13,635 matches
-
relatate și principalele manifestări din sfera culturii și a literaturii, ca primele congrese ale Uniunii Scriitorilor (iunie 1956, ianuarie 1962), urmate de numeroase alte momente similare. În calitatea sa de organ de luptă și educație comunistă, S.t. va oferi îndeosebi știri, editoriale, articole de directivă, reportaje, comentarii din actualitatea politică, dar și materiale informative din toate domeniile de activitate, inclusiv din literatură. Textele literare respectă cu fidelitate programul ziarului și ilustrează fenomenul de politizare a culturii, impus de ideologia comunistă
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
pricepere atunci cînd se apropie de artele plastice. Ca traducător, îl atrage literatura rusă, S. recurgând însă, după cât se pare, la un text intermediar nemțesc. A transpus din scrierile lui Dostoievski, Lev Tolstoi, Cehov, Turgheniev, dar și din Șalom Alehem îndeosebi, apoi din H. Sienkiewicz, Musset și Byron (câte un poem), străduindu-se să respecte spiritul originalului. A mai tradus cărți de Herbert Eulenberg, D. Merejkovski, Emil Ludwig, A. Koralnik. Tălmăcirile din Maxim Gorki (Azilul de noapte, prima versiune românească a
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu. Povestirile de început ale lui Sadoveanu sunt catalogate, într-un articol din 1905 care va deveni celebru, Morala domnului Sadoveanu, în funcție de păcatele lor capitale, care ar fi „beția”, „adulterul”, „omorul”, „prostituția”, „bestialitatea
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
decembrie 1903, de la numărul 3 având subtitlul „Revistă pentru teatru, literatură și muzică”. Ca program, se inserează un articol al lui Victor Anestin, Actorii, în care, printre altele, se argumentează necesitatea alcătuirii unei istorii a teatrului românesc. Literatura este prezentă îndeosebi prin versuri și poeme în proză semnate de Constanța Hodoș, Mihail D. Paleologu, Maria Popescu, Maria Aldea, Ioan Demetrescu, G. Marinescu ș.a. Cele mai multe comentarii privesc literatura străină, fie că este vorba de cronici teatrale, literare sau de traduceri propriu-zise. Astfel
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
simțită absența poeților din generația ’80, a căror creație, mai mult sau mai puțin nonconformistă, era tolerată, dar nu agreată la nivel oficial, astfel încât nu avea cum să își găsească locul tocmai în cotidianul PCR. Tot mai agreate au fost, îndeosebi între 1975 și 1989, când festivismul ceaușist se exacerbase, producțiile ocazionale ale unor versificatori de serviciu (Victor Tulbure, Eugen Frunză, Niculae Stoian, Dan Rotaru și mulți alții). Nici proza inclusă în sumar la răstimpuri nu dezminte de obicei regula tendențiozității
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția Ș.n. este legată îndeosebi de colaborarea lui G. Ibrăileanu. Cu titlul Note sau Din caiet, el publică (sub pseudonimul Cezar Vraja) interesante încercări filosofice-literare: sunt meditații provocate de lecturi din Kant, Lessing, Feuerbach, Nietzsche, Max Nordau, într-o interpretare nuanțată și mânuind o frază
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
a convențiilor poetice. În primele două volume sunt puse în discuție modul de constituire, cristalizarea și metamorfozele „convenției clasicizante” (cu punctul maxim ca altitudine valorică în poezia lui Mihai Eminescu), precum și mișcarea novatoare configurată în „convenția simbolistă” (anunțată și aceasta îndeosebi prin „abaterile” eminesciene), de la Al. Macedonski la G. Bacovia și Ion Minulescu. Al treilea volum este dedicat modernității și vizează evoluția poeziei românești în prima jumătate a secolului al XX-lea. Aici se analizează etapa de „radicalizare a manifestărilor reformatoare
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
ș.a.), unor curente literare și concepte (neorealism, futurism, „poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
Vulcan, apoi învață la Codlea, luându-și bacalaureatul târziu, în 1973. Lucrează în răstimp ca operator la Buftea, țesător la Codlea etc. Ulterior e profesor suplinitor în Vulcan, primitor-distribuitor la un atelier mecanic din Codlea. Atras de poezie, se formează îndeosebi prin lecturi în limba română. „Pentru mine - declară S. într-un interviu - limba română însemnează, în primul rând, limba formării mele poetice, posibilitatea exactității exprimării, metaforica unui cuvânt nenăscut și posibilitatea sondării unor stări care, pentru mine, nu sunt posibile
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
premii, între care Premiul Asociației Autorilor Liberi de Limbă Germană (1993), Premiul revistei „Poesis” (1994), Premiul Frontiera Poesis (1998, 2000), Premiul jubiliar „Goethe” (1999), Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001). Principala sursă a poeziei lui S. e tristețea. Discursul liric transmite îndeosebi anxietăți, dezamăgiri, resemnări, reculegeri, așteptări, uneori și luciri de speranță, chiar euforii, dar în expresie potolită. Sentimentul predominant este unul de Weltschmerz, atenuat prin procedări disimulative, acoperit de măști mai mult sau mai puțin sofisticate. Dacă la începutul aventurii sale
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
azi Suceava - 9.X.1884, Burdujeni, azi Suceava), cărturar, autor de versuri. Este urmașul unei familii ardelene la origine, din care descinde tatăl său, preotul Ioan Artimescu din Câmpulung Moldovenesc, căsătorit cu Pelaghia Bogatu. Dintre cei patru copii, Gavriil și îndeosebi Vasile (Filaret) se vor ilustra, și ei, în cariera didactică și ecleziastică. Cele dintâi cunoștințe de limba elină S. le datorează călugărilor greci de la mănăstirea Todireni din Burdujeni. Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
treptat să trăiască în alt timp și își învinge sterilitatea interioară cu ajutorul unei femei. „Terapia” pleacă de la a-i infuza protagonistului atât conștiința mizeriei sociale, cât și pe aceea a propriei precarități sufletești. În domeniul criticii literare este de reținut îndeosebi studiul Proza lui Mircea Eliade sau Moartea fantasticului (2001), o analiză a textelor din La țigănci, Cele trei grații și Noaptea de Sânziene. Perspectiva abordării pentru care optează S. este cea folclorică : La țigănci constituie călătoria în lumea de dincolo
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
limbă, se susține, cu argumente incontestabile, caracterul esențial latin al românei. Mai toți componenții mișcării iluministe ardelene au construit sinteze de istorie a românilor din toate ținuturile, considerați a fi unul și același popor, sau ale unor instituții ale lor, îndeosebi privind Biserica, și, concomitent, au întocmit gramatici ale limbii române și felurite dicționare. Prin scrierile istorice ei continuă eforturile de reconstituire a trecutului național, începând de la etnogeneză, depuse de cronicari, de Dimitrie Cantemir și de stolnicul Constantin Cantacuzino, îmbunătățind suportul
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
premii. Culegerea Pensiunea doamnei Olimpia (1983), apărută în seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu, reunește, alături de piesa titulară, Hotelul astenicilor, Carambol, Curaj de vânzare (51%), Reprezentația (Regula jocului), Călătorie în doi. Autor de succes, Ș. atrăgea publicul anilor ’70-’80 îndeosebi prin ponderea comicului. Cele mai multe piese sunt comedii ușoare, de situații, farse, înveselitoare prin subiect, intrigă, prin vivacitatea dialogurilor și replici de efect. În Carambol, de pildă, un cuplu conjugal locuiește provizoriu la o tânără familie amică. Sică și Mihaela s-
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
unde debutase cu poezie în 1967. Prima carte, placheta Dezvăluiri, îi apare în 1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei fervori declamatorii fără suport reflexiv o materie eterogenă. Cu toate că uneori vivacitatea perorației, inervată în ideea ludicului, deturnează poemul în sensul unui umor neintenționat („Vai ție (mi-au zis) cum ai cântat în
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
Steaua”, „Transilvania”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. Două sunt orientările poeziei lui Ș. din volumele Florile norocului, Legenda umanității (1978), Columnele neamului (1982), Triumful vieții (1985) și Doina României (1989), reunite în ediția definitivă Metafizica dorului (2000): lirica de idei, prezentă îndeosebi în Legenda umanității, și lirica de inspirație folclorică, diseminată în toate cărțile. Cea dintâi e apreciată de Al. A. Philippide, care remarcă această „poezie de meditație gravă, fără emfază, solemnă cu măsură și cu un accent de sinceră convingere în
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
experiențe” de viață și ajunge în cele din urmă pacient incurabil în clinica de psihiatrie a singurului său prieten adevărat. Acțiunea este inutil complicată, aproape o jumătate de roman devine parazitară și, în pofida unei anumite îndemânări în schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
Medgidia (1955-1961), Eforie (1961-1964), Constanța (1964-1965), Tulcea (1965-1971), obținând apoi un post la Biblioteca Județeană din Tulcea. Ulterior va fi scriitor profesionist. Debutează cu proză scurtă în revista „Tomis”, iar editorial cu volumul de povestiri Provinciale, apărut în 1971. Colaborează îndeosebi la „Tomis”, „Steaua”, „Vatra”. Proza lui Ș. evoluează tematic pe două coordonate. Mai întâi o radiografiere a mediilor marginale ale societății, populate cu indivizi mediocri, eșuați moral și material, scriitorul reușind performanța de a studia numeroase cazuri ale viciului, slăbiciunilor
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]
-
din sanscrită, a fost distins în 1937 cu un premiu al Academiei Române. Multe lucrări i-au rămas în manuscris. După Iuliu Valaori, S. este al doilea lingvist român care se dedică studiului comparativ al limbilor indoeuropene, dintre lucrările sale reținându-se îndeosebi La Construction du verbe dans les langues indo-européennes (1949). Scrie câteva gramatici ale limbilor clasice: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii grecești (1935), Gramatica limbii sanscrite (1959), ultima fiind unica de acest gen elaborată în limba română. În 1981 Gh.
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
de castă, închinându-se doar înaintea evgheniei autentice, de a cărei decădere se arată întristat, S., impostorul, nutrește o ură înverșunată față de orice „pripășit” la Curte și cocoțat în ranguri înalte. Complexul vindicativ al arhondologului megaloman răbufnește aici, împotriva grecilor îndeosebi, în accente violente, într-un limbaj grosolan, inflamat în invective stereotipe. S. e un spirit închistat, înlănțuit în prejudecăți de clasă și de rasă, legat de trecut, refractar la înnoiri, așa încât antiunionismul lui vehement nu miră defel. Dacă evocarea unor
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
lirică ardeleană, editată în 1935. Cultivator al prozopoemului, Ș. a profesat, pe de altă parte, constant, verslibrismul și nu a recurs la rimă decât incidental. Modelele lui sunt Lucian Blaga, Aron Cotruș și Emil Isac, iar în lirica de peste fruntarii îndeosebi Walt Whitman și Carl Sandburg. Ca atitudine, el se alătură poeților stăpâniți de elanuri generoase, sensibili la suferințele și năzuințele celor însetați de dreptate. Întrebându-se pentru cine scrie, își răspunde: „Pentru cei ce ar fi preferat să moară / decât
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
proză, articole pe teme literare și sociale i-au apărut și în „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Curierul literar”, „România jună”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Viața românească” ș.a. A mai folosit pseudonimele Cheptea, S. Dancu, Stan Pârjol. Afirmându-se ca prozator îndeosebi prin colaborările la „Sămănătorul”, seria de sub conducerea lui N. Iorga, unde din 1906 figura și ca redactor, S.-A. a fost considerat un reprezentant tipic al curentului sămănătorist, apreciere doar parțial justificată, deoarece scrierile sale nu se încadrează întru totul
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor. Cum sugerează și titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe primul. G. Ibrăileanu a remarcat
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
doi mari antecesori, astfel încât scrierea a putut fi considerată la apariție o încercare de reabilitare și de înnoire a temei. Romanul urmărește, în stil de cronică obiectivă, apariția unei întregi categorii sociale. Cartea impune prin patosul extraordinar al vieții și, îndeosebi, prin relieful puternic al chipurilor umane. Căci, de la figurile de prim-plan până la aparițiile episodice, toate personajele trăiesc ca entități de sine stătătoare, pe deplin conturate. Protagonistul, Iancu Urmatecu, este un Dinu Păturică obsedat nu atât de averea stăpânului (în
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Haini la Înalta Poartă, a rămas în stadiul de proiect. Mai multe nuvele, între care Akho și Tao (1963), „o poveste din vremea ghețarilor înalți”, ca și proza Din viața înaintemergătorului și botezătorului Ioan atestă vocația autorului în această direcție. Îndeosebi ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text amplu editat antum, relevă pasiunea
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]