13,186 matches
-
devreme sau mai tîrziu. Nu știu cît voi mai fi viu. S-a uscat floarea de trandafir, Nu mai scapără scîntei ochii mei, Nu mai simt parfumul de tei, Peste tot miroase a cimitir, Voi odihni obosit pe ale sale alei. Îmi văd mormîntul cum se deschide, Doamne, dă-mi curaj să merg spre el pe picioare, Fă să mă cufund în lumini strălucitoare, lichide, Ape ale oceanului vieții veșnice, cel mai mare. Dumnezeule bun, mă ceartă, mă iartă, Coboară deasupră-mi
Spovedanie. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
plastic, pe care-l ținea tot timpul la Îndemână, inclusiv atunci când cineva, prefăcându-se că aprinde o țigară, striga: foc. Oliver și Braic se Întâlniseră de câteva ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În salonul rezervat sexului opus, se afla Olivia, femeia-salcie, care avea obiceiul să-și reverse la miezul nopții pletele pe geam. Masterandul Oliver se străduise să-i intre În grații, vorbindu-i despre vreme, În timp ce pașii lor se Întâlneau pe alee; la aceste avansuri Olivia Îi răspundea fie printr-un murmur enigmatic, fie chiar printr-o tăcere adâncă, pe care vântul cel bun stârnit de nicăieri o Învăluia În fum, amestecând-o cu foșnetul nostalgic al frunzelor căzute din castani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe Întuneric pentru că asta le făcea plăcere și atunci, pe loc, ei Îi deveniră simpatici. Datorită luminii becului de 150 de Wați putea fi văzut dincolo de gheretă un zid masiv, probabil spatele fostei mori din localitate și un fel de alee sau drum pietruit care pornea de la poarta de fier forjat și cotea imediat pe lângă zid. Rămaseră toți trei În picioare cât timp cei doi ascultară Întrebarea Încâlcită a lui Popescu. Când el pronunță cuvintele „Grințoiu sau Grințescu, un om ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
perfect cu un sat. Îl traversară mergând pe jos pe străzile abia pietruite și, după un timp, ieșiră Într-un cartier de blocuri noi de unde se vedea câmpul cu porumb Încă necules. Se Învârtiră de mai multe ori pe aceleași alei noroioase până când Întâlniră câțiva soldați care stăteau la căldură lângă o asfaltieră. Zare, care Încerca să pară vesel și fără griji, le strigă de departe: — Hai Libi! - ceea ce Însemna că le dorește acelora, cum să spune, liberare ușoară. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se scuză că are treabă În baie și dispăru. Popescu G. Își dădu seama, după zgomotul care venea din baie că fata spăla rufe. Se Îmbrăcă și ieși din apartament În vârful picioarelor. Alergă pe scări și pe una dintre aleile pline de noroi până când crezu el că nu mai poate fi ajuns de Zare, În cazul În care acesta s-a trezit și a plecat după el. Ajunse la cămin după ora zece și se strecură prin aceeași spărtură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă, și noi în timp alegem amintiri culese din tristețe, dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
înhață zâna de ciuf,dacă vrei să izbândești.’’ Dar în clipa aceea atenția lui era prinsă de altceva și nu a luat în seamă sfatul.El a văzut deodată o serie de turnuri, biserici , columne, palate cu balcoane și ferestre,aleei cu arbori înalți,cu alte cuvinte,o priveliște de o măreție arhitecturală depășind tot ceea ce i-a fost dat să vadă până atunci.În vreme ce privea asfel,mut de admirație, scena se destrăma încetul cu încetul și a dispărut*) *)Aceasta este
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
BACOVIANĂ Amarnică treabă, octombrie dus Pe gânduri mă poartă-n lumină, Un lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate, Octombrie trece-n culori estompate Ecou prelungit din al verii tumult... Sunt singur pe lume și caut o floare Prin pata luminii din octombrie dus, Ce-n mine încet se usucă și moare, Ecoul mă strigă, dar eu...parcă
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
extaz. Și ușor Îngrozită. —Bine, sună bine. După toate poveștile pe care mi le-ai spus, simt că trebuie să-i cunosc acum. Mama stătea În leagănul de pe verandă, Înfășurată În mai multe straturi de lână, când am intrat pe aleea care diviza cei aproape șase acri de pământ unde trăiau de aproape un sfert de secol. Toyota Prius-ul hibrid pe care-l păstrau pentru urgențe ( Întotdeauna m-am Întrebat ce ar spune dacă ar ști că toată lista A a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acri de pământ unde trăiau de aproape un sfert de secol. Toyota Prius-ul hibrid pe care-l păstrau pentru urgențe ( Întotdeauna m-am Întrebat ce ar spune dacă ar ști că toată lista A a Hollywood-ului conducea așa ceva) stătea pe alee, acoperită cu o prelată, pentru că mergeau cu bicicleta 99% din timp. Azvârli cartea pe care o legăna În mâinile ei acoperite de mănuși groase (Batik Technique) și alergă În Întâmpinarea mașinii, Înainte să reușesc s-o parchez. —Bettina! strigă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În Poughkeepsie, nu fusesem niciodată În partea aceea a orașului. Amândoi eram contemplativi, fără sporovăiala, glumele sau confidențele pe care le Împărtășisem În ultimele nouă ore pe care le petrecuserăm Împreună - nouă ore care păreau câteva minute. Am intrat pe aleea scurtă, nepavată, a unei case mici și cochete În stil colonial și am parcat mașina. — M-am distrat foarte bine În seara asta. Azi, În seara asta, toată chestia. Mulțumesc pentru că m-ai condus și pentru cină - pentru toate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tu te-ai oferit, iar el nu s-a purtat altfel decât extrem de prietenos. E iluzia ta și trebuie s-o depășești imediat, Înainte să te faci de râs Într-un mare hal. În timp ce dădeam cu spatele ca să ies de pe aleea cu pietriș, am văzut o siluetă apropiindu-se de mașină. Vorbea, dar nu-l auzeam prin geamul Închis. L-am deschis și am apăsat pe frână. — Ai uitat ceva? am Întrebat, Încercând să-mi controlez tremurul din voce. — Da. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ar fi acceptabil. Ne-a luat mai mult de o oră pentru a traversa distanța de cinci cvartale până Înapoi la hotel. Ne-am sărutat, Înșfăcat, atins și pipăit În toate intrările ascunse pe care le-am găsit, folosind fiecare alee pustie sau ferită, fiecare gang, copac sau bancă ce ne-ar fi putut proteja de privirile dezaprobatoare pentru câteva minute. Când exteriorul galben-auriu al Four Seasons Începu să se vadă din stradă, reușisem să stabilesc dincolo de orice Îndoială că Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
adevărat doctore - dacă mint, să n-am parte”. Danny își împachetă trusa, nefiind sigur încotro s-o apuce: să cerceteze Allegro Street sau să meargă acasă, să doarmă și să viseze: Kathy Hudgens, Buddy Jastrow, casa pătată de sânge de pe aleea din Kern County. Ieșind pe rampa de preluare a morgii, privi înapoi. Ralph Carter împărțea banii de mită cu doctorul, în pălărioara de revelion CAPITOLUL DOI Locotenentul Mal Considine se uita la o fotografie înfățișându-i pe soția și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
slujba, bănetul, relația amoroasă cu Laura Considine. Asta până pe 21 iunie 1946, când un pont anonim l-a trimis să verifice o vânzare clandestină la intersecția dintre Strada 68 și Slauson. Doar că a nimerit într-o ambuscadă pe o alee dosnică. A încasat două împușcături în umăr, una în braț și alta în fesa stângă. Și un bilet de ieșire din rândurile LAPD, pensionat medical și cu pensie întreagă, direct în brațele lui Howard Hughes, care tocmai avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou claxonul. Loew deschise ușa și gesticulă spre șoferul taxiului de pe alee. Lesnick ieși din casă cu pași mărunți, inspirând cu nesaț aerul proaspăt al dimineții. Taxiul o luă din loc. Loew dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât mai are de trăit, Ellis? Mai apucă să primească invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interval de câteva secunde se putea auzi „Mă fut!”, „Pe mă-ta!”, „Trădătorule!” sau „Gunoiule!”, după care urma un val de obscenități bolborosite. Peste drum reporterii stăteau în expectativă, fumând și jucând rummy pe capotele mașinilor. Buzz Meeks privea de pe aleea de trecere din fața birourilor conducerii de la Variety International Pictures, de la etajul al doilea, având o perspectivă ca dintr-un balcon. Își amintea cum spărsese capetele câtorva șefi de sindicat prin anii ’30. Dacă se uita bine la cele două tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
complex hotelier cu apartamente închiriate, clădit ca o fortăreață renascentistă opulentă. Corpul principal al clădirii se înălța falnic, cu parapete și creneluri, și exista o curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina lunii surprinse doi bărbați în haine de seară sărutându-se, strânși unul lângă altul în spațiul întunecat al verandei. Danny îi privi. Luna dispăru sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de dolari primite de la Lux. Buzz claxonă. În difuzorul de la poartă se auzi vocea paznicului: — Da, domnule? Buzz vorbi în receptorul de lângă intrare: — Turner Meeks la doctor Lux. Paznicul spuse: — Un moment, domnule. Buzz așteptă. Apoi: — Domnule, o luați pe aleea asta până la o răscruce, iar acolo faceți la stânga și mergeți până la capăt. Doctor Lux e la crescătorie. Poarta se deschise. Buzz trecu cu mașina pe lângă clinică și clădirile anexă și o luă la stânga, pe un drum care trecea printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gură, se sui în mașină și se îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acceptabil din punct de vedere politic, care încasa 35% din onorariu. Foarte bun amic cu Lenny Rolff, co-expatriat, cel de-al doilea personaj care urma să fie interogat astăzi. Fost amant al lui Claire De Haven. Pășiră spre verandă pe aleea presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]