KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

rămăsese în picioare împreună cu un coreean și cu Diego, un preot mai tânăr. Înconjurat de Diego și de coreean care-l întâmpinară uimiți de neașteptata sa reîntoarcere, misionarul înfuleca lacom orez și pește uscat. În crângul din apropiere o pasăre țipa ascuțit. N-ar fi eliberat japonezii așa de repede pe nimeni altcineva, nu? spuse Diego în timp ce-l servea pe misionar. Acesta se mulțumi doar să zâmbească, dar în sinea lui gusta din plin un sentiment de satisfacție și de mândrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum erau, fără îndoială că aveau să fie măturați de valurile ce năvăleau înăuntru peste bord și azvârliți în larg. La strigătul meu, Tanaka Tarozaemon veni în fugă pe culoar cu sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cabina lor era întuneric. Vasul începu să se legene și mai aprig, iar încărcătura începu până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este atât de largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a început să verse lacrimi spălând cu lacrimile ei picioarele Lui. Iar El i-a zis: Pentru lacrimile tale, iertate îți sunt toate păcatele. Tatăl cunoaște jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lac năpădit de tufișuri uscate. Cum se apropiară, de pe lac se înălțară în zbor vreo patru-cinci rățuște. Întreaga priveliște era întocmai ca în visele sale. Pe suprafața apei luminată de un soare firav, se adunaseră o mulțime de rățuște care țipau cu glasurile lor ca niște fluiere, își atingeau ciocurile pentru ca apoi să se depărteze unele de altele și înotau în șir indian până la mal. Puțin mai departe de pâlcul de rățuște se afla un pâlc de rațe sălbatice cu gâturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

cum trebuie. — Am Încercat atâta timp, o, cât am mai Încercat... — Doamne, ce-l urăsc pe porcu’ ăsta cu fața lui roșie. Mi-e silă să mă uit la el. — De fapt e foarte drăguț, să știi. Macomber aproape că țipă: — Mai taci din gură! Exact atunci mașina trase În fața cortului. Șoferul și doi băieți coborâră. Wilson se Îndreptă spre ei și Îi privi, soț și soție, așezați la masă. — Mergem să-mpușcăm ceva? — Da, spuse Macomber ridicându-se, da. — Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și cuțitul nu mai trecu pe lângă, ci intră ușor În el, ca Într-o ploscă de vin din piele, și de deasupra și din jurul neașteptatei rigidități interioare a lamei de oțel Înfipte-n carne țâșni un șuvoi fierbinte, și Enrique țipa „Ay! Ay! Stai să-l scot! Stai să-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
frângă. Își aduse aminte, era mult de atunci, de Williamson, ofițerul de artilerie, care În noaptea aceea, când Încerca să treacă de sârma ghimpată, fusese lovit de o grenadă aruncată de un soldat dintr-o patrulă germană - Își aminti cum țipa Williamson și se ruga de toți să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de misiuni din cele mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta ei. Își ținea capul Întors Într-o parte. Pe patul de deasupra era bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cu Nick: — Doamna o să aibă un copil, Nick. Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu. Copilul vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu. Copilul vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud, tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud, tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli și cornul ieși afară. Zăcea nemișcat. Era-n regulă. Taurul plecase. Se ridică tușind și simțindu-se terminat. Jigodiile dracu’! — Dă-mi sabia, țipă. Dă-mi lucrurile. Fuentes Îi aduse sabia și muleta. Hernandez Își puse brațul pe umărul său. — Du-te la infirmerie, nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu’ de lângă mine. Se smulse de lângă Hernandez. Hernandez ridică din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
taci? El nu răspunse nimic și-și Îndreptă privirea Înspre bagajele sprijinite de zidul gării. Pe valize erau lipite etichete de la toate hotelurile pe unde-și petrecuseră nopțile. — Dar nu vreau s-o faci. Mi-e indiferent. — Să știi că țip, spuse fata. Femeia ieși de după perdea cu două pahare de bere și le așeză pe suporturile umede. — Trenul vine În cinci minute, spuse ea. — Ce-a zis? Întrebă fata. — Că trenul sosește În cinci minute. Fata Îi zâmbi larg femeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să facă. Nu-i trecuse prin cap că Jack o să reziste. Jack Îi aplică stânga-n față. Și, of, doamne, se țipa ca dracu’-n jur. Erau chiar În fața noastră. Walcott Îl lovi de două ori. Fața lui Jack era cel mai groaznic lucru pe care am putut să-l văd vreodată...cum putea s-arate! Se chinuia să se țină-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-l lovise și el. Mult sub centură. Walcott se prăbuși punându-și mâinile acolo, rostogolindu-se și Încovrigându-se pe jos. Arbitrul de ring Îl apucă pe Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse să se consulte cu observatorii și crainicul urcă În ring cu o portavoce, anunțând: — Meci Walcott, prin descalificare pentru lovitură nepermisă. Arbitrul vorbește cu John și-i zice: — Ce vrei să-ți fac? Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și, până la urmă, mi-am scos cuțitu’ și l-am desfăcut - i-am tăiat mușchiul brațului, așa că mi-a dat drumu’. Nici dac-ar fi vrut, nu mai putea să mă țină. Atunci a-nceput să se rostogolească și să țipe, ținându-se de braț, și eu i-am zis: — De ce dracu’ ai vrut să mă sugrumi? Îmi venea să-l omor. O săptămână n-am putut Înghiți. M-a durut rău gâtul. Ei, și-am plecat de-acolo, pentru că erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de bucăți de lucruri care pluteau. Nu puteai să-ți dai seama ce-s lucrurile alea. Doar niște bucăți. Asta urmăreau păsările. N-ai văzut În viața ta atâtea păsări la un loc. Și se strânseseră toate-n jurul meu - țipau ca niște demente. Vedeam totul foarte clar. Vedeam vasul În toată lungimea și părea să aibă peste un kilometru, așa cum se vedea sub apă. Zăcea pe un banc de nisip alb, curat, și ce vedeam era primul catarg sau vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și noi stăm să ne certăm degeaba. — Să te fut, Îi spuse locotenetul, care Încă nu putea să vadă. M-ai orbit. — N-ai nimic. O să-ți revii. Nu-i nimic. Ne-am certat degeaba. — Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Sigur, nu atât cât te-a durut pe tine. Când pleacă sora plâng vreo oră, două. Mă liniștește. Stau prost cu nervii. Da’ tu ai radioul ăsta. Dac-aș fi Într-un salon privat aș plânge și eu și aș țipa toată noaptea. — Mă-ndoiesc. — Hombre, sí. E ceva foarte sănătos. Da’ nu poți să faci asta cu atâția oameni În jur. — Cel puțin n-ai nimic la mâini. Am auzit că-ți câștigi existența cu mâinile. — Și cu capul, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
i le dăduse taică-su În legătură cu acest subiect. Odată, când se duseseră amândoi să vâneze, Nick Împușcă o veveriță roșie urcată Într-un buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o ca lumea și când ajungem acasă să-ți dai cu niște iod. — Al dracu’ zoofil, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605

Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pământ! ......................... Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos Din case goi, în ger și-n vânt. Ați pus cu toții jurământ Să n-avem drepturi și cuvânt; Bătăi și chinuri, când țipăm, Obezi și lanț când ne mișcăm, Și plumb când istoviți strigăm Că vrem pământ! ...................................... Pământul nostru-i scump și sfânt, Că el ni-e leagăn și mormânt: Cu sânge cald l-am apărat, Și câte apa l-au udat Sunt

APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

Nu-i adevărat. E cea mai mică și cea mai frumoasă nepoțică a bunicului. Mama se uită cu atenție la termometru. Treizeci și nouă cu cinci! Nu e bine deloc! Spune tata. Eu zic să chemăm doctorul. Nu vreau doctor! țipă Sorina. Nu vreau, mă doare! Cine a spus că o să te doară? întreabă tata. Așa zice Laura. Că, pe ea, când a fost bolnavă și au chemat doctorul, a durut-o foarte tare. A venit doctorul, i-a făcut multe

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]