12,690 matches
-
într-o perioadă complet diferită activează Cezar din Arles. Viața sa ne este povestită într-o biografie scrisă de câțiva elevi și confidenți ai săi la puțini ani după moartea lui. Născut cam prin 470 în apropiere de Chalons, în ținutul burgunzilor, a intrat la douăzeci de ani în mănăstirea din Lérin și a fost, așadar, discipolul lui Iulian Pomerius la Arles, astfel încât formația sa culturală a fost de tip retoric și literar, așa cum se obișnuia în secolul al cincilea. Însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de coloane tot mai lungi; ultima ar fi măsurat 18 sau 20 de metri și el ar fi rămas în vârful ei vreme de 30 de ani. A devenit un sfătuitor și un adevărat sfânt ocrotitor al oamenilor din acel ținut, iar mulțimi de pelerini veneau să-l vadă din locurile cele mai îndepărtate; influența sa a devenit enormă și împăratul a avut grijă să-l facă să declare public că aderă la doctrina calcedoniană (cf. aici, mai jos). Simeon a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nimeni nu refuză să plătească salariul lucrătorilor, nivelul dobânzii e limitat și așa mai departe; Preceptele și învățăturile erau așadar destinate satului Panir. Vedem aici în mod clar felul în care „omul sfânt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Paris 1959. Exemplul lui Simeon a fost curând urmat și de alții de cuprinsul întregului Orient unde s-a menținut până în secolul al XVI-lea. Un anonim a scris Viața lui Daniel Stâlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lângă Samosata, decedat în 493: mai întâi cenobit, l-ar fi întâlnit pe Simeon la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgân, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simeon să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să le observe de la Heliopolis (în Egipt), unde se găsea în acel moment. A zecea este adresată evanghelistului Ioan, exilat în insula Patmos (conform tradiției creștine, bazate pe primul capitol al Apocalipsei): scrisoarea îi prezice eliberarea iminentă și întoarcerea în ținuturile Asiei. Deși autenticitatea corpusului a fost contestată de Hipațiu în 532 și de alții în perioada Antichității târzii, operele lui Dionisie au fost aproape în mod unanim considerate autentice și au exercitat o mare influență asupra teologilor și a misticilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale. E vorba, după cum se poate vedea, de o exegeză lipsită de consistență: în cadrul acesteia, care rămâne totuși preocuparea principală, se manifestă însă și gustul pentru narațiune și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi îndepărtate cum sunt India și Orientul. În concordanță cu această preocupare pentru narațiune, Cosma se prezintă pe sine ca literat și nu ca exeget în sens restrâns, deși stilul său, în ciuda ambițiilor literare declarate, nu e foarte expresiv și are
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grupajul liric din 1943, Dincolo de pădure, al cărui titlu traduce etimonul „Transilvania”. Mai puțin omogen tematic față de Anotimpuri și marcând o clară schimbare de tonalitate, de la optimismul radios al comuniunii cu natura, la disperarea și plângerea prin vers a pierderii ținutului natal, cartea include, în descendența lui O. Goga sau a lui Aron Cotruș, fie poeme în care cuvântul se metamorfozează în imprecații și lacrimi amare ( „O vale de lacrămi și doruri mi-e țara” - Septembrie; „Seminția lui Horia se stinge
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
H. afirmă că ar fi audiat și cursuri universitare la München și Heidelberg. Oricum, în 1833 era funcționar la Chișinău și tot atunci încerca să obțină o slujbă la Iași. Până în 1840 practică avocatura, fiind și efor al școlilor din ținutul Hotin. Din căsătoria cu Elisabeta Dauksza, fiica unui nobil lituanian și a unei descendente din familia Morțun, i se nasc doi fii: Tadeu - viitorul savant și scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu, și Nicolae, care moare tânăr, probabil din cauza unei întemnițări politice
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
, Radu (c.1655 - c.1725), cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a dat lucrarea sa fundamentală, Între legendă și realitate. Lumea hasidică (1995). Teză de doctorat în istorie, dar și evocare captivantă, cartea pornește de la legenda apostolului hasidic Baal Șem-Tov, născut între văile Carpaților, în spațiul dintre Prislop și Cârlibaba, în ținutul Neamț. Rămas orfan în 1710, adolescentul cărturar adună ierburi de leac, vindecă pe cei din neamul său loviți de boli, dar și pe români sau ruteni. Se scaldă zilnic în râu, are viziuni, ghicește din ochi, intuind grijile fiecăruia. Învățăceii
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
investigațiile subliniază pătrunderea, mai întâi în Transilvania, a elementelor culturii umaniste, care au accelerat formarea conștiinței naționale pe baza latinității, precum și aportul cărturarilor italieni la difuzarea în perimetrul european a numeroase informații despre istoria, geografia, economia, cultura și obiceiurile din ținuturile locuite de români. Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru epocile mai vechi ale literaturii italiene este certificat și de micromonografia închinată prozei lui Petrarca, Petrarca prozatorul (1975). Din scrierile în
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
LITERATURA ȘI ȘTIINȚA POPULARĂ, revistă apărută la Piatra Neamț, săptămânal, din ianuarie 1902 până în februarie 1903. Scopul este de a conserva „odoare moștenite din străbuni”, revista ocupându-se mai ales de etnografia și folclorul ținutului prin culegeri de literatură populară sau articole ca Jocurile de copii la români, Elementul dramatic în jocurile copiilor, ori prin amplul poem folcloric Șezătoarea. Mai sunt de amintit numeroasele traduceri din literatura universală (Byron, La Inez, Arsène Houssaye, Lacrimile Jeanei
LITERATURA SI STIINŢA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287828_a_289157]
-
Zsófia, Visky András), figurează colaboratori locali statornici. Sunt incluse, de asemenea, memoriale de călătorie în Italia sau Grecia, comentarii pe marginea unor cărți recent ieșite de sub tipar și consemnate diverse evenimente culturale, revista dorindu-se o oglindă fidelă a vieții ținutului. M.Pp.
LIMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287816_a_289145]
-
Istoria românilor (I-X, 1936- 1939), la biografii (Istoria lui Mihai Viteazul, 1901, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 ș.a.). Sintezele generale, detaliate sau succinte, savante sau de popularizare, alternează cu sinteze parțiale, având drept obiect mai ales istoria unor ținuturi românești, a unor zone ale continentului (Peninsula Balcanică îndeosebi), a unor instituții și ramuri de activitate (Biserica, armata, școala, justiția), a creației culturale (artele plastice, muzica, presa). Lui I. i se datorează prima istorie completă a literaturii române. Are și
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
în condiții de secetă, care se „lipeau” de părinții unuia dintre soți sau de rudele apropiate, în vederea supraviețuirii. Totodată, s-a observat trecerea masivă de la alte forme rezidențiale la bilocal și ambilocal și ca urmare a depopulării drastice din unele ținuturi, mai ales în urma bolilor aduse de coloniștii europeni: restrângerea dramatică a numărului de familii, descompletarea lor și căutarea firească de sprijin material și afectiv au determinat stabilirea soților la părinții (rudele) unora sau altora dintre ei. Sau, mânați de împrejurări
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Veneția, alături de imagini extrem-orientale, asiatice în general. Cu toate deosebirile prozodice și în pofida notei personale, poeziile cu imagini de peste mări și țări sunt aproximativ de genul celor din perioada parnasiană a lui Ion Pillat, unele fiind, de altminteri, inspirate de ținuturi și localități vizitate cu gândul și de autorul Visărilor păgâne, invocat nominal: „Aici izvoare sacre încă sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
alcătuite prin însumarea de pasteluri sau poezii cu elemente de pastel proiectate în spațiul românesc. Sunt invocați o seamă de munți (ai Rodnei, ai Bicazului, Călimanul, Ceahlăul, Apusenii) și apar frecvent hidronime (Dunărea, Bistrița, Tazlău, Mureșul, Someșul), precum și nume de ținuturi și de localități: Transilvania, Maramureș, Țara Românească, Câmpia Ardealului, Cluj, Sibiu, Sighișoara, Blaj, Alba, Scheii Brașovului, Bran, Vatra Dornei, Cetatea Neamțului. „Rotundă și mare”, luna se ridică „deasupra Ardealului,/Deasupra cetăților vechi și deasupra câmpiei”. „Florile de gheață” din poezia
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
organizații, dar și să îi reflecte activitatea curentă. Astfel, număr de număr apar ample articole recuperatoare: Astra și obiectivele ei, Astra și românii de peste hotare, Astra în Basarabia interbelică, Astra și Banatul sârbesc în perioada interbelică, Astra și românii din ținuturile Covasnei și Harghitei, iar rubrici precum „Breviar astrist” și „Revista revistelor noastre” oferă informații despre inițiativele despărțămintelor reînființate ale Astrei. Revista are însă și un îndeajuns de cuprinzător spațiu rezervat culturii și civilizației românești. Rubricile „Studii. Eseuri. Interpretări” și „Restituiri
REVISTA ROMANA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
Marian Popa, caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
vitalitatea, dragostea: „noi ne iubim și totuși suntem zei”; „atât de verzi suntem și atât de înalți”. Registrul nu se schimbă în publicistica din Țările de sus ale merilor (1974), autorul transferând filonul sentimental și aici. Se descriu și alte ținuturi patriarhale dintre Olt și munte, unde poezia este aducere-aminte, bradul, soarele, mănăstirea, șarpele devin simboluri laice, iar oamenii sunt precum cei arhaici, oameni ai munților, aspri, „crescători de vulpi argintii”. Reporterul pendulează mereu între Țara Făgărașului - „ținutul alb”, „țara de
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
descriu și alte ținuturi patriarhale dintre Olt și munte, unde poezia este aducere-aminte, bradul, soarele, mănăstirea, șarpele devin simboluri laice, iar oamenii sunt precum cei arhaici, oameni ai munților, aspri, „crescători de vulpi argintii”. Reporterul pendulează mereu între Țara Făgărașului - „ținutul alb”, „țara de sus a sufletelor și merilor” - și toposul marin, la care se întoarce în Zile de pescuit (1985) și Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit) (1994), ca și în romanul Vara nimănui (1978). Tărâmul
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
sau cu universitari, cu artiști din Statele Unite, ca în interviurile adunate în Clipe de viață de pe alt continent (1985), sau de convorbiri având ca temă obiceiurile satului, viața de zi cu zi din lumea rurală, purtate cu locuitori din diverse ținuturi, ca în reportajele din Moartea morilor de apă (1986), R. își păstrează interesul față de relația dintre „ceea ce rămâne” și „ceea ce se pierde” din structura sufletească a individului, indiferent dacă acesta este o celebritate sau un anonim, față de modul în care
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
Articolele reprezentative au fost adunate în broșurile Cele două Românii (1919), Bucovina care s-a dus... (1919) și Dintr-un colț al României Mari (1921), ale căror linii de forță sunt prezentarea (uneori cu tente literare) a realităților și valorilor ținutului, îndemnul la recuperarea acestora, lupta pentru anihilarea acțiunilor antiromânești care împiedicau unirea reală a provinciei cu țara mamă. A fost și un activ membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), organizând în Bucovina numeroase șezători literare cu cei mai importanți
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
al Universității din Halle, îl adaptează „la trebuințele noastre speciale” și impune utilizarea sistemului de clasificare zecimala. Debutează cu articolul (nesemnat) Lista alfabetică a publicațiilor periodice românești din și afară de Regat în „Vulturul” (1907). Prima carte, Bibliografia călătorilor străini în ținuturile românești, îi apare în 1916. Colaborează la „Universul literar” (1908-1926) și mai cu seamă la „Buletin bibliografic săptămânal”. Numele consacrat prin uz este Sădi Ionescu, desi numele de familie era Ionescu. Apreciat, alături de Ioan Bianu și Nerva Hodoș, între cei
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
sistematic, bazat pe clasificarea zecimala. Între 1916 și 1918 efectuează și o revizuire a catalogului alfabetic al cărților. Ideile lui S.I. au fost fructuoase, fiind considerate un vademecum pentru colaboratori și urmași. Formă tipărită a lucrării Bibliografia călătorilor străini în ținuturile românești, la origine lucrare de licență, a ars în anii primului război mondial, reconstituindu-se cu dificultate un exemplar incomplet, păstrat la Bibliotecă Academiei Române. De altfel, din cauza vicisitudinilor timpului, o mare parte a lucrărilor sale a rămas în manuscris. În
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]