12,339 matches
-
Deși, acum chiar că nu mai sunt sigură. S-a întâmplat totul așa de repede... Încearcă să-ți aduci aminte detaliile. Cu ce era îmbrăcat? — N-o mai bate la cap! protestă Sophie. Nu vezi că e în stare de șoc? Dar Hugo o reduse la tăcere. —Sophie, las-o baltă. E important. Continuă, Vi. —Pantofii, zise Violet. Pantofi de bărbat. Adică solizi, pantofi de bărbat, ce mai. L-am călcat, după care i-am tras una peste picior. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lăsat pe vine și am parat lovitura parțial cu antebrațul. Totuși, pumnul îmi ajunse în obraz și lovitura fu atât de puternică încât m-a proiectat câțiva pași în spate și i-am simțit impactul prin tot corpul, ca un șoc electric. Apărându-și fața cu pumnii, Ben se uita în jur cu disperare, mai ales că ușa era blocată de doi polițiști. Unul dintre ei îngenunchea lângă Hugo; celălalt era ocupat cu Violet, care se agăța de el în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și scoase cel mai mare vas, Îl umplu, Îl puse pe aragaz și așeză lângă el o oală cu lapte, apoi, cât timp se Încălzeau, se duse la baie. Când ieși de acolo, cu dinții periați și fața radiind de șocul apei reci, cafeaua făcea bulbuci, umplând casa cu aroma ei. O turnă În două cești mari, adăugă zahăr și lapte și se duse Înapoi spre dormitor. Așeză ceștile pe măsuța de lângă pat, se strecură din nou sub cuverturi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
baza din Vicenza. Derulă În minte scenele cu tânăra doctoriță atât de des Încât ajunseră o obsesie, surprindea frânturi de memorie cu ea: pășind de pe șalupă și Întinzându-i mâna; brațele sprijinite de chiuveta din morgă, trupul zguduit de spasmele șocului; zâmbind când Îi spunea că, peste șase luni, Își va Începe viața. Făcea parte din natura meseriei de polițist să nu cunoască niciodată victimele ale căror morți le investiga. Oricât de intim ajungea să le cunoască, să știe cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tratarea subiectului să fie mai serioasă decât promiteau deopotrivă titlul și coperta. Se opri la un restaurant și luă un prânz decent, apoi se Întoarse la birou și deschise prima carte. Trei ore mai târziu, Începuse să Înțeleagă, cu un șoc și-o groază tot mai mari, dimensiunea problemei pe care omul industrial o crease pentru el și, mai rău, pentru cei ce aveau să-i urmeze pe planetă. Aceste substanțe chimice, se părea, erau esențiale În multe dintre procesele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-o Hugo șuierându-și singură. —Soția mea, Alice, tocmai anunța Jake. Te simți mai bine? a întrebat-o el plin de solicitudine. Nu prea, a bănuit Hugo nedumerit. Pentru că Alice se uita fix la Amanda. Chipul ei calm înregistrase un șoc neplăcut. Lotti nu sesizase însă acest episod dramatic. —Vorbește-ne despre tine, a zâmbit ea cu toți dinții către Alice. În momentul de față lucrezi? Hugo a auzit-o pe Amanda respirând greu. Și-a dat seama că Amanda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar asta e problema cu ceștile astea, nu-i așa? N-au capac! Până la urmă, ar fi fost mult mai bine dacă te-ai fi dus să-mi aduci un latte. Apoi s-a ridicat, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din Raiul lui Alice era faptul că mama ei și Jake nu se înțeleseseră deloc, chiar mai rău, le-ar fi plăcut să se și pocnească. Prima vizită a doamnei Duffield la Combe nu a fost un succes. Primul ei șoc a fost să descopere că numele căsuței lui Jake nu era nici Caprifoi, nici Floare de Măr, nici altul la fel de pitoresc, ci unul cu mult mai frapant: Vechea Morgă. —Vrei să spui... că aici se depozitau cadavrele? i-a suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urmă, râde mai bine. Amanda a făcut așa un scandal, încât spitalul i-a oferit singura rezervă privată care mai era liberă. Care, la drept vorbind, era o cameră cu o cu totul altă destinație. * * * —A fost vorba doar de șocul pe care l-am avut când mi s-a spus să merg la Sala Tristeții, s-a lamentat Hugo în timp ce Una îi administra niște ceai fierbinte și dulce. Ei, și ce-i cu asta? a sărit Amanda. Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne, mulțumesc, a răsuflat ea vizibil ușurată, în timp ce-i întindea casierei cardul de credit. Mi-ai salvat viața. — Plăcerea a fost de partea mea, i-a zâmbit Hugo. Arăți de parcă ai suferit un mic șoc. Ești sigură că tot nu vrei să bei o cafea? Pe fața lui Alice a trecut o umbră de îndoială. Având în vedere că ți-am salvat viața, a îmboldit-o Hugo. Nu-i plăcea deloc să-i forțeze mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e, pur și simplu, imposibil. Va trebui să reprogramăm. Azi nu mă pot întoarce sub nici o formă la tribunal. Barbara a făcut o pauză și a ascultat. S-a albit la față. Când a răspuns, vocea îi devenise tăioasă din cauza șocului. —Cum? Dai dosarul unui alt avocat? Hugo a auzit telefonul închizându-se. Apoi s-a făcut liniște. După care, spre uluirea lui, Hugo a auzit în spatele lui un plânset înfundat, dar clar. S-a întors ca s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse, neglijată, plictisită, deprimată, singură și nu avea deloc o părere bună despre ea. Hugo a prins-o ferm de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copil, atunci cazul respectiv devine o prioritate. —E foarte interesant. O expresie hotărâtă s-a instalat în ochii lui Alice. — E chiar foarte interesant. Am ajuns, a strigat șoferița din față. Hugo s-a simțit cutremurat de o combinație de șoc, teamă și ușurare. Ușile din spatele ambulanței s-au deschis, iar el și Theo au fost eliberați din chingile de siguranță. În câteva secunde au trecut pe sub inscripția Urgențe și au intrat în baia de lumină a spitalului. Capitolul 21tc " Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se auzea zgomotul mașinilor. Până când o să traverseze el drumul care părea aglomerat, ursulețul avea să dispară. Fără să ezite în fața inevitabilului, Hugo a alergat până în capătul malului, apoi a sărit în apă. A urlat din cauza durerii și a apei reci. Șocul aproape că i-a oprit inima în loc, iar apa era chiar mai înghețată decât își imaginase. În plus, curentul era mult mai puternic decât i se păruse. Urmărindu-l agitată din amonte, Alice a țipat la rândul ei când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
obiect vitrat sau reciclat și de orice încălțare second-hand mustind de vegetație. Deci, ăsta e planul, a concluzionat Hugo cu hotărâre. Dacă-i manevrăm pe Amanda și pe Jake cu atenție, totul o să fie bine. Important e să nu existe șocuri apărute așa, din senin. Nici unul dintre ei nu trebuie să afle ce punem la cale. Nu până când nu vrem noi să afle. — Faci ca totul să sune simplu. Când Alice s-a întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
călduț al copilului pe care, în timp ce Amanda era ocupată să-și ia la revedere de la musafiri, îl luase din nou în brațe. Și ce s-a schimbat? l-a întrebat ea calmă. Lui Hugo i-a venit să urle din cauza șocului. Deci Amanda îl trăsese pe sfoară. Nu avea nici cea mai mică intenție să negocieze. Și nici nu avusese vreodată. Îl făcuse să creadă asta numai ca să-i cumpere tăcerea și complicitatea pe parcursul mult iubitei piese în scop de publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să vă propun o ceașcă de ceai. Cu zahăr, a adăugat ea aruncându-i lui Theo o privire amuzată. Cred, a completat ea cu un surâs, primul pe care Hugo îl vedea înflorind pe buzele ei, că face bine la șocuri. În ultima vreme, Theo se atașase foarte tare de un joc în care un morman de inele de lemn colorate trebuiau înfipte într-o țepușă. În consecință, bună parte din după-amiaza care a urmat întoarcerii de la Chicklets Hugo a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și se propti în pomul din fața casei în care locuia un profesor de engleză pensionat pe caz de boală. Acesta citea ziarul la acea oră, pe verandă, fiindcă îi plăceau știrile sportive și muzica naturii în zilele cu ploaie... Auzi șocul, smulse ochii din pagina ziarului și văzu/înregistră un manechin (aceasta a fost prima senzație vizuală) care plutea prin aer. Abia pe urmă, după câteva fracțiuni de secundă, observă și mașina care buși copacul, ca într-o luptă disproporționată dintre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din filmul Troia. Inițial, nu putuse identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cutia cu verighete iar somnul a fost sporadic, întrerupt de lacrimile care izvorau și se transformau într-un plânset înnăbușit. Nu voia să o audă Gheorghe care era îngrijorat de starea ei și chiar se gândea să nu facă vreun șoc. Durerea îi pătrunsese prin tot corpul; atât pentru pierderea lui George cât și pentru nefericirea fiicei sale care trecuse prin două șocuri puternice iar el, ca bărbat, nu putea să o ajute așa de mult cât putea o mamă pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să o audă Gheorghe care era îngrijorat de starea ei și chiar se gândea să nu facă vreun șoc. Durerea îi pătrunsese prin tot corpul; atât pentru pierderea lui George cât și pentru nefericirea fiicei sale care trecuse prin două șocuri puternice iar el, ca bărbat, nu putea să o ajute așa de mult cât putea o mamă pe care Frusina nu o avea. Nu își găsea cuvintele potrivite pentru a o încuraja sau pentru a-i da vreun sfat în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
întoarce la el. Deodată, începu să își frământe mâinile, să se învârtă pe loc și să repete într-una: “Frusina este a mea, Frusina este a mea”. Alexandru nu știa ce să mai creadă. Se gândi că a făcut un șoc. Nu se aștepta la așa ceva pentru că Frusina îl înștiințase; avusese cu Petre o discuție pe tema aceasta la biserică. - Liniștește-te, omule, ce ai? Alexandru îl opri pe loc, se uită la el și îl văzu schimbat la față
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lacrimi în ochi, rânjea, pur și simplu: - Nu, pentru că tu nu o să spui nimănui, nici chiar Frusinei! Interesul tău, acum, este să te însori cu ea. Dacă i-ai spune lucrul ăsta s-ar putea ca ea să aibă un șoc și ți-ar părea rău să o pierzi. Este riscul tău și nu cred că poți să ți-l asumi. - Bine, dar așa cum ai procedat cu George, așa poți face și cu mine, să mă omori că ți-o iau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ne facă rău. Să-l lăsăm în plata Domnului! -Iubita mea! O mângâie pe păr, pe frunte. Să știi că și eu mă gândeam la același lucru, să nu îl denunțăm. Îmi era teamă pentru tine să nu faci vreun șoc la aflarea acestei vești. Îi șopti la ureche: te iubesc așa de mult! Apoi se apropie cu delicatețe și o sărută. Abia aștept să fim împreună, te doresc atât de mult! Au stat așa, minunte în șir, sărutându-se, fără
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mor toți de grija propriului stomac ghiorțăitor ? — Îți dai seama că aceste trei luni de când ești la București sunt primele luni din viața ta când ai trăit cu ochii deschiși ? Gândește-te și tu puțin : era normal să ai un șoc ! Gata, s-a terminat ! Welcome to reality ! Ți-a trecut vreodată prin cap că din frecușul a două gunoaie umane, cum le spui tu, s-ar putea Șaman 63 naște un nou Einstein ? Știai că tatăl lui Beethoven a fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]