4,343 matches
-
germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura cu nimeni -, tânărul Împărat începu un marș călare căruia numai gărzile germanice îi făcură față, în timp ce tot mai mulți Augustinieni se pierdeau pe drum, rămânând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să ajungă niciodată pe deplin sub controlul roman. Legiunilor - „aceștia sunt oameni de uscat, nu sunt acea classis de la Misenum“ - nu le plăcea să părăsească provinciile sigure din civilitas pentru insula aceea necunoscută din Marea de Miazănoapte, străbătută de vânturi înghețate, în adâncul căreia se aflau nenumărați monștri. — Și totuși, va trebui să le ducem acolo, spuse Galba cu calmul absolut al strategului. Împăratul răspunse: — N-aș vrea să trimit oamenii în marea aceea. A făcut-o tata odată, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Spuse, ca și cum s-ar fi acuzat pe sine de neglijență: — Trebuia să-l destituim de mult. Trebuie să trimitem pe cineva după el, să-l aducă în lanțuri la Roma. Ordinul de arestare a nevinovatului legatus porni imediat în noaptea înghețată, cu viteza fulgerătoare a mesajelor imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acea tăcere, ea șopti în timp ce el o îmbrățișa: — Te rog să te gândești la numele lui, fiindcă mi-au spus că au cercetat stelele îndelung, însă n-au reușit să-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Domus Gaj, fără ca nimeni să se îngrijească de ele. La căderea nopții, un singur om în toată Roma, un prieten care asistase la tragedie pentru că se afla în sala isiacă, găsi curajul de a se duce pe Capitolium, în ciuda vântului înghețat, și de a se prezenta în fața senatorilor întruniți acolo. Era Herodes Agrippa, etnarhul din Judaea, care purta la gât lanțul de aur care avea aceeași greutate ca vechile lui lanțuri de fier. Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cineva, care să-ți dea răspuns la întrebarea pusă. Ce-ai pățit, fu întrebat, de careva, dintre cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici eu nu știu. Cum așa? Pentru că m-au înhățat, niște zevzeci, din garaj, și m-au transportat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem cu el? Rămâne la noi, până mâine dimineață. între timp,îi facem câteva investigații. Dacă tot este aici?! Îi facem. I-au făcut. Inclusiv electrocardiograma. Bune - toate! Dimineața
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a replicat amenințatul. Bine. O să vedeți. Nu vă fie o glumă. Și totul a reintrat în normal. În firescul zilelor ce au urmat, când cu mai de bine, când cu mai de nebine. Acum,în dimineața cestei zile, de ianuarie înghețat, cu multă zăpadă și ger, s-a dus vestea, ca un fulger, că, subofițerul care fusese de servici, la unitatea de pompieri, din oraș, a fost găsit, pe la orele cinci, mort. Pe jumătate dezbrăcat. Fără armă. Deposedat, ziceau unii, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai știu eu prin ce nămeți, congelat ecologic, atât el cât și porcul luat de la soacră-sa. Prin cercetări adecvate, s-a putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită de la plecare până la sosire, la știrile cu înzăpeziți, doar ca să vadă dacă nu le-a rămas blocată mai știu pe unde, salata de boeuf ornată artistic, numai cu ouă fierte și maioneză de casă, strict
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fusese poreclit Așchiuță. Pe drept cuvânt. Era subțirel, fragil, agil, o sfârlează. Curios și ambițios, așa cum veți putea descoperi în această carte, pe care ați ales să o citiți. Și bine ați făcut ! Autorului, băieții care jucau fotbal în bazinul înghețat peste iarnă, din fața Teatrului constănțean îi spuneau, prescurtat, Stani și cine ar fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
va fi mai blând. Se gândea în sinea lui că nu-i mai convine să stea pe străzi. la hotel era prea scump pentru el poate o convinge și merge acasă la ea. N-avea nicio lețcaie așa că se întorcea înghețat, amărât si nervos la cămin. Un grup de vreo 4-5 colegi, derbedei mai mari tocmai coborau gălăgioși cu vreo două genți în mâini când s-au intersectat: - Unde plecați ? i-a întrebat. - La Cluj sau Galați hai și tu! - Așteptați
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui Helen. Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mami, cu cuvintele ei încrucișate, zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au de gând să omoare pe toată lumea și să devină Adam și Eva? Fiecare generație vrea să fie cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unde va ajunge la cer să alunge norii cu razele lui ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat de la un înger Rătăceam prin omăt împreună cu strada luminați de stâlpi înghețați și felinare chioare în minte își făcuse loc un vers neștiut dintr-un cântec vechi de beție luna pe acoperiș nasul tău lipit de fereastră zâmbete ușoare așterneai peste mine îți doreai să-mi fii credincioasă (aflasem de la un înger
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-ți șterg ochii de lacrimi și am să-ți citesc un poem despre iubire e prea multă iarnă pentru un timp atât de grăbit în veșnicie Rugă de frunză despletită de iluzii dezbrăcată de dureri cu sufletul în palmele înghețate vino și mă leagănă în inimă am coborât din ultima rafală de vânt pentru tine iată-mă la fereastra ta sunt frunza toamnei pe care ai uitat să o iubești Ottilia ARDELEANU <biography> BIOGRAFIE Ottilia Ardeleanu Se manifestă în mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru ca trista aniversare să nu treacă neobservată. Însă, spre deosebire de parastasul Cristianei, când încă mai avea pământul și o brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le mai dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un om din Brănești, ai cărui copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zăpadă, copilul se apucă să țopăie de bucurie și să țipe că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făceau naveta la oraș era cu totul altceva. În a treia zi de viscol, Tanța Trandafir nu mai veni deloc la serviciu, iar Mihai Viniciuc ajunse abia pe la ora prânzului, alb de zăpadă din cap până-n picioare și pe jumătate înghețat, dar cu un rucsac mare plin cu pâine neagră, pe care, ca un tip de treabă ce era, prevăzând o criză alimentară din cauza iernii grele, se gândise să i-o aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]