49,940 matches
-
spune: — Data viitoare, trebuie neapărat să arestez pe cineva, au început să mă ia la ochi. — Găsim noi pe cineva de sacrificiu... — Ai grijă pe cine alegi, să fie o jagardea, nu vreau să mi fac păcat cu nimeni. — Clovis, întotdeauna ai fost un om bun. Când ai liber săptămâna viitoare? — Marți. — Mergem la un pescuit? — Vii să mă iei? — Se-nțelege. Bei ceva? — Niciodată în timpul serviciului. Cu excepția cazului în care e vorba de un Courvoisier necontrafăcut. Claude umple două pahare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl apuca disperarea - și nu avea păreri politice. Cu femeile lucrurile se complicau. Nu că Lionel ar fi fost un afemeiat, ca să zici „Bă, da’ ce afemeiat e ăsta!“ Dimpotrivă: întotdeauna fusese ponderat în privința femeilor, viața de șantier nepermițându-i relații mai lungi de o lună cu șantieriste fără mari pretenții sentimentale, dar cu considerabile pretenții fizice. Asta în România. În Franța, moravurile erau și mai relaxate, dar nu pentru candidații
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-și schimbe și numele de familie - tot n-avusese niciodată o familie. Dar traducerea mot-à-mot - Feuille -, prea ducea cu gândul la foietaj. În plus, în anuarul telefonic erau o mie de Feuille. Nici pe Fred Astaire nu l-a chemat întotdeauna așa. Când s-a născut - pe 10 mai, aproape în aceeași zi cu Lionel -, purta nefirescul nume de Frederick Austerlitz. La maturitate, când a fost abandonat într-un studio de la Hollywood, ca să dea o probă, specialiștii de la RKO au scris
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici un Dumnezeu. Am văzut eu bine, ai și-o sticlă de Rémy Martin? — Ai văzut bine. Liliane aduce noua sticlă. Robespierre latră de inimă albastră și se ridică în două labe, lucru pe care, până în acest moment, refuzase cu încăpățânare, întotdeauna, să-l facă. — Am făcut liceul la internat și facultatea la cămin. În facultate, ca să am bani de manuale, donam sânge lunar și-mi vindeam cartela de masă de la cantină. Cinci ani de zile, cât a durat facultatea, am fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar mai complicat pe urmă. N-ai văzut Green Card, cu Gérard Depardieu? — Nu. — Nici eu. Mi l-a povestit Roman. Era cinefil. — Am citit undeva că cinefilii înrăiți au speranța de viață mai redusă. Sau era vorba de fumători... întotdeauna i-am încurcat, spune Liliane, care între timp și-a luat propria sticlă de Drambouille. — S-a ales praful de toate eforturile mele, varsă iar lacrimi Lionel. Nu fi copil: luni o să fii francez. Te-ai gândit care-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și pleacă. Lionel o ia în direcția opusă. E ora 10.15. Lionel stă la coadă la unul dintre ghișeele băncii în care își ține, de cinci ani, toate economiile. Banca are trei ghișee: la două dintre ele, cozile au întotdeauna aceeași lungime, deci n-ai cum să-ți încerci norocul - să te așezi la o coadă anume. La al treilea ghișeu, care e pentru VIP-uri, nu vine niciodată nimeni, pentru că nici un VIP din Angers - presupunând că ar exista vreunul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ne-a fost frică tuturor că nu vă mai găsim viu. Și de gestul nostru... se alegea praful... — Nu-ți face probleme, Didier. În fond, se potrivește și urarea asta. — Așa ne-am gândit și noi. Vă mulțumim pentru înțelegere. Întotdeauna mi-ați părut un om deosebit... Nu știu ce căutați în bistroul nostru... — Pot să te rog ceva? vrea Lionel să profite de imaginea bună pe care-o are în ochii lui Didier. — Orice, numai să nu fie ultima dorință. Didier îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Părerea lui Robespierre Nu numele îl face pe un câine, ci atitudinea. Oricum m-ar fi chemat, unei inimi curajoase nimic nu-i e imposibil. Mai știți vreun câine în stare să dea un citat din Corneille sau Racine, că întotdeauna i-am încurcat pe-ăștia doi? Am circumstanțe atenuante: nu am avut timp să acumulez o cultură decentă, fiindcă toată viața am dus o viață de câine. M-am atașat mult de Lionel - nu trebuie uitat totuși că omul e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să rezolvăm mai întâi o mică problemă. — Ce problemă? se panichează Lionel. — Problema banilor. Ai câștigat o căldare de bani de pe urma prezicerii mele. Corect ar fi să-i împărțim. — Jumi-juma e bine? Exact la asta m-am gândit și eu. Întotdeauna mi-a plăcut să fac afaceri cu morții vii. Lionel scoate banii de sub saltea. Pune deoparte suma retrasă de la bancă. Împarte restul bancnotelor pe principiul: una ție, una mie. Una peste alta, fiecare se alege cu câte 287 633 de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
complotul” premierei Stelei fără nume; a vrut să treacă granița, clandestin și a fost prins; iată date care justifică ideea lui Candid, de-al transforma În personaj de piesă. Fiindcă, oricum a fost un personaj și-n viață... E important, Întotdeauna, contextul În care jucăm; În cartea lui, Sebi Ștefănescu povestește ceva teribil de interesant : venea la ore, Într-o zi de 22-23 decembrie 1989; afară era revoluție; iar În clasă se repeta scena Veta/Zița, din Noaptea...; studentele jucau plicticos
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
admirație totală. De altfel, Ciulei a fost singurul director de scenă român necontroversat: toate montările sale s-au bucurat exclusiv de elogii. Un alt aspect pe care vreau să-l semnalez aici ar fi onestitatea cu care s-a documentat: Întotdeauna a recunoscut sursa de inspirație (puțini creatori mari și mici fac lucrul acesta!); cartea sa testament (Cu gîndiri și cu imagini) dezvăluie o documentare serioasă, din domenii diferite și, nu o dată, surprinzătoare: spre exemplu, pentru Macbett-ul ionescian, realizat la Kammerspiele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pictezi ...nonfigurativ, trebuie Întîi să demonstrezi că poți lucra clasic. Dar cîte lucruri nu-nveți din cartea lui Dodin! Spre exemplu, că nu trebuie să stai mereu În fotoliul destinat regizorului, fiindcă nu vezi montarea din toate unghiurile; că nu Întotdeauna satisfacțiile ți le aduc aplauzele spectatorilor, ci repetițiile dificile; În continuarea ideii, Dodin se-ntreabă : „Succes? Nu Înțeleg acest cuvînt, care nici nu-mi place!”. Ce tărie trebuie săî ai ca să te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unei soluții, ci din căutarea temeinică.[...] Pentru noi, teatrul e parte din viață și poate ceva mai mare decît viața!”... Cartea lui Lev Dodin este și un manual de Învățare a... iubirii teatrului : ori, de asemenea lucrări, vom avea nevoie Întotdeauna... Ce mai spune interesant, marele regizor și pedagog? Că preferă termenul probe, În loc de studii, deoarece ” majoritatea termenilor teatrali sunt suprauzitați și e mai bine să ne inventăm termenii noștri” (Călătorie fără sfîrșit, p.46). Just! (deși, sincer vorbind, la un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Încearcă să articuleze interpretul, nu ne simțim mai bine. Despre spectacol :” Spectacolul de teatru este un act de dragoste, În cel mai biblic sens al cuvîntului. Dacă nu există suficientă iubire, ceva lipsește din spectacol”(p.60). Din păcate, nu Întotdeauna ai ocazia să iubești reprezentația pe care o clădești sau În care joci: pesemne, publicul observă asta. Uneori, tu - creator te faci că nu observi, dar umilința pe care o trăiești este incomensurabilă... Sau, cînd Începuse să monteze Lear, la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de două ori pe zi, și o mai și semnează, ridicol, ...” cocoșelul tău”!) ; iarăși nu cred că mai e important citatul din Nottara, despre modul În care nenea Iancu urmărea și conducea repetițiile textelor sale : după cum bine se știe, nu Întotdeauna dramaturgul este și regizorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Sunt un pic invidios că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scriso eu, aș fi scos biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din Tudor Caranfil : ”Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? (fiecare, pe scena lui, evident). Dintr-un articol dedicat lui Nicolae Bălcescu, aflu că marele nostru istoric devenise...agent
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mod compensatoriu, parcă: „Teatrul există Începînd din momentul În care greutatea nu se mai vede, cînd captează spiritul aerului”(p.11); Dacă un spațiu (teatral) nu ia În considerare ceea ce nu se vede, nu are nici o putere de sugestie. Concep Întotdeauna un decor pornind de la ceea ce nu se vede pe scenă”(p.13); CÎnd joacă un actor ca Michel Piccoli, el este implicit și regizor, prin modul În care se servește de corpul său. Gesturile sale se Înscriu Într-un decor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cîte ori Îmi vorbește cineva despre geniu, Îmi pipăi un buzunar sufletesc, să mă asigur că portofelul e Încă acolo”(p.128); „mereu am simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura lume locuibilă pentru un artist” (p.350) ș.a.m.d. Cartea acestui trist, nefericit și bolnav dramaturg Îți lasă un dublu regret: față de subiectul preferat al memorialistului (iubirile-i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu vorbim toți despre același concept. Succesul, cred eu, are nevoie de manager și șansă, nu doar de talent. Dar s-au văzut cazuri În care au ajuns primele două... „Lasă Întotdeauna un mic loc greșelii” (proverb chinez). E valabil și pentru marile spectacole. Revizorul lui Pintilie, spre exemplu, era o montare de geniu. Dar...colcăia de greșeli! Sau Macbethul lui Ciulei... Pe cînd mii de montări „perfecte”, ne adorm... Într-un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
probleme ca și noi. Doar că este mai prosper. Dar despre viitor...nu pot vorbi, fiindcă nu-s futurolog, nici profet mincinos... Revista ComunIQue: Cum vedeați Răsăritul Înainte de 1989? Bogdan Ulmu: Răsăritul (precizare importantă: de soare) a fost, pentru mine, Întotdeauna, unul dintre cele mai frumoase și emoționante momente ale zilei. Deși, recunosc, Îl apucam cam rar...Și acum, cînd am șansa să-l prind, Îmi provoacă aceleași impresii... Revista ComunIQue: Ce sentimente și ce presimțiri vă produce avalanșa nonvalorii și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din Învățământul teatral nu mai au valoarea celor de altădată... - Sigur că da! Am un mare respect pentru marii artiști care au reușit să fie și mari pedagogi: Bălțățeanu, Finți, Beate Fredanov, Finteșteanu, Moni Ghelerter, Cotescu, Codrescu, Sanda Manu, Cojar... Întotdeauna au fost și mulți asistenți talentați, care reușeau să suplinească profesorii. A decăzut instituția pedagogului. - Domnul Trandafir n-ar mai fi posibil azi? - Nu! Nici domnul, nici ...doamna! - Aveți informații despre doamna Trandafir? - (ne amuzăm) Fiind ludic de felul meu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trebuie să fie Încălcată de nimeni, așa că dacă citești această carte (poți să fii chiar tu unul dintre cei ce practică această meserie cea mai veche din lume și să fii obligat să o practiciă, trebuie să știi că există Întotdeauna o cale de ieșire, trebuie să afli că În lume sunt persoane bune ce sunt dispuse să te ajute, dacă vrei Într-adevăr să te schimbi. Strânge din dinți, Închide ochii și ieși din constrângere și exploatare, amintește-ți că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
alte calități atractive și, de asemeni versată În cele șaizeci și patru de arte, primește numele de Ganika, sau femeie publică de cel mai Înalt rang. Ea are dreptul, Într-o societate de bărbați, la un loc de onoare. Respectată Întotdeauna de rege, lăudată de Învățați, favorurile sale fiind căutate de toată lumea, ea devine obiect al considerației universale. Notă: Vatsyayana a folosit procedeul compilării În scrierea operei sale Kama Sutra rezultat al studierii și meditației asupra unor lucrări ale lui Ramtideva
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să delimiteze zona unde prostituatele locuiau și Își exercitau profesiunea. În toate orașele italiene acestea erau obligate să poarte un obiect vestimentar distinctiv, spre a nu fi confundate cu femeile cinstite; la Florența (În 1384), de exemplu, trebuiau să aibă Întotdeauna mănuși pe mână. Prostituate de lux, curtezanele reprezintă nu mai puțin un fenomen cu implicații semnificative În viața culturală a Renașterii italiene. Pentru preocupările și calitățile lor intelectuale au fost popularizate - Într-un alt fel decât celelalte profesioniste. Cu binecunoscutul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Pentru reabilitarea adultului abuzat fizic sau traumatizat În perioada primei copilării există metode de consiliere și intervenție psihologică, Însă de cele mai multe ori acestea sunt costisitoare atât din punct de vedere al resurselor financiare cât și temporale, accesarea lor fiind aproape Întotdeauna prohibitivă. În plus, majoritatea celor care au nevoie de un astfel de tratament nici nu ajung să afle despre existența sa, ori consideră că recurgerea la ajutor specializat ar fi inutilă (răul fiind deja făcută, umilitoare sau, mai rău, traumatizantă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]