare, ai în grijă toate sufletele viețuitoarelor acestei lumi. Cu aceeași prețuire, A... Așa ar arăta noua epistolă? Și dacă până când voi primi noul răspuns voi părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune, dar neavând Încotro, miză pe vârsta ei. Dacă mi-ai da un pic mâna... Se gândi: Pentru jocul acesta ar trebui să am părul lung. Ar fi mai feminin. Aș vrea ca degetele mele să nu fie galbene. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și ar fi constatat că nu se află pe aleea care urcă spre drumul cel nou și spre viluțe, ci la marginea unei păduri ciudate, În fața unei poteci umbroase pe care n-o apucase niciodată și care ducea Dumnezeu știe Încotro. Își luă mâinile de pe umerii ei și spuse, fără s-o atingă: — Cât de dulce ești! Și apoi, cu uimire: — Atât de scumpă! Nu simțise niciodată până acum dorința crescând În el, ținută sub control și sporind din cauza autocontrolului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care așteaptă moartea și nu vine, măcar că o doresc mai mult decît o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile? 24. Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa. 25. De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi-e frică, de aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
tu pe care să n-o avem și noi? 10. Între noi sunt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliți decît tatăl tău. 11. Puțin lucru sunt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, și cuvintele care-ți vorbesc atît de blînd?... 12. Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi? 13. Ce! împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mînia și-ți ies din gură cuvinte ca acestea? 14. "Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
plecati slugi, Gheorghe Sturza vel logofăt,... un hatman și... un stolnic”. Acum, te-aș ruga să-mi citești din această anaforă, iar eu am să ascult cu atenție, ca să văd ce povești i se pot spune lui vodă. ― N-am încotro, părinte. Iaca ce scriu slujbașii, dând socoteală lui vodă: “Preînălțate Doamne,” “ Din luminată poronca înălțimii tale, după cea de cătră dumnealor epitropii svintii mănăstiri Halchi cerire, luând sama tuturor veniturilor svintii mănăstiri Aron Vodă, ce iaste închinată la numita de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Păi, cel care urma calea rohatcei (barieră) Trei Calici (de pe Calea Gălății) trebuia să oprească și să scotocească prin coșul căruței după “2 ocă” de pește sărat și încă “2 pești de car” pentru sfințiile lor de la Trei Sfetite? ― Nu aveau încotro, fiule, fiindcă așa scria în “testament de la ziditoriul sfintii m(ă)n(ă)stiri, răpăosatul Vasile vod(ă)” (Lupu). Și “exarhii a tuturor de obștie mănăstirilor Sfeti Gorii” (Muntele Sfânt) trebuia să se “înfrupte” și ei când era zi de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]