5,478 matches
-
Dumnezeu, care luase chipul unui hoinar încălecat pe o ticăloasă mașinărie. "De ce te temi, Augustine?" a întrebat Domnul. "De mânia ta, Doamne!" "Ba nu Augustine", i-a răspuns atunci Domnul, "te temi de suferința pe care știi că o poți îndura în numele Meu. Ți-e frică de încercările prin care Eu îți arăt drumul. Dar oare, Augustine, te-ai gândit vreodată cât de mici sunt fricile tale pe lângă spaima Mea?..." Eu sunt Domnul Dumnezeu tău și mi-e frică numai de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
astea. Am cumpărat pământ și-am avut și un copil. Un copil minunat, pe care Domnul l-a chemat la El la o vârstă fragedă. Soția mea era de rang înalt, avea un suflet delicat; ea n-a putut să îndure lovitura, și-a pierdut credința și la scurtă vreme a murit. Iar eu, în momentul acela m-am abandonat în brațele viciului, mi-am bătut joc de avere și-am devenit un om violent; în sfârșit, m-am înrolat voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă nu-l consola prea mult să știe că împrejurările dramatice pe care le trăise în ultima lună erau catalogate cu superficialitate ca episoade lipsite de importanță în cadrul general al războiului. Și cei o sută de burgunzi uciși? Și suferințele îndurate de populație? De Lidania, de Odetta, de tânăra Lucia? Iar răstignirea acelei copile necunoscute din burgul în flăcări, și asta trebuia trecută printre evenimentele secundare? Hotărât lucru, prețul plătit de Sapaudia strategiei lui Etius fusese enorm. N-avea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pastorală, iar cu cealaltă strângând mâinile ce i se întindeau sau binecuvântându-și turma, ori de câte ori putea să o facă. Fața îi strălucea și repeta fără încetare celor care îi făceau loc să treacă: — Mulțumiți Domnului! Mulțumiți Domnului, care s-a îndurat de noi! Sebastianus îi veni de îndată în întâmpinare și se aplecă să-i sărute inelul. — E o zi minunată! îi spuse Anianus, cu vocea tremurând de emoție. — Da: Flavius Etius a venit la timp să ne salveze. — Dumnezeu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta în ochii acelui ofițer roman pe care îl cunoscuse în Sapaudia. Două cuvinte cu episcopul, câteva promisiuni, câteva asigurări, și cetatea întreagă ar fi căzut în mâinile sale ca un fruct copt: în sfârșit, un premiu demn de ostenelile îndurate până atunci de războinicii săi. Aceștia ar fi putut fi, de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neînchipuit pentru ceilalți comandanți. Sebastianus fusese aproape la fel de surprins ca și Magister și nu putea să nu se gândească la ultima sa discuție cu Metronius, la conflictul interior, pe care-l citise în sufletul lui, între umilirea pe care o îndura în calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oraș nu am avut tihna unei priviri de critic, mereu, și cred că nu se poate altfel, este ceva ce oferă surprize. Zilele trec, se apropie data plecării, banii erau pe sfârșite și noi, eu și S. Popp, nu ne înduram să părăsim locul. Biletele de tren le aveam și pentru întors la Roma. Ne dăm buzunarele pe dos, strângem o mică sumă și socotim că am mai avea, cu strânsă economie, să prelungim șederea cu patru zile. Dăm chiria la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu Când țara viața ne va cere Noi o vom dărui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu Când țara viața ne va cere Noi o vom dărui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și în Piața Universității din București să nu plutească nici un fel de altă umbră decât aceea a durerii nemărginite că s-a putut trece cu șenilele tancului peste oameni tineri și nevinovați. Sau vinovați numai pentru că n-au mai putut îndura. Cei care au luat puterea în numele revoluției știu și ei la fel de bine ca și noi că orânduirea aceasta care n-a mai putut fi îndurată n-a dispărut și nu putea să dispară, așa, peste noapte. La început, s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
șenilele tancului peste oameni tineri și nevinovați. Sau vinovați numai pentru că n-au mai putut îndura. Cei care au luat puterea în numele revoluției știu și ei la fel de bine ca și noi că orânduirea aceasta care n-a mai putut fi îndurată n-a dispărut și nu putea să dispară, așa, peste noapte. La început, s-au ascuns sub valul de entuziasm pe care l-a adus dispariția lui Ceaușescu. Toată lumea cânta: „Olé, olé, olé, olé, Ceaușescu nu mai e” și părea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
sângele unora dintre cei mai buni tineri ai țării, nu m-am putut bucura. Oricât l-am urât pe Ceaușescu și oricât am visat că într-o zi vom fi răzbunați pentru suferințele pe care ne-a făcut să le îndurăm, aș fi preferat să moară de moarte bună decât să curgă sângele atâtor nevinovați. Veți spune că atunci nu s-ar fi putut schimba nimic și vă voi răspunde: Dar dacă nici așa nu se va schimba nimic? Desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
a fost mandatat de popor să conducă țara și nu stă de vorbă cu cei care o destabilizează. Dar cine a ieșit, totuși, pe străzile Timișoarei, ale Bucureștiului, ale Brașovului, ale Clujului și ale altor orașe care nu mai pot îndura gândul că teroriștii nu se află încă în boxă, acolo unde le este locul? Nu a ieșit același popor de a cărui bună-credință s-a abuzat și care este silit să se întrebe dacă nu cumva sângele martirilor din decembrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
care au rezistat (într-un fel sau altul), au existat totuși și oameni care nu au mai putut rezista și de care, în mod paradoxal, nu-și mai aduce nimeni aminte, acum, când se vorbește atât de mult despre suferințele îndurate în vremea comunismului. Când spun asta mă gândesc, între alții, la Dinu Pillat, pe care l-am cunoscut înainte de a muri. Eram în vacanță la Valea Vinului (ultima vară a lui Dinu Pillat). Era lume puțină acolo, era liniște și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca să fie opriți la poartă, nici cu cine s-a întâlnit domnul Adrian Năstase a doua zi la Uniunea Scriitorilor. Ce vă pot spune cu certitudine este doar că după drumul făcut cu autocarul unei firme italiene care s-a îndurat să ne transporte gratis până la Roma și înapoi eu m-am odihnit la mine acasă și am încercat să mă reacomodez cu cenușiul de la noi. Nu aveam de ce să mă duc la nici un minister, fiindcă nu am fost delegată a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
în nici un caz să vină în România în vizită oficială ca să-l primească tovarășul Iliescu la Cotroceni. Reacțiile domnului senator Dumitrașcu în favoarea președintelui nostru nu au fost depășite în ridicol decât de președintele însuși care - imediat după supliciul cu greu îndurat până la capăt - a părăsit palatul și a plecată pe drumul de costișe ce duce la Vaslui. Acolo mai întâi s-a ocupat de eroziunea terenului de sub picioarele sale, în care este un mare specialist. Apoi a pipăit cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
după cum i-a fost fiecăruia scris, date fiind căderile neamului din care venea. Corul antic îi plânge pe Oedip, pe Creon și pe Oreste, dar nu-i absolvă de pedeapsă, deși este convins că autopedeapsa e infinit mai greu de îndurat. El știe că echilibrul pierdut nu poate fi restabilit câtă vreme cel căzut în hybris nu-și asumă responsabilitatea pentru faptele sale și sângele vărsat de el plutește încă asupra tuturor. La rândul ei, doctrina creștină nu-l absolvă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și rețete medicale. Se pare că are efect în multe cazuri. A trecut un an și jumătate de la atac. Mai sunt destule persoane care nu au depășit „treapta confuziei“. Procesul de eliminare a anxietății este extrem-extrem de lent. Unii au îndurat și au tot îndurat, până au simțit că nu mai pot rezista. Așa au ajuns să bată la ușa mea. Ultimul pacient a venit la sfârșitul lunii august. Persoana aceasta suferea foarte tare și considera că singura soluție era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pare că are efect în multe cazuri. A trecut un an și jumătate de la atac. Mai sunt destule persoane care nu au depășit „treapta confuziei“. Procesul de eliminare a anxietății este extrem-extrem de lent. Unii au îndurat și au tot îndurat, până au simțit că nu mai pot rezista. Așa au ajuns să bată la ușa mea. Ultimul pacient a venit la sfârșitul lunii august. Persoana aceasta suferea foarte tare și considera că singura soluție era să renunțe la slujbă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jur de 9:30, îmi continuam treaba, dar mă simțeam din ce în ce mai bizar. Nu-mi puteam concentra privirea. Nu puteam citi deloc. Mi s-a făcut rău și mi-a venit să vomit. Dar era o zi importantă și trebuia să îndur, trebuia să rezist. Orice auzeam îmi intra pe-o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram scăldată într-o sudoare rece, îmi era foarte greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la vremea interviului), iar Nostradamus are o influență puternică asupra generației actuale. Îmi planific viața în funcție de marile lui predicții. Vreau să mă sinucid. Vreau să mor. Vreau să mor imediat. Dar, fiindcă sfârșitul lumii este peste doi ani, mai pot îndura atât. Vreau să văd cu ochii mei ce se va întâmpla în ziua de pe urmă. Sunt interesat de religiile care se preocupă de apocalipsă. Pe lângă Aum, am discutat și cu Martorii lui Iehova. Nu au nici o logică lucrurile despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le stăteau în cale sau nu erau de folos. Nu știai când o să te scoată de acolo. La început eram hotărât să fac antrenamente serioase acolo. Dacă te lamentezi, nu mai scapi de acolo. Am continuat să gândesc pozitiv, să îndur și să merg înainte. În antrenamentul zilnic aveam o inițiere care se chema «Călăuza Bardo». Te duceau în altă cameră, te legau la ochi, îți legau mâinile la spate și te așezau în așa fel cât să ai o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care le place. Pe locul patru sau cinci era cuvântul „libertate“. Pentru mine acesta este primul. În topul lor se afla: „perseverență“, „efort“. Kawai: Hahaha. Așa se pare. „Răbdarea“ este primordială. Eu m-am resemnat. Sunt un ninja (persoană care îndură) al epocii noastre (râde). Murakami: Câteodată mă întreb dacă japonezii chiar își doresc libertatea. Am simțit asta atunci când i-am intervievat pe cei din Aum. Kawai: Nu, japonezilor încă le este greu să înțeleagă libertatea. Le place să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]