9,323 matches
-
cunoască cine știe ce tehnici deosebite de desen, parataxă a culorilor sau reguli de compoziție plastică, totul facându-se ”după inspirația de moment”. Asemănător se întâmplă și în alte domenii, am amintit anterior de literatură sau de filosofie unde de câteva decenii se accentuează o academicizare infatuă, dar real infamă, uneori ajungându-se la conceptualizări care pentru individul cu discernământ sunt de-a dreptul hilare și chiar jignitoare la adresa inteligenței speciei umane. Putem observa ”activitatea” filosofilor care susțin unele dintre cele mai absurde concepte
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
producerea unor obiecte lipsite de mesajul și magia caracteristică artei veritabile. Scopul experimentelor artistice holotropice este de a demonstra că imaginația și inspirația artistului pot fi stimulate și declanșate de factori externi ce acționează asupra psihicului și care îi pot accentua valențele creatoare-artistice. Pentru realizarea experimentului au fost selectați artiși din diverse țări din continente diferite precum Europa, America, Africa cărora li s-au solicitat crearea unor opere de artă - în cazul de față, lucrări de pictură -, sub influența audiției unor
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ieșind după baie și biciuire, strălucind de sănătate fizică și sufletească. În Ungaria, băile sînt precum cafenelele; bărbații Își trec timpul Înfășurați În prosoape, citind ziare și jucînd șah. Multe dintre culturile serioase ale Îmbăierii folosesc ierburi aromate pentru a accentua fiorul experienței. Băile de femei din țările islamice, hammam-ul din Maroc, de exemplu, sînt adevărate herbariumuri care oferă clientelor plăcute halucinații printr-un amestec subtil de arome și transpirații. „Nici nu vă puteți imagina“, exclamă autorul Artei Lăutului, „interioarele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inoperantă: pe teritoriul românesc toate curentele s-au unit într-un «novism» sintetic” (op. cit., p. 268). „Simbolismul” românesc nu se opune, asemenea celui francez, parnasianismului decorativ, neo-clasicizant și pictural, ci coexistă cu elemente decadentiste, parnasiene, neoromantice etc. Unii comentatori au accentuat componenta sa parnasiană (N. Davidescu, în „Introducere“ la Din poezia noastră parnasiană, antologie, Ed. Fundațiilor, București, 1943), alții pe cea decadentistă, iar Ștefan Cazimir, în cadrul unei abordări stilistice a fenomenului, îl subsumează unui curent din artele plastice ale Vienei fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul decadent se accentuază către 1910, după o fază parnasiană. Un anume bucolism stilizat e de altfel prezent și într-o latură a simbolismului francofon (de la Paul Fort și Marcel Schwob pînă la Francis Jammes și Verhaeren)... Idilismul nostalgic caracterizează o mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
elementele de metaliteratură au o funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi urmări în continuare evoluția notei „identitare” care particularizează identitatea Contimporanului în raport cu toate celelalte publicații avangardiste din România interbelică. Decupajul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideea că „frumusețea artistică singură nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea progresivă a publicației către orientări ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul lui Dianu despre scriitoarea conservatoare poloneză Marya Kasterska, acesta o numește „ambasadoare culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele cu tentă marxizantă și discret antimonarhică sau campaniile la adresa „huliganismelor” xenofobe și antisemite, treptat, diversitatea ideologică - nu numai estetică - se accentuează în paginile revistei. În nr. 57-58 este reprodus textul lui Miguel de Unamuno, „Împotriva realismului“. Mesajul său intră în rezonanță cu concepția antimimetică a lui Ion Vinea și a celor de la Contimporanul: „realitatea” nu ține de imaginea exteriorității lumii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italiene, franceze sau germane. Nu vom întîlni în publicațiile noastre avangardiste nici o referință la David Burliuk, Krucionîh, Hlebnikov, de pildă, blocajul informațional fiind cauzat — după toate probabilitățile — și de politica de blocadă a statului român față de U.R.S.S., după 1918, accentuat de Legea Mîrzescu prin care - în 1924 - Partidul Comunist din România fusese interzis. Totuși, fie și mediat, informațiile încep să „treacă”, mai ales în domeniul teatral (și, în mod particular, prin intermediul publicației moscovito-newyorkeze Les 7 jours, condusă de A. Tairoff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul rînd. De aceea spre deosebire de romantismul celălalt sentimental și dulceag, neoromantismul actual (și mai accentuat din cauza ideei de vis, adăugată) este viril și conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă parte, „pentru spiritul american deșteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bogza; numărul 31 din noiembrie 1930 cuprinde, la rîndul său, panegirice de Ilarie Voronca („Ascuțiți-vă așadar foamea”), Sașa Pană și Stephan Roll. Dacă Sașa Pană insistă asupra revoltei sociale a grefierului sufocat de convențiile meschine ale burgheziei, Geo Bogza accentuează dimensiunea poetului maudit, iar Voronca subliniază puritatea și singurătatea gestului său profetic și negator. În „Urmuz premergătorul”, Geo Bogza nu se sfiește să-l așeze pe Urmuz „alături de Eminescu” (dar și de Poe, Rimbaud, Chaplin și Buster Keaton), după ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz, Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Claude Sernet, Gellu Naum, Gherasim Luca, Jacques G. Costin, Sesto Pals, Jonathan X. Uranus, Grigore Cugler, Stephane Roll, Victor Valeriu Martinescu ș.a.m.d.) sînt doar vîrfurile icebergului. Interesul - tot mai accentuat în ultimii ani - pentru avangarda autohtonă se datorează, cel puțin în parte, și „rentabilității” fenomenului, ca parte a unei strategii culturale de promovare a imaginii României în străinătate. Faptul că anumite personalități de prim-plan ale modernității artistice europene (de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-au fost încredințate doar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gata, gata chiar să-i ceară mâna. Rămânând totuși bărbatul pe care-l știam, incapabil să treacă cu vederea frumusețea muierească, nu a pregetat să-i facă Zubetei oarece complimente. Wuldetrada își dădea silința ca gelosul Eribert să le observe, accentuându-le cu un aer nevinovat. Simțind că gelozia acestuia atinsese punctul de fierbere, îndrumată de nelipsita Gundeperga, a declanșat lovitura de grație. Cu trei zile înainte de sfârșitul lui ianuarie, anul 653, fiind informată că regele își va petrece după-amiaza singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la articolele 270 (asocieri subversive), 272 (propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din cap cu tristețe. Ieși din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe lângă ea, s-o urmărească de la distanță și să se bucure de felul ei diferit de a fi, căci era și nostimă, și dură în același timp. Părul negru îi dădea un aer grav, iar ochii jucăuși și strălucitori îi accentuau atitudinea copilărească, dar acestea n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi fost impresia de familiaritate pe care o emana și mai ales mesajul pe care îl trimitea către lume și care era numai pentru Zogru ori trimis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un ușor tangaj le accentuă plăcerea cînd deveniră o singură ființă. * * * Hotelul L’Iroise, cu douăzeci de camere, dintre care și un apartament, cu restaurant panoramic deschis spre o lungă plajă cu nisip alb, era În mod excepțional Închis din pricina nunții. Gildas Îi zări primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părțile, sondase crestăturile adînci care desenau semnul păsării, nu dăduse de nimic anormal În afară de urmele de sînge. - A Început să curgă cam pe la 8:30... La cîteva ore după moartea lui Gildas. - Unde e șmecheria? - Nu există nici o șmecherie. Lucas accentuă cuvintele: - Nu e vorba decît de o punere În scenă, ea trimite un mesaj precis, vreau să știu care e și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
primi cum se cuvine pe dragul de Patrick Ryan! Du-te... Marie Începu să tremure, intrarea În vechiul conac era Într-adevăr sinistră. Niște armuri păzeau scara din granit; pe ziduri, panoplii de arme vechi și cîteva trofee la fel de vechi accentuau impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă. Intrarea bruscă a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de primăvară. TÎnăra fată fragilă și Încîntătoare, Îmbrăcată toată În roz, veni spontan s-o Îmbrățișeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbi strîmb, cu o privire sfidătoare la adresa bătrînului. - Am trecut de vîrsta cînd trebuia să dau socoteală... - Vreau să știu! E o problemă atît de complicată să răspunzi? - Deloc, tată, nu e nici o problemă. Nu mai există nici o problemă. Își accentuă zîmbetul ce părea să-i contrazică animozitatea din privire, făcu stînga-mprejur și ieși. 8 Vestea legăturii dintre Chantal și Nicolas făcea deja Înconjurul insulei. Cu mare iuțeală, cumetrele flecare din piață Își șușoteau evenimentul cu o delectare speriată și lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze și spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți În fața celulei lui Pérec, complet uluiți. Era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apucă de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare de seamă sau trebuie cumva să cred că... Marie Îi aruncă o privire ucigătoare și dădu drumul cheii pe care el o prinse din zbor. - Poate că am să cred pînă la urmă și eu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asasinat: s-a sinucis. Abia cînd o văzu pe tînăra polițistă devenind lividă pricepu ce gafă făcuse. - Îmi pare rău, Marie, Îngăimă el făcîndu-se iar roșu la față, credeam doar că o să-ți facă plăcere... Roșeața din obraji i se accentuă. - Adică... vreau să spun că e o crimă mai puțin și... Cu totul umilit, o șterse spre mașină, mormăind că era bine ca ei să-și schimbe hainele dacă voiau să nu răcească. Lucas parcurse rapid raportul de autopsie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și implorărilor și inteligenței mamei sale. Gwen pricepuse pe dată că În loc să i se opună fiului ei, trebuia să-l convingă că era de partea lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse cu sughițuri. - E oribil ce ni se Întîmplă... Ronan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]