KorAP: Find »[drukola/base=agăța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...272 >

6,798 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

mai vreau să nu dezvălui nimănui taina puterii mele. Jură-mi că vei păstra tăcerea! strigă el. Își ieșise cu totul din minți. — Vorbește! strigă din nou. Își scoase pumnalul și se îndreptă spre vrăjitoare. Ea era sprijinită de frasin, agățându-se de marginea scorburii. Acum era doar o femeie plăpândă, ce stătea cu spatele la el. — Vorbește! strigă Vitellius. O apucă de umărul fragil cu o mână, în timp ce în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra tăcerea! Velunda nu răspunse. Vitellius îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu te mai recunosc. Te-am văzut imediat. Părul roșu... — Și tu, cu ochii ăștia... râse Salix. Ești înalt, puternic... Ai putea fi gladiator. — Sunt medic - Valerius să agăță de zăbrelele carului ca să nu fie smuls de mulțime. Cât mai ai până vei fi din nou liber? — N-ai aflat că asta e ultima mea luptă? Voi învinge și voi fi liber. Voi fi liber mâine, când mulțimea are să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
prăbușească cerul. Soarele se ivi printre norii pe care vântul îi împrăștie repede. Nici unul din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi sturzi pe umăr; de pe față i se prelingeau picături de grăsime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Proculus dădu drumul amuletei, ca și cum ar fi terminat de spus o rugăciune. — Mâine începem antrenamentele. Se lumina de ziuă când Proculus îl duse pe Valerius în arena pentru antrenamente. Se opri în dreptul unui par înfipt în pământ, pe care erau agățate câteva ținte de paie și alte obiecte de lemn și de fier. — Ăsta e parul antirețiar, care servește pentru antrenamentul de bază al secutor-ilor. Se aplecă și trasă pe pământ un cerc. Ăsta e punctul de plecare al exercițiului. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și alte obiecte de lemn și de fier. — Ăsta e parul antirețiar, care servește pentru antrenamentul de bază al secutor-ilor. Se aplecă și trasă pe pământ un cerc. Ăsta e punctul de plecare al exercițiului. Între punctul ăsta și țintele agățate pe par e un mic culoar, pe care trebuie să-l parcurgi... vezi? E un soi de galerie... Proculus arătă spre structura de lemn înaltă de vreo patru picioare și destul de lată ca să poată trece prin ea un om înarmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care pornea de la încheietură și ajungea sub braț. Ca să nu cadă, îl prinse cu o curelușă sub brațul drept. Valerius își trase pe brațul drept manșonul cu solzi metalici, căci brațul stâng urma să fie protejat de scut. Înainte să agațe de el apărătoarea de piele pentru mână, își înfășură în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil să acționeze fără să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de brațul lui Cornelius... Eu... Încercă să ridice glasul, dar fu copleșit de strigătele entuziaste ale soldaților, care se adunaseră în jurul lui Antonius. — Tu ești cu noi! îi strigă Cornelius. Pricepi? Trebuie să fii de partea noastră. Avem nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Flamma? gemu tracul. Și de ce ne-au dat porcăriile astea de armuri? Nu vedeți ce rigide sunt toromachos? Or fi bune pentru hopliții greci, care trebuie să-și împingă dușmanii cu umărul, nu pentru noi, care trebuie să luptăm... Se agăță de brațul lui Valerius, dar nu avu timp să spună nimic, pentru că în clipa aceea se auziră sunetele ascuțite ale trâmbițelor. Un glas puternic răsună în arenă, însoțit de zgomotul copitelor. — Popor al Romei! În marea-i dărnicie, împăratul vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spre Câmpul lui Marte și, împreună cu ei, înaintă pe drumul ce ducea la Palatul Cezarilor, aflat în cealaltă parte a orașului. În clipa aceea, Vitellius ieși din palat și le porunci soldaților să-l însoțească până la casa soției sale. Se agăța înspăimântat de mantiile soldaților din escortă. Când îl văzură venind, soția și fiii îi strigară să se grăbească, fiindcă trebuiau să plece repede la Tarracina, unde îi aștepta Lucius Vitellius. Asiaticus stătea lângă lectica pregătită pentru împăratul decăzut, iar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de lut, ce făceau trimitere la vechile sacrificii umane. Scissores: luptător derivat din secutor, adversarul tipic al rețiarului. În locul marelui scut concav, scissor-ul poartă pe antebrațul stâng o plasă metalică având la capăt o semilună cu ajutorul căreia poate să-și agațe adversarul și, dacă o trage în sens contrar, să-i sfâșie carnea. Scissores sunt amintiți și în luptele lusiari, împotriva unor adversari care nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl. scorpiones): catapultă mare, așezată pe un trepied. Spre deosebire de catapultele tradiționale, are două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

târziu, disperată după un alt peisaj, găsi o cutie veche de creioane colorate în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
coincis oare nașterea fiului său cu sfârșitul lumii? Părăsind-o pe Kulfi și pe bebeluș, el și Ammaji alergară la fereastră să vadă despre ce era vorba și descoperiră că nu era sfârșitul ci, din contră, mai degrabă începutul lucrurilor. Agățată în prunul lor cel bătrân, văzură o ladă cu provizii de la Crucea Roșie, parașutată de un avion suedez dezechilibrat de furtună, așa încât totul părea pus la cale de zei. În zbor, avionul se ridică mult către cer și dispăru printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
imagini de femei străine, zâmbitoare, conțineau prafuri necunoscute. Mai erau cutii de aluminiu cu nuci, dulciuri și mâncare de bebeluși. Fugeau de colo-colo, ținînd în brațe partea lor din comoară. Cățărați în copac, ștrengarii de pe stradă aruncau jos ce găseau agățat de crengile rupte. Domnul Chawla alerga încoace și-ncolo ca un pui de găină zăpăcit, umplând cu provizii o traistă de cumpărături, în timp ce Ammaji vestea vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul lui Kulfi. În scurt timp, casa era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
strălucirea palidă a pijamalei sale era singurul obiect ce se mișca în noaptea cea liniștită; părea că se mulează perfect pe trupul lui, așa că-și dădea seama că-i va imposibil să se scuture de ea, că va rămâne acolo, agățată de el, chiar dacă s-ar apuca să sară sau să lovească în jur cu un băț. În sus și-n jos, înainte și-napoi. Se plimba ca să se liniștească, așa cum te plimbi ținând în brațe un bebeluș care plânge și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului ridicat și alergăturii, să ia o gură de înghețată. Și când încercă, proteza, destabilizată de atâta activitate, i se desprinse de pe gingii. Agățată în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca un afront adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la masă în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am ocazia să-mi testez noua ipoteză. Dacă liderul grupului e ucis și agățat într-un loc în care să-l poată vedea celelalte maimuțe, e posibil ca banda lor să se destrame și să dispară în pădure... Sigur, e posibil și să aleagă altă maimuță... Ținea foarte mult la teoriile sale. Era suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

n frânte peste căpătâiul patului, să zicem, atârnând în aer, sugând pixul celui mai bun prieten al tău - și tot nu se știe. Va nega totul, indignată. Și până la urmă va crede chiar că spusele ei sunt purul adevăr. Se agață de sulă ca de microfon și se jură că nu e. I-am fost credincios Selinei Street preț de un an și mai bine, lua-o-ar naiba de treabă. Da, i-am fost credincios. Acum încerc să nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
apelat cu înverșunare la tratamentul miraculos împotriva gripei. Te bagi în pat, te înfofolești și bei o sticlă de scotch. Medicul recomandă o jumătate de sticlă, dar eu am vrut să fiu absolut sigur. Am renunțat la toate întâlnirile, am agățat cartonașul cu Nu Deranjați de clanță - și am adormit ca un copilaș înainte de ora zece. Ceasul meu de voiaj m-a anunțat că e ora opt și cincisprezece. Am sărit din pat, simțindu-mă plin de energie, ba chiar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se va căsători peste o lună sau cam așa ceva. A agățat o micuță drăgălașă pe care o cheamă lady Diana. După cam arată, se pare că nu-i va da niciodată prințului bătăi de cap - în nici an caz de genul acelor pe care mi le dă Selina mie... În câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă-mi orice, oriunde, mi-a spus ea. Oricum, lucrurile au suferit o îmbunătățire indiscutabilă din cauza chestiei ăsteia noi cu demnitatea și respectul de sine. Aseară, cam pe la unsprezece fără douăzeci eram în Blind Pig. America de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
la așa ceva), povestea cu capul-ținut-pe-inimă, aș putea s-o folosesc puțin. Am căscat și m-am întins - și aproape că am vărsat cafeaua. Grăbit să prind ceașca, am dezechilibrat scrumiera. Vrând să prind scrumiera, am vărsat cafeaua și mi-am agățat cotul de unicul fir cârlionțat al telefonului - așa că, atunci când, cu o ultimă convulsie eroică, am țâșnit din pat, carcasa lui m-a lovit în tibie, după care a căzut ca o bombă pe piciorul meu gol... Douăzeci de minute mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Dimineața, pipița s-a cărat, dar Spunk a mai rămas acolo - mâncarea proastă, probabil... A urmat o scenă splendidă, în care Spunk a pornit-o șovăitor să se lupte cu celelalte fete din apartament Colegele fetei sunt obișnuite cu bădăranii agățați de amica lor, dar Spunk (care sparge nucile cu dinții, mănâncă ouă necurățate și cârnații cruzi) e o ciudățenie nouă. Prin intermediul câtorva tranziții delicate, care m-au făcut să-mi suspin asentimentul, filmul a dat-o pe o parodie romantică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și stihiile spațiului atlantic. Timpul călătorește. Noaptea și ziua trec pe lângă mine deplasându-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca lumea. Dincolo, Selina se foiește prin cameră, păstrându-și atitudinea, distanța, veghea. Am strigat-o pe nume. Și-a făcut apariția în cadrul ușii, luminată din plin, dar distantă, fără să fi fost pe de-a-ntregul acolo, dusă într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]