25,860 matches
-
acesta e soțul meu, Mă bucur să vă cunosc, Și eu la fel, Ce dimineață frumoasă, Parcă ar fi intenționată, Într-o zi trebuia să se întâmple. În ciuda acuității auditive a microfoanelor care treceau iar și iar, mașină albă, mașină albastră, mașină verde, mașină roșie, mașină neagră, cu antenele legănându-se în adierea brizei matinale, nimic în mod explicit suspect nu-și ascundea capul în spatele unor exprimări atât de inocente și banale ca acestea, cel puțin în aparență. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aprobat pentru modernizare. Toți cei care intrau în diversele faze ale operațiunii, indiferent de gradul participării lor, au trebuit să jure că aveau să păstreze secret absolut, mai întâi cu mâna dreaptă pe evanghelie, apoi pe constituția legată în piele albastră, încheind dublul angajament cu un jurământ din cele tari, recuperat din tradiția populară, Pedeapsa să cadă asupra capului meu și asupra capului urmașilor mei până la a patra generație, dacă voi călca acest jurământ. Astfel călăfătuit sigiliul, s-a stabilit data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat mai mult sau mai puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră cu buline albe, socotesc că n-or fi multe la fel la posturile militare de frontieră, Îl cunosc, albatros, Nu-l cunoașteți, nu face parte din serviciu, Ah, Va răspunde la parola dumneavoastră cu fraza Oh, nu, niciodată nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și mai și decât capul și, abia mergând, se târî până la baie. Ieși de acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să doarmă încă, cel puțin nu dădeau nici un semn. Mestecă fără chef un fursec, mai mușcă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doua că au ordin să se întoarcă mâine-dimineață, că la ora nouă vor trebui să fie la postul șase-nord al frontierei, unde îi va aștepta persoana care-i va conduce aici, un bărbat cam de vârsta dumneavoastră, cu o cravată albastră cu buline albe, să aducă mașina pe care ați folosit-o pentru deplasări și care nu mai este necesară acolo, Da, domnule ministru, În ceea ce vă privește, În ceea ce mă privește, domnule ministru, Veți rămâne în capitală până când veți primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe punctul respectiv, să nu vă înșelați, o să vă aștepte un bărbat despre care ministrul zice că are mai mult sau mai puțin vârsta mea, dar care e mai tânăr bine, o să-l identificați după cravata pe care o poartă, albastră și cu buline albe, când m-am întâlnit ieri cu el a trebuit să schimbăm niște parole, de data asta presupun că n-o să fie nevoie, cel puțin ministrul nu mi-a spus nimic în privința asta, Nu înțeleg, spuse inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
treaba cu postul șase-nord, Care treabă, domnule comisar, întrebă inspectorul, nu știm ce ați făcut la postul șase-nord, Da, nu v-am informat, n-am avut ocazia, din ordinul ministrului am fost să-i predau fotografia grupului bărbatului cu cravată albastră cu buline albe, chiar cel cu care vă veți întâlni voi mâine, Și pentru ce-ar vrea ministrul acea fotografie, Cu propriile lui cuvinte, la timpul cuvenit o vom afla, Nu-mi miroase a lucru bun. Comisarul făcu semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
firescul era prea simplu pentru mintea sinuoasă a ministrului de interne. Își amintea de cuvintele inspectorului, obișnuite, dar expresive, Nu-mi miroase a lucru bun, spusese el când i-a vorbit despre fotografia pe care o predase bărbatului cu cravata albastră cu buline albe la postul militar șase-nord și se gândea că esențialul chestiunii trebuia să fie, într-adevăr, acolo, în fotografie, deși nu era în stare să-și imagineze în ce fel și nici pentru ce. În această așteptare lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și-l cunoscuse cu adevărat pe câinele lacrimilor. De acolo vedea lacul și femeia cu găleata înclinată. Sub pom era încă un pic răcoare. Își acoperi picioarele cu poalele pardesiului și se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îl sărută plângând, Nu mă lasă să merg cu tine, Stai liniștită, o să vezi că înainte să se înnopteze o să fiu acasă, Vino repede, O să vin, iubirea mea, o să vin. Liftul începu să coboare. La ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă demontată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să utilizeze nici amortizorul, dar, în acest caz, din motive de ordin etic, bărbatului cu cravata albastră cu buline albe întotdeauna i s-a părut o lipsă de lealitate grosolană față de victimă folosirea unui astfel de aparat. Arma e montată și încărcată, cu fiecare piesă la locul ei, un instrument perfect pentru scopul căruia îi este destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întotdeauna i s-a părut o lipsă de lealitate grosolană față de victimă folosirea unui astfel de aparat. Arma e montată și încărcată, cu fiecare piesă la locul ei, un instrument perfect pentru scopul căruia îi este destinat. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe alege locul de unde va trage și începe să aștepte. E un om răbdător, face asta de mulți ani și întotdeauna își face bine treaba. Mai devreme sau mai târziu, soția medicului trebuie să vină pe balcon. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un om răbdător, face asta de mulți ani și întotdeauna își face bine treaba. Mai devreme sau mai târziu, soția medicului trebuie să vină pe balcon. Totuși, pentru cazul în care așteptarea s-ar prelungi prea mult, bărbatul cu cravata albastră cu buline albe are cu el o altă armă, o praștie obișnuită, din acelea care aruncă pietre și s-au specializat în spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă, nici mustăți și fața lui mare, bine rasă părea despuiată. Avea părul roșcat, tăiat foarte scurt, și ochii mici, albaștri sau cenușii. Avea o înfățișare banală. Nu mă miram acum că dna Strickland se simțea puțin jenată de el. Nu era deloc o carte de vizită frumoasă pentru o femeie care voia să-și croiască un drum în lumea artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un sfanț. — Îmi pare teribil de rău, am spus, negăsind altceva de zis. Colonelul își dădu pe gât whisky-ul. Era un bărbat înalt și slab, la vreo cincizeci de ani, cu mustață pe oală și părul cărunt. Avea ochi albaștri spălăciți și o gură lipsită de fermitate. Îmi aminteam de la întâlnirea anterioară că are o față prostească și că e mândru de faptul că, zece ani înainte de a fi ieșit din armată, juca polo de trei ori pe săptămână. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
birou în Chancery Lane; nu mai bătea ea atât de mult la mașină, ci își petrecea timpul corectând lucrările celor patru dactilografe pe care le angajase. Avusese ideea de a da oarecare rafinament ocupației ei, așa că folosea cerneluri roșii și albastre. Lega manuscrisele într-o hârtie mai groasă, care arăta vag ca mătasea moarată în diferite culori pastilate. Își făcuse o reputație frumoasă în privința acurateței și eleganței lucrărilor pe care le preda. Scotea bani buni. Dar nu putea scăpa de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al privitorilor. Întorcându-se, s-a uitat lung la mine, dar mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau chinuiți. — Stroeve! l-am strigat. A tresărit puțin, apoi a zâmbit, dar era multă tristețe în acest zâmbet. — De ce lenevești în modul ăsta rușinos? l-am întrebat în glumă. — N-am mai fost de mult la Luvru. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am strâns pumnii încercând să-mi stăpânesc iritarea, ba chiar am făcut efortul de a-i zâmbi: — Îmi pare rău. Nu te grăbi. Hai, vino-ți în fire și povestește-mi totul pe îndelete. Îndărătul ochelarilor, ochii lui rotunzi și albaștri erau înnebuniți de groază. Îi mai deformau și lentilele. Azi-dimineață când portăreasa a urcat să-i ducă o scrisoare, a văzut că nu-i răspunde nimeni. A auzit pe cineva gemând. Ușa nu era încuiată, așa că a intrat. Blanche zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiu. Poate că asta e înțelepciunea vieții, să calci pe urmele tatălui și să nu privești nici în dreapta nici în stânga. Când eram mic spuneam că o să mă însor cu fata unui șelar care locuia alături. Era o fetiță cu ochi albaștri și o codiță cânepie. Mi-ar fi ținut casa curată, strălucind ca soarele, și aș fi avut un băiat care să mă urmeze în aceeași meserie. Stroeve oftă puțin și rămase tăcut. Gândurile îi zăboveau printre imaginile a ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când deodată parcă l-am văzut. — Ce anume ai văzut? — Tabloul. Era o operă de artă, nu mă puteam atinge de el. Mi-a fost frică. Stroeve tăcu din nou și mă privi cu gura căscată și cu ochii rotunzi, albaștri, ieșiți din orbite. — Era un tablou mare, minunat. M-a cuprins o adevărată spaimă. Era cât pe-aci să săvârșesc o crimă îngrozitoare. M-am tras puțin înapoi ca să-l văd mai bine și am dat cu piciorul de cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de un port de pe coasta de sud a Angliei. Iar trei zile mai târziu s-a stârnit o furtună pe mare. Pe cer alergau unul după altul nori cenușii. Apoi vântul s-a mai potolit și apa era domoală și albastră. Pacificul are un aer mai dezolant decât alte oceane. Spațiul pare mai vast și călătoria cea mai banală pe valurile lui îți dă sentimentul aventurii. Aerul pe care-l respiri e un elixir care te pregătește pentru lucruri neașteptate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în ea însăși într-o încrâncenare de piatră inaccesibilă. N-ai fi deloc surprins dacă, apropiindu-te în căutarea unei porți prin recifurile de corali, ea ar dispărea brusc din fața ochilor tăi, care n-ar întâlni dinaintea lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera e fierbinte, iar coloritul te orbește. XLVI Nu eram de multă vreme în Tahiti când l-am cunoscut pe căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bărbat foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]