4,783 matches
-
rugă Întru desărvârșită ea Învie, prin traiul de sfințenie și prin propovăduirea cu timp și fără timp, vom atrage binecuvântarea cerească cu Împăciuirea pământească și izbânda românească. Nici o suferință, nici o primejdie, nici chiar moartea martirică să nu ne Împiedice la ajungerea acestui liman izbăvitor. Dacă am viețui Într-o așa Înțelepciune apostolică și filozofare martirică ne-am asigura pe lângă Îndrumarea dumnezeiască cu mântuirea veșnică și aprecierea omenească, acea autoritate morală cu rezultate pastorale, de care mereu ne plângem. Cum suntem și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
au esprimat dorința de a se înțelege, dar a zis că crede cumcă pacea între naționalități nu va fi ajunsă pe calea aceasta. Dezvoltarea e în mâna lui Dumnezeu. Dar nu pot crede că e o garanție mai mare pentru ajungerea păcii naționale când la dorințe serioase și stăruitoare răspundeți nu. Oricât de deosebit ați gândi asupra politicei esterioare a Austriei, asupra organizației interioare și a administrației, una nu-mi va tăgădui inima dv. austriacă: "că puterea Austriei stă în puterea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
arată mereu preocupat să respecte statutul specific citatei discipline, lăsând în plan secund aspectele particulare și documentaristice (dependente de informația istorică propriu-zisă, de imaginarul poetico-artistic, de comportamentul socio-etnografic, etc.) și dând prioritate exercițiului teoretic. Se pare că traseul parcurs întru ajungerea la A doua schimbare la față a fost pregătit sistematic și îndelungă vreme. Cărțile publicate anterior par trepte suitoare în acest sens. Citez doar câteva dintre ele pentru a se putea aprecia, o dată cu valoarea lor, și forța de creație a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altor contemporani, 4. Tudor Vianu, 5. G. Călinescu, 6. "Impasul poetului" și al criticii, 7. În cvasi-postumitate, 8. Viziunea cosmologică, 9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Iași, deportarea evreilor din sate În Basarabia XE "Basarabia" și Bucovina XE "Bucovina" , pericolul pentru creștinism, lupta creștină Împotriva iudaismului - toate acestea constituiau motive românești de ură, care au apărut, au fost răspândite și accentuate și Înainte de 1941, și Înainte de ajungerea la putere a naziștilor În Germania XE "Germania" . Unul dintre ziare a afirmat că În realitate Stalin XE "Stalin" este un evreu din Galiția XE "Galiția" , vărul comunistei evreice de origine română Ana Pauker XE "Pauker, Ana" , și fratele evreului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. în chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și de membrii Camerei Domnilor a determinat căderea guvernului Gautsch 13. După mai multe discuții, purtate în comisia parlamentară special instituită pentru proiectul legii de reformă electorală, noul cabinet condus de baronul Max Wladimir von Beck a reușit să determine ajungerea la un compromis, între principiul contribuției plătite și numărul votanților, în privința numărului de mandate acordate unei naționalități. Ca urmare, în octombrie 1906, aceasta a decis definitiv în privința reformei electorale și a împărțirii mandatelor pe provincii, iar în cadrul acestora, pe naționalități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
der k. K. Statistischen Zentralkommission, Wien, 1908. În cea mai estică provincie a Austro-Ungariei, la sfârșitul secolului XIX și în primul deceniu al celui următor, dinamica evoluției economico-sociale provinciale, creșterea numerică a burgheziei, schimbarea în defavoarea românilor a raporturilor etno-demografice și ajungerea la situația ca nici o naționalitate să nu dețină majoritatea, în raport cu suma celorlalte etnii, au provocat o puternică dezbatere politică în societatea bucovineană, pe tema democratizării și a reformării sistemului politic provincial. Reprezentantul Partidului Democrat Român, Aurel Onciul, a fost unul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
omul de legătură, un ceferist pe nume Mircea. Acesta îi conducea la trenul cu linie îngustă (popular „mocăniță“), cu care ajungeau în comuna Bistrița, la poalele muntelui unde se afla tabără partizanilor. Bagajele suplimentare erau lăsate la mănăstirea Bistrița. La ajungerea în tabără se utiliza o parolă: „Pasărea...“, la care se răspundea „...ciripește“23. Pentru a se feri de lapoviță și de ploi, partizanii sosiți în primul val și-au instalat tabăra în două peșteri alăturate, organizându-se un serviciu de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
apă rămase în primul recipient. Deci, schimbând condițiile în cel de-al doilea vas, ele au antrenat schimbări ale condițiilor în primul vas, iar procesul continuă în această reciprocitate. Comunicarea intrapersonală are un rol important în dezvoltarea unei problematici și ajungerea la soluții valoroase; Standinger (apud Faulkner, Littletod, Woodhead, 1998) a observat că, spre exemplu, adulții care acordă câteva minute reflecției solitare/personale după discuțiile cu ceilalți oferă apoi soluții mai sofisticate la situațiile de viață, în comparație cu adulții care lucrează singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
adevărate cel puțin altele câteva , mai simple Încă și mai universale, din care, Întocmai ca din culorile adevărate, să fie alcătuite toate imaginile lucrurilor, fie reale, fie false, imagini ce se află În cugetul nostru”. Scopul acestei verificări universale este ajungerea la un număr cât mai redus de cunoștințe sigure, „noțiunile simple”, care nu mai pot fi dovedite ca Îndoielnice de către nimeni și În nici un fel. Până la urmă, după cum vom vedea, pentru Descartes există o singură cunoștință sigură, neechivocă. Această cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mai puțin puternic, vom avea Întotdeauna cu atât mai mult temei să credem că nu suntem atât de perfecți Încât să nu putem fi În continuare Înșelați”. Altfel spus, dincolo de această limită, Îndoiala Își pierde caracterul metodic, de principiu al ajungerii la adevăruri sigure, transformându-se Într-o Îndoială sceptică. A supune Îndoielii cunoașterea adevărată, fundamentală, cea despre Dumnezeu, reprezintă pentru Descartes o depășire nepermisă metafizicii, o debordare a ei. O astfel de Îndoială nu se mai circumscrie interesului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
noastră, de toate lucrurile În care vom găsi cea mai vagă bănuială”. Această acțiune presupune o căutare În care se angajează spiritul, dar o investigație În care nimic din afara sa nu Îi furnizează vreo certitudine. Prin urmare, pare firesc ca ajungerea la o cunoștință adevărată să fie validată doar prin sine, printr-o intuiție, să se impună nemijlocit, În orice condiții, să transgreseze orice posibilitate de Îndoială. Și Într-adevăr, Descartes așa concepe cogito-ul, ca rezistând oricărei bănuieli de eroare. Bourdin
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nouă problemă și o nouă provocare pentru filosofia carteziană: e Într-adevăr nevoie ca de fiecare dată când spiritul se transpune În starea de cunoaștere să Întreprindă o nouă punere la Îndoială a cunoștințelor sale, să reinițieze Întregul algoritm al ajungerii la cunoașterea adevărurilor sigure, certe, sau există o altă posibilitate de „stabilizare”, pe termen lung, a cunoașterii? Devine astfel evident faptul că, În ciuda certitudinilor dobândite până acum, se impune necesitatea unei certitudini fundamentale, necondiționat Întemeietoare a Întregii cunoașteri omenești. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dobândite până acum, se impune necesitatea unei certitudini fundamentale, necondiționat Întemeietoare a Întregii cunoașteri omenești. Pentru a realiza aceasta, sufletul nostru trebuie să se avânte mai departe, să ajungă la cele mai Înalte cunoașteri ce Îi sunt accesibile. Pentru Descartes ajungerea la cunoașterea adevărului absolut, etern adevărat, revine la a intra În posesia principiului care va Întemeia orice cunoaștere, În orice condiții. Acest adevăr este Dumnezeu. 3.1. DUMNEZEU ÎN FILOSOFIA MEDIEVALĂ Dacă soluția la care recurge Descartes nu este surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ci, odată dovedit că această idee orice spirit cugetător o găsește imprimată În sine, devine principiu fundamental al cunoașterii și al lumii. Iar urmările acestei asumări sunt dintre cele care au cea mai mare importanță pentru filosofie. Consecința epistemologică: posibilitatea ajungerii la adevăr și certitudine O privire, oricât de scurtă, asupra Meditațiilor metafizice și asupra Primei părți a Principiilor filosofiei, evidențiază un același fapt: după ce demonstrează existența lui Dumnezeu - În Meditația a treia, respectiv §14 ÷ §23 -, Descartes reia Întregul demers pe
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
accesibile, reprezintă urmarea modelării procesului cognitiv propus de cartezianism - cunoaștere ce se edifică Într-o dublă raportare -, În care ego-ul constituie vectorul ce tinde să confere cunoașterii grade tot mai mari de distincție și evidență, și care are ca sens ajungerea la adevăr. În acest proces, validitatea și sensul demersului sunt asigurate de existența unui adevăr formal, eficient și a priori, care este Dumnezeu. Astfel, domeniul cunoașterii devine infinit și non-relativ prin aceea că Îndoiala este considerată o latură activă a
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cogitans este o substanță dependentă și că facultățile omenești nu sunt capabile să conceapă infinitul În mod actual, dar cogito-ul este capabil să-l aprehendeze prin analogie, Între Dumnezeu și res cogitans n-ar exista o relație de determinare, deoarece ajungerea la ideea despre Dumnezeu nu ar fi posibilă dacă cogito-ul nu ar găsi În sine această idee a perfecțiunii. Dar ideea despre Dumnezeu nu este numai un produs al procesului cogitativ, ci și Însemnul pus de creator În chiar opera
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
informațiilor reieșite din cercetare, precum și diseminarea și valorificarea acestora, în condițiile legii. Art.6. Intrarea în vigoare și încetarea protocolului (1 Prezentul protocol intră în vigoare odată cu semnarea și înregistrarea la părți. (2 Prezentul protocol încetează de drept odată cu ajungerea la termen. (3 Protocolul poate înceta prin acordul părților, ori în situația în care una din părți nu își îndeplinește cu bună credință obligațiile. (4 Protocolul poate fi prelungit pe o perioadă de un an, în aceleași condiții, ori în
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
etapă de prezentare a rezultatelor, care ar putea pune organizația față în față cu imaginea funcționării și ar putea provoca conștientizarea propice unei reflecții colective... Dar în dezvoltarea organizațiilor demersul de prezentare a rezultatelor rămâne canalizat. Este vorba doar de ajungerea la un punct de vedere comun care să accepte planurile de acțiune ale consultantului-expert. 2.3. Metoda socio-analitică În cercetarea-acțiune și în dezvoltarea organizațională, consultantul are o poziție de expert. În această calitate, acționează asupra oamenilor. Jaques (1972) se opune
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
obiectivelor comune Existența așteptărilor comune sugerează că pentru operaționalizarea politicilor este necesar consensul asupra obiectivelor asumate de toți partenerii din rețea. Practica demonstrează însă că varietatea de agende organizaționale și individuale care sunt prezente în rețea îngreunează realizarea consensului, respectiv ajungerea la un acord. Motivele din spatele „luptelor” pentru realizarea acordurilor nu sunt întotdeauna evidente. Organizațiile dintr-o rețea „aduc la masa negocierilor” expertiză și diferite resurse care creează un potențial avantaj caracteristic rețelei sinergice. Organizațiile au suficiente motive pentru a se
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
acest studiu, care le-a creat oportunitatea de a prezenta părinților punctele de vedere, nemulțumirile pe care le au. Nu dorim a spune că părinții și adolescenții abordau pentru prima dată neajunsurile relației, ca discuții prin care să se încerce ajungerea la un punct de vedere convenabil pentru ambele parți nu mai fuseseră purtate. Ne apare însă plauzibilă posibilitatea că sentimentul dat de situarea pe un teren neutru (așa cum era pentru ei spațiul Laboratorului de comunicare) să se fi constituit într-
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în față, dar se poate realiza și prin telefon, e-mail, scrisoare, chiar intermediari; - nu există reguli de comportament, stabilite anterior, ale celor implicați în negociere: negocierea poate fi calmă sau furtunoasă, declanșând certuri, întreruperea negocierii etc.; - presupune, în cele mai multe cazuri, ajungerea la un acord reciproc avantajos, care să satisfacă ambele părți. În multe dintre cazuri, finalul negocierii presupune un câștig mai mare pentru una din părți. Se poate spune că evaluarea gradului de mulțumire a fiecăreia dintre părți se face pe
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
1990 a adus În mod firesc un prim val de discuții asupra tranziției, prin 1991-1992 lucrurile s-au potolit puțin (fiindcă devenise o modă deja să se discute despre); termenul a fost din nou pus pe tapet și rediscutat odată cu ajungerea Convenției Democrate la putere, din 1996. În tot cazul, În 1990 termenul tranziție a fost perceput ca fiind unul tare, ca după 1991 să devină derizoriu, pentru că era folosit, ca și postmodernismul, În orice context. Orice, oriunde, oricând era catalogat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. în chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]