7,836 matches
-
literară, se mai observă un paradox: marii clasici, dați ca exemplu de Moderni, își creaseră operele printr-o subsumare la principiul imitației, avându-i ca etalon pe antici. Cu toate imperfecțiunile lor, teoriile lui Perrault asociate îndrăznelii și dorinței de afirmare, au deschis totuși drumul spre o nouă percepție a actului artistic ce presupunea, printre altele, și integrarea în dimensiunea istorică, contravenind cu principiul atemporalității frumosului ce aparținea lui Boileau și altor clasici. II.3. Fontenelle Bine ancorat în tabăra Modernilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
îndrumarea tinerilor spre un raport echilibrat între influența străină și cultivarea propriilor valori culturale și lingvistice. La fel ca majoritatea pașoptiștilor, Asachi are intuiția valorii, care este asociată cu fenomenul clasic și reprezentanții acestuia, dar are, totodată, și intuiția necesității afirmării spiritului național în contextul istoric al secolului al XIX-lea. Această dualitate a dus, probabil, și la discrepanța oarecum paradoxală între caracterul progresist al acțiunilor sale în domeniul învățământului și atitudinea cu totul refractară față de activitatea revoluționară de la 1848 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al XIX-lea și marcând, în acest fel, sfârșitul zbuciumului romantic. În acest sens, modernismul, la începuturile lui, poate fi definit în termenii unei crize manifestată în liniile căutării intense și neliniștite a unui nou drum estetic care să permită afirmarea individualității creatoare a epocii, după cum sugera John Crowe Ransom important eseist, critic și poet american al vremii " Dar noi, modernii, suntem nerăbdători și distructivi. (subl. aut.) [...] Este viitorul poeziei imens? Nu mai poți fi chiar atât de sigur, în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
semnul inferiorității estetice. Începutul secolului al XX-lea va inversa, însă, polaritățile prin cultivarea unei aversiuni împotriva romantismului, perceput drept o exagerare, și prin reconsiderarea în manieră pozitivă a valorilor la care se renunțase cu un secol în urmă. Astfel, afirmarea principiilor clasice s-a făcut mai întâi prin condamnarea celor romantice, după cum se observă în scrierile lui Irving Babbit, T. E. Hulme, Pierre Lasserre sau Charles Maurras. În timp, animozitățile s-au diluat, lăsând loc unor formulări estetice de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
militant din Franța sau Italia, socialismul sau chiar pozitivismul și scientismul, catolicii nu i-au putut oferi un răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini propria naționalitate. Contrarevoluție și tradiție Reacțiile filosofiei contrarevoluționare, tradiționaliste, au fost încurajate de foarte mulți autori 6 începînd cu Novalis, care prin Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
economic și mai ales educațional. Tot aici a fost creat, în mai 1869, Katholische Volkspartei, un partid catolic popular condus de Jakob Lindau. III Generațiile Leon al XIII-lea Ultimul sfert al secolului XIX a făcut posibilă apariția curentului creștin-democrat, afirmarea unei doctrine sociale și politice coerente prin crearea de organizații politice, care, deși efemere, nu au fost lipsite de importanță în istoria și experiența democrației creștine. Un cadru general în schimbare Problema socială era foarte acută, iar angajarea catolicilor pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
guvern democratic nu-și poate atrage respectul, încrederea și adeziunea" (radiodifuzat de Crăciun, 1942). Pluralismul și alternanța, acești doi stîlpi ai unei adevărate democrații, erau noțiuni prost înțelese și greu acceptate. Totuși, trebuie subliniat rolul major al Bisericii catolice în afirmarea democrației imediat după al doilea război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolice în afirmarea democrației imediat după al doilea război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe de orice clericalism. Introducerea în Biserică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
analiză economică propriu-zisă. În Italia, Francesco Vito, profesor de economie la Universitatea catolică de la Milano, a avut o mare contribuție în răspîndirea principiilor de bază ale acestei viziuni, și anume rolul principal pe care omul îl are în organizarea societății, afirmarea dreptului de proprietate și a funcției sale sociale, ameliorarea condițiilor economice, sociale și culturale ale muncitorului, obligația statului de a acționa pentru instaurarea justiției sociale, eliminarea diferențelor în nivelul de trai între sectoarele de lucru și între regiuni, ridicarea nivelului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din 1879, Aeterni Patris. Nu problema dificultății răspîndirii și înfloririi acesteia în secolul al XIX-lea, a afirmării prin Leon al XIII-lea și răspîndirii în cadrul seminariilor este importantă aici, ci importanța lecturii politice a Sumei teologice a Sfîntului Toma de Aquino, canonizat în 1323 și făcut Învățător al Bisericii în secolul al XVI-lea. Tomismul pune bazele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și și-au pregătit astfel intrarea în societate, apropiindu-se, prin fraternitatea trăită în suferințe, de ceilalți credincioși sau necredincioși. În Germania, Zentrum-ul susținea politica imperială, convins fiind că victoria imperiilor centrale ar fi benefică Bisericii și în speranța că afirmarea patriotismului ar pune capăt acuzațiilor de a fi răi cetățeni germani, formulate de pe poziții anti-galicaniste. Monseniorul Faulhaber, pe atunci episcop de Spire, vorbea de un război just împotriva Republicii Franceze atee1. În 1917, regimul a făcut apel la parlamentarii Zentrum-ului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dar numai 55 de aleși; în noiembrie 1962 nu a mai obținut decît 8,9% din voturi și 37 deputați. Se știe în ce măsură cultura politică franceză, o cultură a separării de credință, a afacerilor și a domeniului politic, face dificilă afirmarea unui partid revendicîndu-se sau doar inspirîndu-se din creștinism. Și în ciuda eforturilor sale de a se degaja de eticheta confesională lipită de detractorii lui, MRP a fost, în parte, victima unei anumite imagini clericale. În 1973, Étienne Borne avea să dea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în organizarea practică a statelor civilizate, mai ales în ceea ce privește respectarea personalității și a libertății personale, a egalității în fața legii, administrarea justiției, respectarea drepturilor familiei și a religiei creștine, realizarea echității sociale și colaborarea dintre clase, cooperarea internațională între state și afirmarea dreptului internațional al păcii între popoare". Dar regreta cu amărăciune "neimplicarea partidelor noastre în problema persecuției antisemite, apărută în Germania în 1933. Centrul, care exista în acel moment și care se zbătea într-o criză fatală, nu a putut sau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
parte din aceste cercetări au fost efectuate la București, altele au fost continuate la Iași, fiind menționate în tratate de prestigiu de Sano, Lewandowschi,, Leyden și Goldscheider, Notnaghel, Testut, Van Gehuchten, Hudovering, Kosaka, Marinescu, Dejerine, Thomas etc. și contribuind la afirmarea neurologiei românești. Cele mai multe din publicațiile de neurologie ale lui C. I. Parhon au avut un caracter experimental; un însemnat număr de observații clinice sau anatomopatologice s-au adăugat, au completat această operă. Pe parcursul anilor, constatările au constituit subiectul unor referate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atmosfera vieții de familie, îi închideau și calea spre o viață comodă și relativ parazitară. El ar fi putut, desigur, să o aleagă pe cea de prețuitor și protector al artelor. De această cale l-a îndepărtat, mai întâi, dorința afirmării printr-o activitate creatoare independentă și, apoi, începând cu anii Primului Război Mondial, un sentiment acut al tragismului vieții, care nu putea fi armonizat cu acea existență senină ce i se potrivește unui mecena. Wittgenstein a fost astfel împins spre rupturi radicale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fundamentală care se face în Tractatus între sens și adevăr. Înțelegem propoziția când înțelegem ceea ce se spune prin ea. „A spune ceva“ și „a avea sens“ sunt atribute echivalente ale unei expresii a limbajului. Același sens poate fi exprimat prin afirmarea sau negarea anumitor expresii. Orice propoziție descrie o anumită stare de lucruri. Ea este adevărată ori de câte ori starea de lucruri pe care o descrie există, este reală. Deoarece propoziția este o expresie care are sens și negarea ei va fi o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a teoriei funcțiilor de adevăr și a ideii că limbajul este o imagine a realității.“58a Întrebarea este însă tocmai cum e posibilă o asemenea sinteză. Nu am întâlnit și nici nu pot oferi un răspuns bun la această întrebare. Afirmarea sau negarea caracterului descriptiv al propozițiilor elementare conduce în egală măsură la dileme. S-a subliniat adesea că Tractatus-ul reprezintă o lucrare greu de înțeles. În lumina TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 157 considerațiilor de mai sus ne putem întreba
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a Tractatus-ului în Cercul de la Viena, Stadler nota: „Pentru Hahn, această scriere a unuia din afara lumii academice era un text fundamental pentru explicarea rolului logicii, chiar dacă el împreună cu Neurath, Menger, Göedel și alții nu voiau să împărtășească «tăcerea» lui Wittgenstein - afirmarea imposibilității de a afirma ceva despre limbajă“ (Fr. Stadler, op. cit., p. 179.) Și mai departe: „Așa-numita «mistică a tăcerii» era pentru Neurath, Carnap și alții expresia unei recăderi în filozofia metafizică.“ (Ibidem, p. 232.) 82 Iată doar o singură
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că, dacă Wittgenstein nu ar fi suferit de această boală, atunci el și-ar fi expus ideile într-o manieră mai adecvată fondului lor, aceea pe care o întâlnim la clasicii filozofiei analitice. Cu greu ne-am putea închipui o afirmare mai netă a punctului de vedere că orice contribuție importantă în filozofie va trebui să poată fi reconstruită prin formularea de teze și argumente. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 299 Convingerea lui Hintikka este că scrierile lui Wittgenstein sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
minții oamenilor multe convenții și prejudecăți tradiționale. Acest mod de a gândi explică de ce Russell a susținut de-a lungul întregii sale vieți că libertatea de gândire și expresie, care face posibilă discuția publică, precum și sistemul politic democratic, care permite afirmarea voinței cetățenilor în conducerea treburilor publice, sunt premise esențiale ale bunei stări a comunității. Piatra de încercare a intelectualului autentic i-a apărut a fi nu numai devotamentul, ci și angajarea fără rezerve pentru aceste valori. Spre deosebire de mulți confrați, el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
raționalist versus „un punct de vedere religios“ În acord cu filozofia epocii luminilor și cu liberalismul secolului al XIX-lea, Russell lega țelul emancipării ființei umane, al instaurării unei ordini sociale inspirate de idealurile libertății și dreptății, de dezvoltarea și afirmarea gândirii raționale. Expresia cea mai înaltă a gândirii raționale o reprezenta, pentru el, spiritul care animă cercetarea științifică și, în genere, acele discuții și controverse în care nu contează decât probele și argumentele. Într-o formulare negativă, perspectiva raționalistului era
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reflexe însemnate în forma pe care o primește discursul în care se dezvoltă gîndirea filozofică. Dacă este o realizare voit individuală, filozofia este în mod evident redarea unui punct de vedere propriu, atitudinea fiind o formă de manifestare conștientă prin afirmarea și susținerea (fermă) a unei opinii, a unei poziții. În acest mod, cel care comunică și transmite ceva, transmite (implicit sau explicit) și atitudinea sa, se transmite, prin urmare, și pe sine. Atitudinea poate fi însă o reacție a rațiunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
incultură și din servilism, pronunță [sunt] în loc de [sînt]. 235 Din păcate, în cazul românilor, opinia argumentată a lingvistului este deseori nesocotită în problemele normării limbii, agresiunea literaților, îndeosebi a criticilor literari, producînd deseori dificultăți în stabilirea normelor limbii și favorizînd afirmarea impostorilor. Aceasta a făcut ca, intrarea în secolul al XXI-lea să-i găsească pe români în situația de a nu avea o limbă literară fixată și cu norme unanim acceptate. 236 Bertrand Russell, An Inquiry into Meaning and Truth
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în ce de-al doilea (66,8%), acest lucru demonstrând cu prisosință o deturnare de anvergură a comerțului exterior românesc de la fluxurile economice tradiționale pe care România le-a avut de-a lungul istoriei ultimului secol. Ulterior, pe măsura relativei afirmări a independenței țării noastre, procentul deținut de țările membre CAER în comerțul exterior românesc a înregistrat o tendință de scădere până la o valoare minimă de 34,4% atinsă în anul 1980. Datorită unor măsuri protecționiste mai restrictive adoptate de către statele
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]