60,912 matches
-
se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și praful aveau să se-aleagă de noi! Creșteam printre atâția frați, încetul cu încetul creșteam!" Sunt, din principiu, destul de sceptic față de poezia așezată de critica literară - prudent și, dacă stăm să ne gândim, concesiv - sub eticheta aproximativă de "autentic". În genere, ea ascunde microscenarii publicitare, texte mai curând nesigure, experiențe-limită dintr-un imediat foarte îndoielnic. O dată, însă, cu Cenotaful Ioanei Nicolaie, câteva dintre
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
în care singurul material este Spiritul. Restul nu-i decît conturul amplu al unui desen pe bolta cerească. După Brâncuși, Max Dumitraș afirmă din nou, prin aceste propoziții eliptice, că sculptura a ieșit de sub determinarea lui Newton și s-a așezat, cu o măreție discretă, în ecuația la fel de eliptică a lui Enstein, în aceea care concentrează întreaga epică a Relativității generalizate.
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
de mijloace de același fel, am fost puși în situația de a inventa altfel de mijloace pentru a ne apăra, pentru a ne salva și chiar pentru a putea învinge, în măsura în care supraviețuirea poate fi - și poate fi! - considerată o victorie. Așezați într-un loc unde se bat munții în capete, nu ne-am pus decât rareori problema să dărâmăm munții, dar am găsit mereu soluții ingenioase de a ne strecura printre ei. Și atunci când reușeam, privirea noastră îndreptată cu umilință în
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
lungul aceleiași perioade de timp? Iar răspunsul e dezarmant de simplu. Seriozitatea germană, funciară, înscrisă în fibra fiecărui membru al societății, a funcționat pe parcursul atâtor decenii ca un element agravant al propagandei stat. în timp ce, acceptând fatalitatea istoriei, germanii s-au așezat cu aplicație la studiul și însușirea noilor dogme, românii, mai obișnuiți cu fatalitățile, au păstrat față de tot ce li se spunea (și cu cât li se spunea mai mult) o anume distanță ironică. De unde rezultă că, în cazul popoarelor, defectele
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
formă de apărare și nu rareori chiar o armă, să ne amintim cum deviza întregii populații era "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", cum totul era mimare, îngânare și bătaie de joc, cum bășcălia era așezată chiar la temelia societății și cum verbele acțiunii ajunseseră să fie "a se orienta", "a se descurca", "a se învârti". "Lipsa de energie activă, pasivitatea defensivă și resemnată a românilor", lăsând loc doar la "protestarea verbală (...) prin batjocură și sarcasme
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
nefericire, îngrijitorul ediției a murit la sfârșitul anului trecut. Promitea aici continuarea ediției Slavici cu încă trei volume. Tudor Arghezi, Opere IX. Publicistică (1941-1947), 1924 p., ediție îngrijită și note bibliografice de Mitzura Arghezi și Traian Radu. Publicistica argheziană este așezată în ordine cronologică, menționându-se în note locul primei apariții și reproducerea anterioară în seria de Scrieri Arghezi. Observăm din note că unele articole nu au figurat în seria de Scrieri. Ar fi deci prima ediție integrală. Nu se specifică
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
Și citind în carte, iată,/ Am văzut din cartea ta,/ Că n-ai fost decât poveste." Toate întîmplările lumii mari sînt "triste jucării", din care a ieșit spiritul sărbătorii. Un menestrel, "la spartul nunții, în cămară", le descîntă să-și așeze parfumul, le pune pe soiuri și le servește. Întotdeauna la temperatura vremii.
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
puterea de a recunoaște că nu știe atunci cînd chiar nu știe. Să le luăm pe rînd. Dacă putem admite că există intelectuali cărora repulsia față de filozofie le-a intrat în sînge, atunci primul dintre ei pe care îl putem așeza în această categorie este chiar fizicianul nostru. Feynman are oroare de generalizări făcute în aer și de folosirea jargonului drept panaceu pentru orice problemă ce nu și-a găsit încă rezolvarea. Și pe cît de mult se ferește să nu
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
când viața în toi ni se pare/ în mijlocul nostru ea hohotește". în ceea ce privește textul al doilea, cel al versificatorului de duzină, aici intervenția lui Sorescu se reduce la operarea a numai patru substituții, pentru a obține poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, așezi în loc de iei, murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor Drumul și Fuga, al căror numitor comun este paradoxul zenonian al mișcării, acceptat în prima dintre aceste poezii, dar transgresat în a doua
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit în orice tip de construcție critică și istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură după coerență, ci o pildă enormă de solidaritate a limbajelor, oricît de diferite ar părea ele, și o la fel de mare nevoie de regăsire în
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
trezește la viață încălcînd interdicția de a atinge bucatele. Monstrul îi devorează pe cei doi spiriduși gardieni, iar scena amintește de tabloul cu Saturn devorîndu-și progeniturile. Magia pare să funcționeze cel puțin într-un caz: o mandragoră, rădăcina de mătrăgună, așezată sub patul mamei sale, într-un vas cu lapte în care sunt lăsate să cadă trei picături de sînge ameliorează starea sa, liniștind fetusul. Maternitatea se înfățișează copilului în culori sumbre, distorsionată de amenințarea permanentă a lumii din jur, dialogul
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Există destui cititori (ocazionali? superficiali?) pentru care Emil Brumaru are aproape exclusiv reputația unui poet pornografic. Lirica sa erotică, tot mai vizibilă în ultima perioadă grație antologiilor de autor și poemelor risipite în paginile revistelor literare și chiar glossy, nu așază vălul pe fața cuvintelor tari, sexele sunt expuse pe galantar în toată splendoarea lor grețos ispititoare, iar unele gesturi sunt în pragul scatologiei (adulmecarea cu nesaț a chiloților nespălați ai servitoarei, fascinația pentru modul în care urinează femeile). Cu toate
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
de cărți - se vede, cu totul împotriva canonului, putința de a-i opri să mai coboare fără voia lui pe cei care se urcă în părul de lîngă casă, și să încremenească pe scaunașul ieșit din gura cuptorului oricine se așază pe el. Cîștigă, din cărți, o avere, și ajunge să joace cu stăpînul iadului. Joacă pe suflete, eliberînd pe cei doisprezece cuconași care ajunseseră furi după ce el îi sărăcise la stos, și muriseră în piața orașului. Face, pe deasupra, și o
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
și fotografii artistice la dimensiuni pentru buletin, pe cît de frumoase, pe-atît de funcționale. Între acestea din urmă, Istorie bucureșteană, de N. Vătămanu. Colecția Orizonturi, din '73, de la Editura Enciclopedică Română. Declarată, din pornire, petite histoire, relatarea lui N. Vătămanu așază dalele lipsă în pavajul de pe Podul Mogoșoaiei, citind în timpul adunat în goluri. Plimbări "cu ochii bine deschiși" sînt cercetările lui în istoria Bucureștilor, aceea pe care au uitat-o pietrele, dar o mai știu oamenii. Oameni și case, nume și
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
întîmplări, unele dramatice, altele mai anecdotice, dar avînd, toate, ținută, sînt multe în cartea lui N. Vătămanu. O intarsie de suflet în decor care, cu timpul, s-a măcinat, din oameni morți și case dărîmate alegîndu-se un praf care se-așază în tipar. Case literare - bunăoară, a lui Jupîn Dumitrache, de la numărul 26, nu de la numărul 9, pasaje cărturărești-mondene, frecventate, ca-n Baudelaire, de les amoureux fervents et les savants austčres: "Cărturarii și nebunii/ În Pasaj îi întîlnești". Greu de povestit
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
care semeni și în somn și în cafeneaua clujeană.// Cînd te prețuiesc sînt un simplu țăran/ Care învață rugăciunea ce deschide sufletul/ Aud noaptea în jur arpegiile din unduirea șampaniei" (O zi a luminii la sfîrșit de aprilie). Gheorghe Pârja așează o imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt al crematoriului ca un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
pariziană. Cartea lui Raicu se numește Avec Gogol șîmpreună cu Gogolț. Se deschide cu un pasaj din Dostoievski: ŤPe-atunci era un lucru obișnuit între tineri: se adunau doi-trei inși - Ce-ar fi să citim din Gogol, domnilor! - și lumea se-așeza și citea toată noaptea ť. Recitesc câteva pagini, la întâmplare, e absolut sigur că Raicu a petrecut mai mult de o noapte cu dragul de Gogol..." Și cu toți marii scriitori ai lumii, îndrăznim să adăugăm. Conservarea mărturiilor Revista Memoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
creatoare ci și o firească deschidere spre noi îmbogățiri. în al treilea rînd - dar poate că se cuvinea să începem cu asta - nici un subiect al poeziei nu se demodează în sine, ci doar prin tocirea expresiei, prin uzarea discursului. Deși așezată pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
soți au venit în Maroc pentru a fi singuri, cît mai departe de moartea fiului lor, deși spectrul acestei morți se regăsește la tot pasul, în femeile învelite în burnuzuri, în peisajul deșertic unde cimitirul este marcat de pietre ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o încărcătură emoțională subcutanată pentru care peisajul dezolant al
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
editează cronici și prima publicație de documente istorice, "Arhiva Românească", apoi "Dacia literară", cu programul ei fecund, scoate o "Foaie sătească...", administrează, împreună cu Negruzzi și Alecsandri, Teatrul Național, face politică și diplomație de rang mare, scrie literatură. G. Călinescu îl așază, în "Istoria literaturii române..." în fruntea capitolului "Constituirea spiritului critic", pentru că tot ați vorbit de spiritul critic la români. Probabil, așa se petrec lucrurile în toate culturile tinere, când totul trebuie făcut... - E aceasta o explicație plauzibilă. Dar mai este
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
o micșorare pînă la dispariție a sensibilității religioase. În 1983, Morris Berger vorbea, în cartea omonimă, de o Wiederverzauberung der Welt, de o revrăjire a lumii, sintagmă ce se potrivește spiritului propovăduit de noua religie a timpurilor noastre, New Age. Așezat pe o poziție creștină, Virgiliu Gheorghe vorbește de o descreștinare a lumii care merge mînă în mînă cu procesul de vrăjire a ei. Pentru autorul român, vraja și actul de a vrăji sînt practici păgîne a căror intensitate crește pe măsură ce
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
Grădina Botanică) "dacă un pictor mi-ar face, acum, portretul, ar picta o bucată de hîrtie sugativă plutind asupra golului și avînd asupra aceluia efectul astringent pe care-l are asupra epidermei coaja de pe o rană." Scrisul care strînge. Trecutul așezat în note zilnice se versifică, devine cadență, fără să aibă nimic solemn, ci doar o spațiere, un relief, o ușurință în a-l găsi, cum au paginile la care s-a deschis des o carte, sau fișele mult scoase din
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
simt o strîngere de inimă. Ideea perisabilității tuturor formelor pe care le ia materia mă cutremură, și atunci devin foarte romantic. Aud cu fantazia acustică miliarde de cari rozînd lemnul, văd ca la microscop cum se svîrcolesc și mor celulele. Așez frumos pe biroul meu în marcheterie, acoperit cu cristal, cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]