6,539 matches
-
economice, psihofizice a individului. „Starea de cultură” trebuie să se concretizeze în „acțiuni sociale”, în „actele de cultură” - „prilej de realizare a persoanei umane, spre treapta înaltă a personalității culturale”. Opțiunea sa, cu valoare de mesaj, ar putea figura ca îndemn pentru oricare intelectual care-și vede realizarea în opera de educație socială: „Căutarea fericirii se obține de cele mai multe ori prin actul etic al dedicării întregii noastre ființe unui scop înalt... izvor de mulțumire pe care-l oferă realizarea persoanei prin
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
caracteristică a societății contemporane. 2. Mesajul-cheie nr. 2: realizarea unor investiții superioare în resursele umane. Aceasta se poate obține prin „creșterea vizibilă a nivelului de investiții în resursele umane în vederea promovării valorii celei mai importante a Europei, anume oamenii săi”. Îndemnul este clar: educația are nevoie de măsuri stimulative, permițând formarea unor indivizi care să facă față complexității lumii contemporane. 3. Mesajul-cheie nr. 3: încurajarea inovației în predare și învățare. Predarea și învățarea sunt organizate încă în maniere tradiționale, care nu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de dezvoltare regională și locală, de încurajare a exercitării profesiilor în medii cunoscute, familiare, cât mai aproape de realitate. Se încurajează programele locale, care prezintă note distinctive, care valorifică identitatea colectivității. Acestea sădesc încredere, dau semnificație muncii, sprijină angajarea în învățare. Îndemnul ar fi: aducerea învățării spre beneficiar, și nu transportarea acestuia în locuri nefamiliare, străine, pe care el le simte ostile. Învățarea permanentă poate deveni astfel un motor al regenerării locale, al dezvoltării comunitare. Orice mediu familiar poate deveni centru de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ei... prezenți sufletește” (ibidem, p. 95). Un capitol aparte al acestei lucrări colective este dedicat „legilor muncii în echipă”, rânduielii și normelor de comportament cerute „echipierilor”. Nu sub formă de reguli rigide, ci în chip de sfaturi, împărtășite de experiență, îndemn la o schimbare de perspectivă. H.H. Stahl se arată „împotriva unei hărnicii oarbe”, desprinzând nevoia de „învățătură”, de „experiență” valabilă și pentru alții („suntem echipe experimentale, trebuie să ne întoarcem acasă „cu o experiență, pe care și alții să o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
echipelor, Editura Fundația Culturală Regală, București. Neamțu, Octavian, 1971, „Serviciul Social”, în Sociologia militans, vol. III, Editura Științifică, București. Neculau, Adrian, 2004, „Grupul în psihologia socială”, în Adrian Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iași. Popu, F., 1939, „Îndemnuri pentru școala echipierilor”, în Cartea echipelor, Editura Fundația Culturală Regală, București. Proulx, Jean, 1999, Le travail en équipe, Presses de l’Université de Québec, Québec. Stahl, H.H., 1939a, „Etica muncii în echipe”, în Cartea echipelor, Editura Fundația Culturală Regală, București
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
comedii (Charlie Chaplin devenise un personaj cunoscut), dar unele satisfăceau și nevoia de instrucție și lărgire a orizontului. Audițiile la radio constituiau un alt mijloc de instrucție și contact cu civilizația. Cu emoție, țăranii din Ungureni au auzit vocile și îndemnurile lui N. Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Simionescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Victor Babeș, Ionescu-Sisești etc., au ascultat vestite orchestre populare, pentru a distinge specificul unor instrumente. În 23 martie 1933 l-au ascultat pe președintele Universității vorbind despre experiența pe
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
științifice ale Universității „Al.I. Cuza” din Iași, seria Filosofie, fasc. 1. Neculau, Eugen D., 1927, „Din experiență”, în Buletinul Căminului Cultural Ungureni, an I, nr. 1. Neculau, Eugen D., 1936, Problema ridicării satului românesc, Iași. Neculau, Eugen D., 1968a, „Îndemnul unui vechi animator cultural către noii directori de cămine”, în Îndrumătorul cultural, nr. 9. Neculau, Eugen D., 1968b, „Universitatea Populară de la Ungureni”, în Revista de pedagogie, 4. Neculau, Eugen D., 1973, „Universitatea Populară de la Ungureni”, în Sociologia în acțiune, vol
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
lui și că de la ea învățase să gătească; mi-a dat atunci și vreo cinci numere de mobil la care o puteam găsi în caz de nevoie și n-am ezitat să o sun ori de câte ori am avut o nelămurire. Pe lângă îndemnul de a consulta o gospodină mare vă ofer și câteva sfaturi generale, de negăsit în lucrările de specialitate. Sunt informații importante, pe care eu le-am aflat după eșecuri rușinoase: - la început ar fi bine să atribuiți o denumire preparatului
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Valéry, o spune de câteva ori, tocmai pentru că a înțeles pericolul refugiului glorios în artificiu. „Să fugim de strălucire ca de ciumă” (II, 42), citim într-un loc. „Mă interesează adevărul, nu expresia pentru sine”, fuseseră cuvintele care pregăteau acest îndemn. Lui Valéry, de la care a învățat stilul, Cioran îi reproșează tocmai piruetele și trucurile. „Strălucirea nu face doi bani și mai ales nu poate ține locul emoției” (II, 39). Or, când e vorba de adevăr, Cioran are în vedere cantitatea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
munte, scurs molcom în vale. O doină cântată (...) de o țărancă sau de o băciță, cu sentimentul precis și economic al cântecului și cu glasul expresie a sângelui, care zeci de ani a urcat munții și a cutreierat văile sub îndemnul și porunca unui destin, evocă un orizont specific orizontul, ritmic și indefinit, alcătuit din deal și vale". 118 "Orizontul", reflectat prin intermediul limbajului artistic, este diferit, spațiul real dând naștere spațiului imaginar; astfel, "cântecul alpin" ține de specificul muntelui, "jocul argentinian
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în hora numită "pyŭtoгak", mirele se rotește de trei ori după soare, privindu-l printr-un colac. La întoarcere, în calea mirilor iese mama feciorului de însurat și le aruncă un pumn de grâu în sân, zicând: "Să fiți cu îndemn la lucru, ca albina, / Îmbrăcați ca iarna, / Frumoși ca primăvara, / Înfocați ca vara, / Plini de roade ca toamna" 262. c. Înmormântarea Ca și "apa tulbure", pământul care apare în vis, prevestește moartea; moare cineva apropiat dacă, în vis, se rupe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pildă. Asta arată că sistemul de îngrijire a sănătății nu funcționează bine. În toate sondajele, preocupările românilor sunt dominate de „sănătate/teamă de boală”. Chiar și atunci când ciocnesc un pahar, deci ar trebui să uite de griji, românii răspund la îndemnul „Hai noroc!”, cu speranța că vor avea „Sănătate!”. De unde poate fi obținut acest „bun”? De la sistemul public, considerat principalul distribuitor de beneficii sociale, printre care se numără și serviciile sanitare curative. Această cultură, în care statul are un rol determinant
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
a mai ispășit toată pedeapsa pentru că a murit pe 28 octombrie 1952, la numai 48 de ani, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus în închisoare. A lăsat ca moștenire sublimul și creștinescul îndemn: -„Să nu ne răzbunați!” Chiar și când a spus aceste cuvinte eu cred că era un idealist. Nu-și putea imagina Mircea Vulcănescu faptul că, în ciuda îndemnului său oamenii, chiar dacă ar fi vrut să-l răzbune, nu ar fi putut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care a fost supus în închisoare. A lăsat ca moștenire sublimul și creștinescul îndemn: -„Să nu ne răzbunați!” Chiar și când a spus aceste cuvinte eu cred că era un idealist. Nu-și putea imagina Mircea Vulcănescu faptul că, în ciuda îndemnului său oamenii, chiar dacă ar fi vrut să-l răzbune, nu ar fi putut după moartea sa. Mai mult decât atât, chiar și acum, când conducătorii de astăzi se cred democrați, se manifestă o aprigă prigoană împotriva celor care vor să
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
manifestat dictatura comunistă. Cum toți eram urmăriți și cum orice adunare era suspectă, prietenii la despărțire își spuneau „Să nu plecăm toți odată” pentru a nu trezi suspiciuni în cazul în care s-ar afla vreun turnător pe stradă. Acest îndemn este de fapt și titlul unei frumoase cărți scrisă de Sanda Stolojan. Pentru delictul de încercare de trecere clandestină a frontierei în Jugoslavia, în anul 1948, Sanda Stolojan, nepoata scriitorului Duiliu Zamfirescu, este condamnată la un an de închisoare cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
unei poliții de tip NKVD; 7. Interzicerea intrării străinilor din țările capitaliste; 8. Mutarea populației rurale de la sate către orașe în industrie. In cadrul acestor sarcini primite de la Moscova, distrugerea micilor gospodării țărănești era unul de maximă importanță. Urmând îndemnul lui Lenin „Mica proprietate țărănească naște capitalism și burghezie permanent, zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporție de masă”, în Romania a urmat ceea ce s-a numit „deschiaburirea lui Stalin”. Gheorghiu-Dej și Ana Pauker au fost cei
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
preot în viața satului decât marele nostru povestitor Ion Creangă! Deși se aprecia ca fiind: ”Piele rea și răpănoasă, Ori o bate ori o lasă”, despre părintele Ioan Humulescu afirma: „Scoala din Humulești, o chilie făcută pe cheltuiala sătenilor, prin îndemnul și osârdia părintelui Ioan Humulescu, care avea o mână de învățătură, un car de minte și multă bunătate de inimă”. In lagărul de muncă forțată, pe spatele zeghei fiecărui deținut era aplicată o ștampilă CR (contrarevoluționar) cu litere de aproximativ
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vrem de robi care muncesc. Și ... diguri am durat cu stropi de sânge Și irigații, staule, clădiri, Dar nimeni nu-l vedea pe rob cum plânge Flămând, bolnav și frânt în schingiuiri”. Dar în același timp autorul transmite și un îndemn celor care vor supraviețui și, de ce nu și urmașilor acestora, de a vorbi despre aceste orori ale comunismului: “Vorbească cei care mai sunt în viață Și Astrul, Vântul, Norii călători, Nu diavolii cu inima de gheață Care-au ucis pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Pentru poporul român perioada 1947-1964 este învăluită de perdele negre, care nu pot fi înlăturate decât prin mărturiile acelora care au trăit evenimentele acelei vremi. De ei depinde întregirea firului istoriei acelei perioade”. Această concluzie a constituit de asemenea un îndemn pentru mine de a scrie această carte. In perioada 1947-1964 deținuții supraviețuiau în închisori așa cum au descris mulți dintre ei; afară oamenii trăiau din ce în ce mai greu, lipsa de mâncare era acută, pentru toți oamenii și nu numai pentru familiile deținuților politici
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pe care eu le-am trecut. Deși știam că Mihai Eminescu spunea: „ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e lașitatea”. Ii iubesc pe timișoreni pentru că n-au fost lași. Din piepturile lor a răsunat atunci sublimul îndemn: -“Vom muri și vom fi liberi!” Poate din acest motiv, după 1990, când vremurile mi-au permis, m-am angajat să sprijin, măcar în ceasul al doisprezecilea, atât cât pot, libertatea cucerită în 22 decembrie 1989 și am protestat de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
m-am întors printre oameni, Pe locurile de unde- am plecat, Inflorea fericirea în diminețile clare. Si mulți mă-ntrebară de taina palatului fermecat, Iar eu le-am răspuns că el se găsește în fiecare”. Marii cărturari au răspuns acestor îndemnuri și nu și-au uitat colegii de suferință. S-au rugat îndelung pentru liniștea sufletului lor; în același timp i-au iertat și s-au rugat și pentru cei care i-au torturat. Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, evreu și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
20.000 de pagini. Ulterior a scris mai multe cărți despre acest subiect. Totuși ea consideră că “Probabil că s-au publicat mai multe cărți cu interviuri ale foștilor lideri comuniști decât cărți despre rezistența anticomunistă”. De aici vine și îndemnul ce mi-a fost adresat de a scrie despre ce a fost. Ioana Voicu Arnăuțoiu nu este mulțumită, ca și cei mai mulți dintre noi, de condamnarea formală a comunismului și afirmă: „Condamnarea comunismului la nivel declarativ nu are nici o valoare. Comunismul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
subordonat sentimentului belșugului. "Coșarele sunt pline. Din grajduri iese fum/ Și un miros de țuică se întinde până-n drum/ Vin carele din sate vecine cu borhot/ Și sâmburii de prună se aruncă peste tot/ E-o fierbere în focul unui îndemn ocult/ și nimeni în comună n-a mai murit demult". Evocarea satului la Ion Horea dă sentimentul permanenței, viața aici este o permanentă ardere: orele sunt fierbinți, sentimentul primăverii este al focului, al flăcării din firul ierbii; sentimentul verii este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și." Gheorghe Grigurcu îl consideră macedonskian. Se poate vorbi de o asimilare a poeților citați, de afinități cu un anume "conținut sufletesc" de aceeași apartenență existențială. "La Nisa" este "ecoul modernizat, nevrozat al îndemnului către Mecca". "La Nisa, în Nisa în avioane/ sirenele negre aleargă după Ulise/ urechile nu mai aud o ziduri adio/ ochiul albastru mă vede/ dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa, la Nisa/ aripile albe iată-mă/ eu sunt nadirul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la Arghezi dominantă era dorința de cunoaștere, nevoia de certitudini, iar tensiunea poetică lua naștere tocmai din această puternică aspirație și imposibilitatea înfăptuirii ei totale, la Ioan Alexandru zbaterea este între o formă sau alta de existență, între cele două îndemnuri: al vieții obișnuite și al unei existențe purificate până la starea de imn divin " Căci îmi doresc de-a pururea să fiu/ zdrobit de tine cu iubire/ Decât să viețuiesc înmormântat/ în acest veac ucis de cimitire/ Paharul bucuriei l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]