5,437 matches
-
AVU VIZIUNEA UNUI CALCULATOR GIGANTIC CARE ÎI ȚINEA SUB CONTROL PE TOȚI CONDUCĂTORII RASEI UMANE. REFLECTÂND ASUPRA TRECUTULUI, ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ MAȘINA AVUSESE O PROBLEMĂ APROAPE INSOLUBILĂ: CEA A PROPRIEI SECURITĂȚI. DAR GĂSISE O SOLUȚIE DE O CRUZIME CARE ÎNTRECEA ORICE IMAGINAȚIE: FOLOSINDU-SE DE CEI DOI AGENȚI PRINCIPALI AI SĂI, SLATER ȘI MARELE JUDECĂTOR, CREIERUL ANIHILASE TOATE PERSOANELE CARE-L AJUTASERĂ SĂ SE ASCUNDĂ ȘI ÎN ACELAȘI TIMP ÎȘI CONVINSESE AGENȚII CĂ MASACRELE ÎN SERIE AVEAU DREPT SCOP SINCER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să întrebe ceva, dar înainte de a putea scoate un cuvânt îl întrerupse un cor de voci; părea că toți cei din sală vorbeau în același timp: ― Creierul și-a demonstrat încă o dată inteligența. De unde știm că nu ne va mai întrece încă o dată în inteligență?... Ce o să se întâmple atunci când se trezește Excelența sa?... Care sunt planurile tale... Cum vom ști când l-am învins cu adevărat?... Ce?... Marin ridică o mână și li se adresă cu vocea încordată: ― Domnilor, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
venirea Măriei Sale, s-au grăbit a se întoarce la casele lor și, văzând pe domnitor vizitând și apropiindu-se de bolnavi acolo unde se aflau, fie în oraș, fie în împrejurimi, au avut prilejul să se convingă că frica lor întrecea pericolul și că această boală nu era decât o epidemie care cedează cel mai adesea unui tratament bine prescris și că frica ce o inspiră nu este provocată decât de puținele cunoștințe ce sunt asupra ei. Măria Sa a plecat din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
au înregistrat, în septembrie-noiembrie 1911, cinci decese suspectate a fi datorite holerei. Charles Laugier, medicul primar al județului, constata "cu mîndrie", într-un studiu consacrat epidemiei, că "de la mic la mare, toți cei chemați a combate această epidemie s-au întrecut în zel, lucrând cu hotărâre și abnegație"520. La Slănicul de Prahova, infecția a fost importată de un localnic, negustor ambulant de sare, care trecuse prin Brăilița, unde se semnalase un focar de holeră. Întorcîndu-se acasă, slăniceanul se simți rău
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
focarul principal a devenit localitatea Orhania, unde-și avea sediul comandamentul Corpului I de Armată. Caracteristică pentru epidemia izbucnită printre ostașii noștri, remarca savantul, a fost "mica mortalitate a celor atinși. Într-adevăr, mortalitatea [azi am spune letalitatea] abia a întrecut 10%, cu toate că trupa a fost rău nutrită și obosită prin marșurile forțate, îngrijirea bolnavilor era insuficientă și lipsea ajutorul medical suficient... În astfel de împrejurări, mortalitatea trebuia să fie de peste 50%, cum era și în populațiunea civilă ( 5 700 de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unitățile contaminate. El descrie astfel, în memoriile sale, acest demers: În câteva săptămâni..., acele câteva spitale de epidemii care au putut fi la repezeală improvizate în nordul Ungariei au fost pline cu bolnavi de holeră gravă, cu o letalitate care întrecea 80%... Mi-am dat seama că, în această situație, numai vaccinarea urgentă a trupelor putea să fie salvatoare. Eu aveam cu mine 10 000 de doze de vaccin antiholeric. Nu știam atunci că această vaccinare a fost cu succes aplicată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
direcția lor, dar părea că privește undeva dincolo de ei, în timp ce-și scotea cu încetineală o mănușă. "Ăsta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, toți cei de aici aveau aceeași înfățișare mândră, cel din fața lor însă întrecea orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără să-l vadă, fără să-i vadă. Distanța care-i despărțea scădea treptat și arabul aproape ajunsese lângă ei, când Marcel apucă brusc de mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
până peste cap, spunea acest Othello, să mă văd înșelat cu toți săracii." Această neînțelegere nu fu decât spre folosul lui Jonas: părinții lui, citind sau auzind că se cunosc destule cazuri de ucigași sadici născuți din părinți divorțați, se întrecură care mai de care să-l răsfețe în fel și chip, spre a curma răul din rădăcină. Cu cât erau mai puțin vizibile efectele șocului suferit, după părerea lor, de conștiința copilului, cu atât se nelinișteau ei mai mult: ravagiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spunea el. Louise era într-adevăr mică, cu pielea brună, cu părul și cu ochii negri, dar bine făcută și drăgălașă la chip. Jonas, înalt și zdravăn, se topea de dragul "furnicii", cu atât mai mult cu cât nimeni nu o întrecea în hărnicie. Vocația Louisei era activitatea. O atare vocație se potrivea de minune cu gustul lui Jonas pentru inerție și pentru foloasele ei. Louise se consacră mai întâi literaturii, atâta vreme cel puțin cât crezu că pe Jonas îl interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi, și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor. 20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a Fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. 21. Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi, oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecății." 22. Dar Eu vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire de țară... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofițer activ printre cei de față
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e molatec. Băsescu e plin de bube, numi place nici de frati su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveți? Da’ pertinente să fie, nu așa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne Întrece nimeni... Da’ fapte... Gore dă și el paharul peste cap. Păi ce să spun și eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu ața sau Îl trage ea pe el. Vine, Își
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
toarne din nou În pahare, fiindcă discuțiile la cârciumă provoacă Întotdeauna o sete teribilă. Ați plecat de la taxele lu` Boc Și-ați ajuns la nunta mea. Cu haltă În cârciumă, cine mai e ca voi, la glume proaste nu vă Întrece nimeni! Mă luase cu rău pe la stomac, mă strângea papionu`, poate de la fumul din biserică mi se trăgea, erau prea multe lumânări aprinse. Da` aveam Și emoții, că nu Știam dacă vine lumea la nuntă. Nunta e loterie, după cum Știți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scrisă și-i menită. De vei avea puterea, Voința ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine: Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba să se-atingă: onoare se numește; De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă: dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul ți-l chinuești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuer Din fluer. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gîndirei se-ntrece Și calu-i turbat Sbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul se-nnalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cade. Într-un saraiu cu cupola rotundă, Pe scări de marmură îmi urc piciorul, Pe stâlpi înnalți las umbra să pătrundă, Sub bolta porții calc de flori covorul - Cărare-i el prin de-aur nalte glastre: În ele crinii mari întrec ivorul. {EminescuOpIV 211} Cine-ar vedea făr în genunchi să cadă? Am genunchiat. - "Eu am știut, străine" "Că ai să vii - a dorurilor pradă - Ca să m-asculți, și să duci de la mine, "A-nțelepciunii ș-a frumseții floare, "Să luminezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai tânăr n-academia-i îi ie. În curând ea pierde-n curte tot al noutății farmec. Nu-i cucoș ce nu-i luase tot ce-o puică poate da, În curând alte găine al ei nimb l-întuneca, Cum odată-l întrecuse, pe Harun, Vizirul Barmeg. În zădar li imputează a lor gânduri sensuale. "De - răspunde cu-ironie unul din amanții foști - 235"Inima-mi întreag-a ta e. - dar ce vrei - noi suntem proști, Simțul îmblă dup-o carne mai tânără și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nțelege... Ce caută talentul în șirele-i s-arate? Cum luna se ivește sau vîntu-n codru bate? Dar de-o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A împle a lui nume de pete și rușine - Aceasta nu e nobil... Dar toți - și-n deosebi O fac ușor - tu numai stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și gândul la cîntari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare, Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între pe corăbii. "Puteți de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și mor Ca și miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treerînd necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plăti pe poeți e ca și cum a - i face dragoste pe bani. În arta contemporană, metafora împinge subtilitatea până la caricaturizare. Literatura s - ar putea să rămână ca un labirint de citate. Semne de întrebare apar și când succesul de librărie îl întrece pe cel de supermarket. Norocul nostru e că poezia rămâne plantă perenă. În librării apar zilnic stoluri de cacofonii gureșe. Îngerii și - au uitat harpele pe Pământ. În poezia clasică descifrăm încă șoaptele zeilor. Arta - această muzică de fond a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vieții, el mai culege pe 178 de pagini așa zise miniaturi, care, de fapt sunt niște chintesențe cu greutate atomică ridicată. Că lucrurile stau astfel urmăriți-le cu răbdare și veți constata că săpăturile sunt adânci și filoanele aurifere descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului - zice cugetătorul - toate fructele cad pe pământ, conform legii gravitației”. Ale lui au căzut în coșul editurilor. „Ne irosim în patimi și în lucruri de prisos și nu prețuim clipa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Și poate îmi spui cine a meșterit acest imn închinat „Măritului Vin”? Versurile aparțin poetului Vasile Filip. Să nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]