4,115 matches
-
tuturor orientărilor politice și ai categoriilor sociale, sub steagul reformelor și a obiectivelor naționale, s-a scindat rapid în funcție de țelurile politice opuse. Avântul mișcării de renaștere românești a radicalizat și mai mult acțiunile găgăuzilor și a transnistrenilor, dar a adâncit și rupturile din cadrul elitei politice moldovenești. Până în 1991, Snegur și majoritatea elitei politice din Republica Moldova se hotărâseră asupra doctrinei celor „două state” și a obținerii suveranității complete și independenței față de URSS și de România. II Putere politică și incertitudini
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
imaginat în zilele noastre. Este construită pe un putregai de falsuri în toate domeniile care sunt atinse de acest „studiu” - legende, folclor, istorie, etnie, limbă, stat, drept, politică etc. Iar interpretările și raționamentele autorului au un singur scop: de a adânci și mai mult minciuna și falsul. Acestea, la rândul lor, stau la baza unei anumite idei și unei anumite alcătuiri politice, care servesc intereselor stăpânilor săi”. Astfel caracteriza Iftene Pop lucrarea semnată Petre P. Moldovan într-o carte ce se
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
divinatorii și în isteria viziunilor misterioase, cauzate de mintea sa halucinată. Într-o noapte, după câteva ore de somn agitat și cu întreruperi, trezindu-se ca de obicei să scrie ceva sub cort, asemenea lui Iulius Caesar, sau să-și adâncească gândurile în reflecțiuni filozofice, a văzut într-o înfățișare neclară, după cum a mărturisit celor mai apropiați ai săi, Geniul public, care i s-a arătat în Gallia când i-a fost conferit numele de Augustus. De data aceasta, însă, trist
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rezulta din tratarea capitolelor respective, este util metodologic să sesizăm și la alte dificultăți, limite ale acestui tip de analiză, reflecție paradigmatică: ► Mereu trebuie menținută atitudinea euristică, iar nu cea conservatoare, rigidă față de stadiul unei paradigme, mai ales că se adâncește conflictul între vechea paradigmă și noile așteptări, implicând reflecție și intuiție. ► Nu se aplică identic în toate situațiile, de unde analize comparative ale contextelor necesare unei probleme de rezolvat, cu formularea de ipoteze, alternative de formulare generalizată și apoi decizii de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
celorlalte problematice solicită metodologii eficiente, analize științifice complexe, situație care a fost preluată inadecvat, în defavoarea științei educației, de către "științele educației" (Joița, 2009, pp. 125-132). Cercetarea și practica pedagogică metodologică nefiind încă fundamentate propriu, sistematizate, eficiente aici, criza pedagogiei s-a adâncit, prin nerezolvarea prioritară a aspectului practic și prin lipsa raportării la identificarea, aplicarea paradigmelor specifice. Dacă adaptăm precizarea lui Kuhn (2008, p.98) la domeniu, găsim că determinarea faptului semnificativ (educativ) devine prima problemă a științei normale (pedagogia), pe care
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
anumită perioadă de implementare a unui model alternativ într-un anume context, după analize critice ale determinărilor, ale evoluției apare nevoia reconsiderării și operării unor schimbări, fie prin inovare, fie prin rezolvarea problemelor, fie prin dezvoltare, pentru a nu se adânci criza de funcționare eficientă. R.M. Niculescu (2000b, pp. 177-187) inserează câteva forme ale procesului de schimbare aplicabile și aici: prin substituirea rapidă a unor elemente, prin modificarea cauzată de introducerea unor noi aspecte în contextul dat, prin tulburarea procesului stabilit
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Îndepărtarea lor ar constitui tocmai soluții, în primul rând, de prevenire când educatorul: • adoptă o soluție concepută propriu fără antrenarea educaților, • favorizează subiectiv pe unii, • lasă pe alții să rezolve, • lasă ca timpul să-și spună cuvântul, • creează precedente sau adâncește starea prin neintervenție la timp, • aplică numai sancțiuni (fără a analiza cauzele și amploarea sau perspectiva pozitivă care este mai favorizantă), • nu se apleacă asupra esenței, conținutului, caracteristicilor stării sesizate, ci asupra semnelor exterioare, opiniilor colegilor, • nu alternează stilurile manageriale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
limbajului formelor plastice, a relațiilor care se nasc între ele, este hotărâtoare pentru înțelegerea semnificației fiecărei imagini. Am renunțat la metodele și procedurile tradiționale de organizare compozițională a suprafeței, socotind că, în anii superiori de studiu, tânărul poate pătrunde și adânci geometria secretă a operelor de artă și pe o altă cale. Acest manual didactic nu este decât o introducere în arta compoziției, socotind că „iscusința nu poate exista fără artă, la fel cum arta rămâne ascunsă fără exercițiu“ (Dürer). I.
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cu un singur punct de sprijin în imagine. X. Proporția formelor în imagine și semnificația lor A. Formele și proporția lor Ierarhizarea formelor în imagine se face mai întâi după disciplina clasică, ținând seama de micșorarea lor perspectivă, pe măsură ce se adâncesc în spațiu. În felul acesta, compunerea personajelor, așezarea lor se transformă într-o bornare a spațiului, omul fiind, prin situarea sa în diferite planuri, elementul de referință pentru proporționarea formelor în imagine. Însă, mai există și perspectiva afectivă, care determină
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
oamenii, animalele și vegetația, arhitectura și peisajul formează un tot armonios, frumos proporționat. Chiar dacă nu toate personajele au expresivitatea cerută de momentul dramatic pe care-l trăiesc, ele rămân doar prezențe corecte, neutre în imagine. În dorința sa de a adânci expresivitatea imaginii, Dürer simte nevoia să inventeze un alfabet al său, să stabilească un canon de proporții pentru formele anatomice, care ne ajută, alături de stilul desenului, să recunoaștem, fără ezitări, o lucrare realizată de el. Dürer imaginează ornamente grafice de
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
nu părea să aibă "viziunea morală" necesară pentru a face față problemelor centrale dintre "Nord" și "Sud". În prezent, o problemă crucială este dacă nu cumva Statele Unite și Marea Britanie s-au dovedit la fel de lipsite de viziune, absență care tinde să adâncească diviziunile din societatea internațională, prin combinarea apărării valorilor liberal-democratice cu un "război împotriva terorii" care includea schimbarea de regim în Irak fără aprobarea ONU. Este greu de spus dacă Bull și Watson credeau că expansiunea societății internaționale către fostele colonii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sunt compatibile cu ideile morale ale Occidentului." Aceste comentarii nasc întrebări neliniștitoare despre viitorul solidarității. În același timp, ele prefigurează mai recentele analize despre "ciocnirea civilizațiilor" și discuțiile dacă emergența valorilor "indigene" și dezvoltarea grupurilor radicale sau militante islamice va adânci rivalitățile cu occidentul (Huntington 1993). Nimic din scrierile lui Bull nu sugera că o prăbușire a societății internaționale ar fi fost iminentă. Așa cum vom vedea în următoarea secțiune, Bull credea că majoritatea noilor state acceptă principiile de bază ale societății
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în anii '80 a fost aceea că apariția conflictelor culturale și emergența culturii cosmopolite a modernității au evoluat împreună. Aceasta sugerează, contrar părerilor menționate în paragraful anterior, că tensiunea dintre concepțiile "pluraliste" și "solidariste" asupra societății internaționale s-ar putea adânci în viitor. Dacă aceasta era predicția lor, ea s-a dovedit a fi în linii mari corectă, după cum se poate vedea după prăpastia din ce în ce mai adâncă dintre cei care cred în promovarea drepturilor universale ale omului (prin forță dacă este nevoie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1999: 6). Alții au criticat NATO pentru încălcarea principiilor Cartei O.N.U., pentru abordarea sa selectivă în privința încălcărilor drepturilor omului și pentru actele de violență care au agravat suferința populațiilor locale (Chomsky 1999a). Dezbaterea asupra războiului din Irak a adâncit aceste diviziuni, iar unii, precum Blair, au argumentat că războiul este justificat nu numai pentru că regimul este un pericol pentru alte societăți, dar și pentru că este vinovat de grave încălcări ale drepturilor omului. Alții argumentează că guvernele american și britanic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aceeași naționalitate se lovesc de datoriile către restul umanității" (Linklater 1998: 150-1). În această secțiune vom prezenta încercarea teoriei critice internaționale de a regândi înțelesul comunității în lumina acestei anxietăți morale reziduale și a unui "capital moral" în acumulare ce adâncește și extinde cetățenia cosmopolită. Aceasta implică nu numai identificarea forțelor ce lucrează pentru eliminarea practicilor de excludere socială, dar și a celor ce acționează pentru înlocuirea sistemului de state suverane cu structuri cosmopolite de guvernare globală. Cele trei volume ale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
etnice și de gen. Tripla transformare identifică procesele care deschid posibilitatea distrugerii legăturii dintre suveranitate, teritoriu, cetățenie și naționalism și a evoluției înspre forme mai cosmopolite de guvernare. Din acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și proiectului de a universaliza sfera în care ființele umane se tratează reciproc ca libere și egale. Dacă obiectivul teoriei critice internaționale este de a promova reconfigurarea comunității politice nu doar extinzând comunitatea politică dincolo de frontierele statului suveran, ci și adâncind-o în acele frontiere, atunci ea trebuie să ofere o structură de guvernare mai complexă, pe mai multe niveluri. În cele din urmă, esențială este reconstituirea statului în cadrul unor forme alternative de acțiune politică ce reduc impactul excluderii sociale și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
2001; Kardam 2004). Prugl (2000) arată cum regulile și regimurile transnaționale de gen Organizația Internațională a Muncii, precum și rețelele globale de solidaritate, au fost forțe puternice în formularea plângerilor acestor muncitori, peste tot în lume. În mod similar, perspectivele feministe adâncesc accentul pus de economia politică internațională neo-gramsciană pe cultură și ideologie, ca părți integrante ale economiei politice globale (Chin 1998; Ling 2001; True 2003). Integrarea perspectivelor feministe în abordări postmoderniste, de teorie critică și constructiviste reprezintă o strategie importantă pentru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
căruia oamenii Îi rup, din lăcomie, crengile; astfel, el nu poate să-și Împlinească, până la capăt, anii rodirii, murind Înainte de vreme.) Cine știe totul nu știe nimic. (Persoana care pretinde că știe totul are, În realitate, ignoranța faptului că, pe măsură ce adâncim cunoașterea, aceasta se complică, implicând tot mai multe posibilități de explicație.) Proverbul Își are originea În reflecția lui Socrate: „Tot ce știu este că nu știu nimic”. „A ști totul este un vis de om tânăr. Astăzi, pasiunea mea este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este trează conștiința ce ține de sistemul cerebral, omul are toate șansele să se prezinte ca o ființă rațională și responsabilă; când dominatoare devine conștiința sistemului ganglionar, omul e mai intuitiv, dar și mai senzual, mai pasional. Μ Pe măsură ce omul adâncește și lărgește aria contrariilor (de tipul: bine - rău; frumos - urât, adevărat - fals etc.), el Își dezvoltă și capacitatea liberului arbitru, care-l face să opteze În cunoștință de cauză (și nu doar pe bază de intuiție sau de instinct). Efortul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iar tulpinile putrezesc în procent considerabil (OPINGER E.S., HARDMAN L.L., 1990). Năutul se ferește de solurile foarte fertile, unde leagă rău, dar mai ales de cele argiloase și nestructurate. Terenurile cele mai bune sunt mijlocii sau ușoare, numai să fie adânci, pentru că își poate manifesta din plin caracteristica sa și anume rezistența la secetă (BONCIARELLI F., 1989). Solurile foarte puțin potrivite sunt cele argiloase, grele, reci și slab aerate; cu totul nerecomandabile fiind solurile excesiv de umede. Năutul folosește bine solurile nisipoase
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
care devine germen În aceste cazuri. Dar, În egală măsură, e cu neputință, fără această sondare prealabilă a sinelui, să fii atent la tine, În cele mai intime ecouri care ne leagă de fiecare operă și ale cărei rădăcini sunt adâncite În istoria noastră. Căci această Întâlnire cu cărțile necitite va fi cu atât mai bogată - și posibil de Împărtășit cu ceilalți - cu cât cel care o trăiește va găsi În inspirație ce are el mai profund. Această atenție acordată textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre ciorchini înțelepți/ Și zănatice ramuri subțiri?/ Tăceți!/ Tăceți și-ascultați/ Silabele ierbii foșnind/ În lumina uscată/ Nici ea nu-ndrăznește să spună pe nume/ Acestui ultim regat". (Cine-a numit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus asta... numai că această așteptare începe să miroasă a lehamite... Lumea, deja a început să miroase a renunțare... Și tu știi ce înseamnă asta... Și eu nu vreau... mai bine să miros a glonț... (presiunea sonoră dispare; Octav își adîncește îngenuncherea; din cort, iese Groparul, îl privește cu înțelegere) Groparul: (ridicîndu-l și cîntînd foarte încet) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (apoi, înțelegînd situația în care se află, cîntă din ce în ce mai tare, amestecat cu un rîs și o voioșie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]