7,542 matches
-
asupra criteriilor orei de difuzare, lăsând mână liberă redactorilor, dar cu cerința de păstrare a notei ușor elitiste, se ajunge la o notă ecumenistă a programelor "Vieții Spirituale" care curând au căpătat aspect prozelitist (în sensul de a aduce noi adepți) și datorită politicii de deschidere pe care televiziunea publică era nevoită, în virtutea toleranței, să o promoveze. Această politică a favorizat într-o primă etapă cultele neoprotestante și, la începuturile emisiunii "Credo", aveau un loc stabil. Acestui gen de prozelitism îi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
sale biblice, întoarcerea lui Hristos este iminentă. Data fixată de Iisus pentru reîntoarcere fiind 22 octombrie 1844. Mișcarea religioasă creată în jurul lui Miller s-a transformat curând într-o sectă care, după un succes de scurtă durată, a slăbit, iar adepții lui au fost batjocoriți, ridiculizați și ostracizați. Fiind denunțați de bisericile creștine și numiți "Babilonul căzut", s-au retras din parohiile de origine și au început să se întâlnească prin case și săli închiriate. Firește că ideile apocaliptice nu au
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
veți descoperi peste 2,5 milioane de pagini de Internet dedicate acestei teme158. Deși discursul apocaliptic este unul de sine stătător, el poate fi încadrat în tipologia discursului mediatic religios prin prisma efectului pe care îl are în rândul oamenilor. Adepți ai unei religii sau nu, mulți dintre cei care iau contact cu ideile propagate de diferitele mișcări apocaliptice, devin mai religioși. i. Comercialul religios în discursul jurnalistic Deși acest subcapitol nu are corespondență în tipologia discursului religios din mass-media din
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
este Dr. John Pordage, rector din Berkshire și discipol ardent al lui Böhme, care, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, începe să aibă viziuni mistice. Potrivit lui Rupp, el ține o predică entuziasta la Universitatea din Oxford, câștigându-și pe loc doi adepți, ambii membri ai Colegiului All Souls: Thomas Bromley și Edmund Brice (1986, p. 215). În perioada când slujește că preot la Londra, o întâlnește pe Jane Leade, ea însăși devenită, ulterior, o voce profetica respectată. După moartea lui Pordage și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Prophecies and Times din 1794 și Description of [the New] Jerusalem din 1801) și cele ale lui Blake, notând că primul rămâne "un simplu literalist care vedea în evenimentele contemporane lui semne clare ale sfârșitului lumii" (1981, p. 135). Printre adepții fervenți ai lui Southcott, care pretinde despre sine că este personajul descris în Apocalipsa Sfanțului Ioan Teologul drept mama a Mântuitorului (12:1), Prickett îl identifica pe un gravor cu preocupări mistice, William Sharp, care este unul dintre cunoscuții lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nici nu presupune utilizarea plenară a simțurilor. Există o puternică tradiție apofatică în misticismul occidental, care se bazează, în expresia lui Denys Turner, pe "metafore ale negativului". De asemenea, el subliniază o restrângere a experienței în ceea ce-i privește pe adepții acestei forme mistice, fapt care pare să augmenteze clivajul dintre viziune, ca imagine și experiență, si misticismul negativ, ca alegorie și respingere a vizualului.103 În această grila, viziunea presupune în primul rând percepție a formei (imagerie), care, la rândul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ochii privitorului" (1984, p. 253). Crehan subliniază că "[i]luzia realității obiective transparente este aici înlocuită de o altă iluzie, cea a unei lumi a formelor universale, permanente și ideale [...]" (1984, p. 267), adăugând că, în ipostaza să declarată de adept al "liniarismului" (pe urmele lui Dürer, Rafael și Michelangelo), Blake se ridică împotriva iluzionismului susținut și practicat de Brunelleschi și Uccello. Desenele lui Blake se definesc, în opinia mea, printr-o puternică apetenta ascensionala, împinsă aproape până la obsesie: personajele apar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la bază caracterul esențialmente reparatoriu al condiției umane. Potrivit lui Bernard McGinn, acest curent de gandire mistica se definește prin trei mari elemente: perspectiva determinista asupra istoriei, modelul predeterminat de divinitate, implicând o criză, o judecată și o pedepsire și convingerea adepților că dramă întreita, descrisă anterior, a început deja (1984, p. 11). Desigur, viziunea blakeană a istoriei este determinista în cel mai înalt grad: există un scenariu în trei pași care se regăsește în cărțile profetice 135 și, daca este să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
reprezentanții lor. Interpretările literale ale textelor Coranului (dhawahir an-nusus) sînt limitate, susține Ghannouchi. Esența acestor texte (al-Mokham), cuprinzînd probleme ca interzicerea furtului și omorului, nu este un subiect potrivit pentru interpretare. Dar alte restricții trebuie, totuși, "traduse", întocmai cum procedau adepții profetului care s-au întîlnit la Aquaba și s-au angajat, printr-un contract (bay'ah), să înființeze o comunitate politică islamică, cu centrul la Medina, comunitate fondată pe principiile legii divine și pe consultări deschise între guvernanți și guvernați
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
au întîlnit la Aquaba și s-au angajat, printr-un contract (bay'ah), să înființeze o comunitate politică islamică, cu centrul la Medina, comunitate fondată pe principiile legii divine și pe consultări deschise între guvernanți și guvernați (shura). Întocmai cum adepții profetului trăiau relația dintre ad-dini (religios) și as-siyasi (politic), Ghannouchi insistă că legea și instituțiile unei comunități politice moderne ar trebui să încurajeze și să cinstească demnitatea cetățenilor săi. Ghannouchi pune sub semnul întrebării respingerea de către învățați, precum Sy'd
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
rețelele de grupuri existente în societățile civile moderne nu sînt în întregime "naturale", ca și cum astfel ar putea evita cerințele timpului și ar funcționa doar în baza unor adaptări spontane. Insistînd pe caracterul istoric, specific, al relației stat-societate civilă, Marx și adepții săi au evidențiat corect formele nedemocratice ale puterii de clasă protejate de societățile civile moderne. Și Wood lovește în mod deosebit în aceste întrebuințări ale termenului de "societate civilă", ce presupun că doar instituțiile de stat sînt coercitive. Toate aceste
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a stîrnit discuții publice aprinse despre calitățile monarhiilor și ale republicilor, l-a forțat pe Paine la un exil permanent din Anglia lui natală, a stîrnit un val de amenințări cu moartea și a dus la o furie generală contra adepților lui Paine, și toate acestea pentru că autorul a sugerat că fiecare națiune are dreptul la propriul său sistem de guvernămînt reprezentativ. Paine a propus această teorie în timpul Revoluției Americane, în timp ce cîțiva dintre contemporanii săi din secolul al XVIII-lea Vattel
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o teză-cheie din teoria sociologică germană post-weberiană că totalitarismul nu este doar un simplu accident pe lungul drum al progresului modern. Teza sa mai reliefează în mod util una dintre cele mai tulburătoare enigme cu care trebuie să se confrunte adepții societății civile: că sînt perioade și locuri cînd relațiile și comportările civilizate pot și chiar coabitează pașnic cu crima în masă. Printre exemplele bizare ale acestei enigme, din secolul al XX-lea (nemenționat de Bauman), este petrecerea în stil Marele
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
avea loc exact în perioada în care epurările atingeau proporții frenetice, se spune că întreaga elită sovietică, cu excepția doar a lui Stalin, se distra cu fețe zîmbitoare, cu țigări și băuturi în mînă, știind că printre invitați se aflau atît adepți ai politicii, cît și victime, mulți fiind și una și alta. Același tip bizar de eveniment, în care civilitatea salută barbaria, este reprezentat de atmosfera relaxată, prietenească de la Wannsee din ianuarie 1942, unde Müller, Heydrich, Eichmann și colegii naziști sorbeau
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cetățenii, acționînd în cadrul unei sfere publice integrate, aparțin, de fapt, unui teritoriu bine definit, păzit de statul-națiune suveran, acesta, la rîndul său, aflîndu-se într-un sistem mai larg, global, de state definite teritorial. Presupunerea că serviciile publice funcționează corespunzător ca adepți și garanți ai statelor-națiune cu un teritoriu bine definit a menținut intactă o metaforă geografică de asemenea codificată din cadrul sistemelor de presă scrisă delimitate național (așa cum a arătat studiul lui Benedict Anderson despre capitalismul în presă și statele naționale)9
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civile a importanței de a recunoaște simbolic diferențele. Deși aceste mișcări au tendințe milenariste, preocuparea lor de a defini și de a redefini diferențe simbolice ne asigură că ele nu sînt dominate de viziuni mărețe privind o orînduire viitoare utopică. Adepții, simpatizanții și activiștii din cadrul mișcărilor sînt "nomazi ai prezentului". Ei se preocupă de prezent, în cadrul căruia exersează schimbările sociale viitoare pe care le doresc, iar mijloacele lor organizaționale sînt prin urmare considerate ca țeluri în ele însele. Mișcările sociale includ
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în mod clar fără precedente istorice, a fost rezultatul unor rațiuni de economie politică. Firmele media ce funcționează la nivel global au anumite avantaje față de omologii lor de la nivel național. Conduse de un grup mic de oameni care au devenit adepți ai achiziționării firmelor media "suferinde" și care utilizează din plin activele lor, firmele transnaționale profită de economia de scară. Ele sînt capabile să transfere resursele de expertiză, priceperea în comercializare și talentele jurnalistice, de exemplu, dintr-o parte a domeniului
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
exemplu, argumentările politice privind proliferarea periculoasă a armelor nucleare și convenționale erau ceva obișnuit în rîndul cetățenilor și al guvernelor diferitelor țări, în același timp; iar în Uniunea Sovietică, unde viața publică autonomă fusese mult timp considerată o crimă contrarevoluționară, adepții lui Boris Elțîn s-au bucurat de faptul că interviurile liderului partidului căzut de la putere, transmise de CBS și BBC în timpul summit-ului de la Moscova, l-au forțat pe Gorbaciov să răspundă printr-o conferință de presă televizată. Între timp
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
private. Bazate pe teorii diferite ale școlilor macroeconomice, discuțiile sunt Între economiștii ce susțin intervenția guvernamentală ca instrument fiscal anticiclu (Romer și Bernstein, 2009, Elmendorf și Furman, 2008, Summers, Feldstein, 2008) și cei care nu susțin intervenția politicii fiscale, fiind adepții stabilizatorilor automați (Taylor 2002, 2009, Eichenbaum, 1997, Feldstein 2002, Cogan, Tobias, Taylor, Wieland, 2009, Kraay și Servén, 2008). Luând În considerare cadrul Keynesian tradițional pentru obiectivele pe termen scurt, se poate considera că politica fiscală este responsabilă pentru stabilizarea ciclului
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
se afla stânga liberală închegată în jurul foștilor socialiști și tinerilor liberali (precum V.G. Morțun, Al. Radovici, C. Stere, I.G. Duca), care dorea reforme cu un caracter mai radical. De cealaltă parte, se afla dreapta liberală ce grupa pe liberalii “bătrâni”, adepți ai unor transformări “liniștite”(precum Emil Costinescu, Al. Constantinescu)”. Ion I.C. Brătianu trecea mai mult către curentul cel de-al doilea și părerile sale au triumfat în cele din urmă. Unii mari proprietari au părăsit partidul (precum Basarab Brâncoveanu care
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
greu de trecut decât violența și rezistența Partidului Conservator”. Membrii grupării naționalist-democratice priveau schimbările preconizate mai aproape de conservatori decât deliberali. Cei doi fruntași ai grupării, N. Iorga și A.C. Cuza nu au avut o poziție unitară. N. Iorga se declara adept al reformelor propuse de liberali, dar ținea să precizeze că ele erau aduse din oportunitate politică, nu din noblețea convingerilor: „Nu cred că Partidul Liberal prezintă destulă garanție de sinceritate în ceea ce privește înfăptuirea acestor reforme. Nu cred că un partid în
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
decembrie 1913, într-un interviu acordat ziarului „România Muncitoare.” Acesta considera că, având în vedere stadiul înapoiat de dezvoltare al statului român și numărul mic al țăranilor știutori de carte, colegiul unic ar putea deveni un „factor reacționar”. Socialiștii erau adepții votului universal și se pronunțau vehement împotriva colegiului unic deoarece, neștiința de carte îi îndepărtau pe cei mai mulți țărani de dreptul de a vota. Socialiștii au început să desfășoare o largă campanie în favoarea votului universal încă din toamna anului 1913. În
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
Ioan Slavici și alege să o aprecieze pozitiv, aparține unui profesor de origine germană. Wilhelm Rudow a realizat, în 1892, o istorie a literaturii românești "până-n prezent" și în capitolul consacrat perioadei "național-critică și pesimistă", în subcapitolul Direcția Nouă și adepții ei atunci când s-a oprit asupra "creației epice", scriitorul cel mai important a fost considerat scriitorul șiriian: ,,Mult mai însemnat și cu siguranță cel mai destoinic dintre cei mai tineri și aflați încă în viață este Ioan Slavici. [...] Ale sale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
-i deschidă ușa-n nas și să-l dea ca pe un nemernic peste prag. Ținta sa următoare va fi aceea de a se ierta pe sine însuși: Filimon Palea devenit, cincizeci de ani mai târziu, părintele Pantelimon va fi adeptul măsurii în toate, asemenea lui Vasile Corbei, eroul tragic al romanului care-i poartă numele. Apropierea dintre cele două personaje este mai mare decât pare la prima vedere. Ambele au un raport particular cu lumea: Viețuirea lui întreagă ne spune
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
moral. E mereu în mișcare, în incertitudine, dar are privilegiul tenacității mersului și experiența rătăcirii asumate. Din această perspectivă, la antipod, homo ethicus atât de bine reprezentat de Iorgu Armaș, de Ghiță al Anei sau de Iorgovan pare a fi adeptul disimulării și al unei autosuficiențe. Inexpresiv, invulnerabil la chemările Moralei, el se retrage în carcasa banalității personale. E vinovat nu atât pentru răul la care e constrâns, cât pentru răul la care consimte neconstrâns. Nu multul, ci puținul, nu imposibilul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]