4,216 matches
-
vie pe care o iubesc și o urăsc. Cât de mult îmi plăcea să frâng tăcerile expectative prin zgomot, zgomot ca structură, zgomot-culoare. (Odată am regizat o piesă polițistă ce debuta cu o lungă tăcere, după care urma un țipăt. Țipătul acela a devenit celebru.) Și totuși, sau poate tocmai din această pricină, nu mă omor după muzică. Zgomot, da, muzică, nu. Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și fiecare formă pe lângă care treceam își afirma atât de distinct identitatea, încât mă uitam întruna îndărăt, cu nervozitate. Tăcerea era nemărginit\, de altă structură decât tăcerea vătuită de pâclă a dimineții; din când în când o știrbea câte un țipăt de bufniță sau lătratul îndepărtat al unui câine. N-am luat-o prin sat. Am pornit de-a lungul drumului de pe țărm, în direcția golfului, prin defileul pe care l-am denumit „Pasul Khyber“, locul în care masivele stânci galbene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mine, să-ți fie milă de mine, doar să încerci?... De ce nu încerci tu? Dumnezeule, cum ai putut fi atât de crudă?... Nu sunt crudă. Tu ești nebun, ești NEBUN... — Să nu țipi la mine, m-am săturat de țipete. Ți-ai croit drum în viață țipând, și acum am ajuns aproape de capăt. Dumnezeule, cum aș mai vrea ca viața mea să se termine! Bănuiesc că asta te rogi și tu, să fac o criză de inimă. Atunci ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu înțelesesem întregul substrat al conversației. În anumite momente, avusesem senzația că nu înțelegeam nimic, în afară de ceea ce era de obscen evident: teribilele tonuri ale glasurilor și senzația că toate astea se mai întâmplaseră și înainte, de multe, multe ori. Îngrozitorul țipăt al sufletelor prinse în gheara vinovăției și a suferinței, detestându-se unul pe celălalt, înlănțuite, unul de celălalt. Infernul căsniciei. Nu puteam și nici nu încercam să descifrez înțelesurile și implicațiile lucrurilor pe care și le spuseseră. Clar era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că nu se zărește pe undeva capul negru al unei femei gata să se înece și brațele ei disperate, spărgând oglinda liniștită. Gemeam încet în timp ce mă încleștam cu mâinile și săream, hăulindu-i, din când în când, numele, ca un țipăt de bufniță și, în cele din urmă, pe neașteptate, am ajuns pe cupola netedă a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rezemată de perete, începu să plângă, așa cum n-am mai văzut niciodată o femeie plângând (și văzusem destule la viața mea). Lacrimile păreau să-i țâșnească din ochi în torente, apoi gura udă i se deschise, scoțând un fel de țipăt gâtuit, un strigăt animalic de durere chinuitoare. După care urmă un vaiet înăbușit, cutremurător, și Hartley căzu pe o parte, ținându-se de gât și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o îngrozit. Atunci am înțeles ce-a vrut să spună Titus când a specificat: „E înspăimântător și ține să înspăimânte“. Simțeam că avea loc cel mai violent asalt asupra spiritului meu, asupra lucidității mele. Mai fusesem și alteori martorul unor țipete isterice, dar niciodată nu sunaseră ca de data asta. M-am lăsat din nou în genunchi și am încercat s-o susțin, s-o scutur, dar părea să fi căpătat brusc o forță extraordinară, iar eu mă simțeam extrem de slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar fi s-o ucid; am zgâlțâit-o din nou, am zbierat la ea, am alergat la ușă, m-am întors. N-am să uit în viața mea imaginea fioroasă a acelei fețe, a acelei măști, ritmicitatea barbară, continuă a țipetelor... În cele din urmă a încetat, pentru că tot ce-i înfiorător trebuie să aibă și un sfârșit, chiar dacă acesta nu-i decât moartea. Prezența mea, strigătele mele nu avuseseră nici un efect asupră-i, mă îndoiesc chiar dacă, într-un anumit sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părea că nimic nu reușea să-i tulbure calmul, nici măcar o încercare de asasinat. — M-am gândit doar să-ți comunic. O.K., uită ce ți-a spus. Deci pleci mâine, e în regulă. În momentul acela, am auzit un țipăt pe care n-am să-l uit cât voi mai avea de trăit. Uneori, am impresia că-l mai aud în halucinațiile mele, cu ochii deschiși. Mi-a străpuns conștiința cu certitudinea imediată a unei catastrofe, iar groaza a umplut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chip aproape solemn, ca și cum cineva mi-ar fi adus pe o tavă un cap retezat. James îmi spusese ceva despre Titus, ceva ce nu-mi puteam aminti. Cauzalitatea ucide. Roata are o justiție a ei. Mi-am adus aminte de țipătul lui Lizzie din ziua aceea. Poate că, până la urmă, o pierdusem pe Lizzie din cauza lui Titus, pentru că mă condamna, pentru că fusese prea mult. Cât de strâns e urzită această țesătură a cauzelor. Acum, Lizzie țipa de bucurie. Da, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe pat, am luat pătura aceea și am împachetat-o în câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, în fund. M-au trezit, însă, niște țipete care au făcut ca părul meu să fie țepi pe tot corpul. Țipetele erau jalnice și îngrozitoare: Aoleu mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu! Sigur, era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, în fund. M-au trezit, însă, niște țipete care au făcut ca părul meu să fie țepi pe tot corpul. Țipetele erau jalnice și îngrozitoare: Aoleu mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu! Sigur, era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat și n-am putut să mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Aoleu mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu! Sigur, era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat și n-am putut să mai adorm... S-au stins țipetele, și după un timp am reușit să adorm. Nu știu cât a trecut și s-au repetat... Am aflat, mai târziu, că făcea parte din metodele pe care le practica Securitatea. Te pregăteau psihologic... Începeau să introducă frica în tine... Și așteptam
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ziare sau orice alte mărfuri, pe strada sau în orice alt loc public, turbura prin strigate liniștea locuitorilor în timpul obișnuit pentru odihnă lor; 2. Acela care cauzeaza sau contribuie a cauza sgomot sau larma, noaptea, turburand astfel liniștea locuitorilor, prin țipete, cantece sau petreceri cu lăutari; 3. Conducătorul de automobil care, în contra regulamentului de circulație sau fără o justă necesitate, prin instrumente sonore sau prin manevrarea motorului, face astfel sgomot, încît turbura liniștea locuitorilor. ÎI. Se pedepsește cu închisoare polițienească dela
LEGE nr. 5 din 19 ianuarie 1948 pentru modificarea unor dispoziţiuni din codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141292_a_142621]
-
cea gândită pentru noi avea ființă.” (M. Eminescu) Prin articol adjectival (demonstrativ) sau prin articol definit, participiul se poate transforma în substantiv: „Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface.” (M. Eminescu) „Femeile, copiii și toți ai lor veniră Cu țipăt, să cunoască legații cum se-nșiră.” (T. Arghezi) Participiul nu manifestă opoziții categoriale verbale: timp, diateză. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" În planul semantic al participiului conținutul lexical intră în complementaritate cu sensuri gramaticale absolutizate: • de timp-aspect; este un timp perfect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se teme de nimic nu iubește nimic sau nu iubește atât de mult încât să se teamă.” (O. Paler, Caminante, 212) Consecința poate fi reprezentată • ca reală: „Durerea a fost atât de mare încât fără să vreau am scos un țipăt și o înjurătură”. (P. Sălcudeanu, 210) sau numai • posibilă (sau virtuală): „Nicio suferință nu-i așa de mare / să nu se preschimbe-n cântare.” (L. Blaga, 40) Observații: Când circumstanțialul exprimă, prin planul său semantic, doar o consecință posibilă, aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în timp ce N.V. a violat-o. Când I.A a vrut să întrețină șă el relații sexuale cu minora a fost interupt de martora C.A. și R.I. care au ajuns la locul faptei ca urmare a zgomotului produs de victimă (Țipete și plans). Cei doi au abandonat victima care era în stare de șoc, aceasta find luată de cei doi martori, care au și anunțat organele de poliție. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): N.
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
-i “normaliza”. Într-o lume a auzitorilor în care majoritatea oamenilor nu pot să-și imagineze “cum este să fii surd”, să nu poți auzi atât de multe lucruri importante: foșnetul vântului, ciripitul păsărelelor, zgomotul străzii, scâncetul copilului, râsul sănătos, țipătul de teamă, corul instrumentelor musicale, glasul dulce al mamei, șoapta de dragoste a ființei de lângă tine, comunitatea surzilor are coerență și simțul propriei identități. Cel mai important în contextul cumunității surzilor este faptul că ei au în comun moștenirea culturală
?Cultura surzilor? ? repere conceptuale by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386]
-
de a contura cu distincție desenul cromatic descendent al liniei melodice. Dar, totul se dovedește a fi un adevărat „trick” (farsă) în stil american, prin acel „bad joke” (glumă proastă) de natură sarcastică, ce îl oferă finalul surprinzător al unui țipăt de uimire sau chiar înfricoșare. Pauzele sintactice impuse prin intervenția fermata-ei, apar plasate în mod deliberat cu intenția de a fractura discursul, de a opera suspendarea sau chiar ruperea de ritm, care să genereze „așteptarea”. Acestui element de limbaj i
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Holban mărturisește în Pseudojurnal ideile sale referitoare la stilul propriu și la motivul scriiturii ce determină și forma. „Cred că chinurile sufletești trebuiesc exprimate cât mai mult și imaginile sunt uneori o profanare. Și ca să revin la modestele mele încercări: țipătul care fixează axa întregului roman O moarte [care nu dovedește nimic] trebuia să fie numai <<Irina e necredincioasă sau s-a omorât [?]>> Orice vorbă nouă, cât de extraordinar îmbinată, ar fi sunat fals.”<footnote Anton Holban, Pseudojurnal. Corespondență, acte, confesiuni
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a sparge geamurile școlii cu mingea, ci să nu contrazică pe "doamna profesoară", să dea din cap la fiecare prostie pe care aceasta o spune și să-i laude metehnele de schizoidă, bătută din când în când de soț, cu țipete care se aud pe scara blocului până la parter. Românii nu-și asumă responsabilități, tocmai pentru că mereu majoritatea pedepsește întotdeauna pe cei care "îndrăznesc", pe cei care sunt dispuși să gândească și să se manifeste altfel. Poți fi orice tip de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
faptul că, în timp ce eu declaram cartea lui Proudhon un cod al socialismului petit bourgeois și dovedeam teoreticește acest lucru, Proudhon era acuzat că e ultra-suprarevoluționar atât de economiști, cât și de socialiști. De aceea, nu ne-am asociat mai târziu țipetelor despre "trădarea" față de revoluție. Nu era vina lui dacă, la început, greșit înțeles atât de alții cât și de el însuși, nu a împlinit speranțe neîntemeiate."81 Lăsând la o parte modul total neacademic în care Marx l-a analizat
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
unui chef organizat de Bozoncea, Paraschiv i-a propus Didinei să meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de-i plângeau toți de milă. Paraschiv, și el cotonogit, zăcea cu fierbințeli în trup. Când și-a revenit, i-a apărut bănuiala că Didina îl trădase și era otrăvit de ură. Didina nu a avut curajul să fugă cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fel, fără dinți și fără păr. [Pn1] Și se apropie de el, voind să-i zîmbească și să ia o înfățișare plăcută. [Pn2] Dar copilul cuprins de spaimă se zbătea sub mîngîierile bătrînei decrepite și făcea să răsune casa de țipetele lui. [Pn3] Atunci biata bătrînă se retrase în singurătatea-i fără sfîrșit, [Pn4] și plînse într-un colț spunîndu-și: [Pn5] "Ah, pentru noi, nefericitele femei bătrîne, s-a dus vremea de a mai plăcea, chiar și celor nevinovați; și înspăimîntăm
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de-a arde fără foc. TĂCUTA TĂCERE Tresar tăcutele tăceri timide, Știutele,șoptite șuvoaie se ascund Torentele spre focuri se întind Suflet de piatră ce sapă în firide. Ascult acolo comori ce am pierdut Pe timpul ce-am trecut prezent E Țipătul din vise ce se aude mut Și viitor ce în lumină îl ascund. Plâng lacrimi ruginite-n ploi Pe macii ce se ofilesc în noi. SINE NOMINE II Mi-e sufletul de piatră spartă Nisipul inundat Într-un ocean Mi-
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]