4,504 matches
-
oraș călare pe un cal alb, încercâd să copieze intrarea în capitala bizantină a sultanului Mehmed Cuceritorul din 1453 după Căderea Constantinopolului. Generalul francez a înercat astfel să semnaleze încetarea suveranității otomane asupra capitalei imperiale. Pe 13 noiembrie 1919, flota aliată a intrat în Bosfor. După semnarea armistițiului, amiralul Somerset Arthur Gough-Calthorpe a fost desemnat drept consilier militar pentru Istanbul. Prima sa sarcină a fost arestarea a 160 - 200 de funcționari ai guvernului Tevfik Pașa (ianuarie 1919). Dintre acești, treizeci au
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
a urmat închiderea ziarului "Yeni Gün" ("Ziua Nouă"). "Yeni Gün" era proprietatea lui Yunus Nadi Abalıoğlu, un jurnalist influent, care era purtătorul de cuvânt neoficial al mișcării de rezistență. Pe 16 martie 1920, a treia zi de la declanșarea ostilităților, forțele aliate au proclamat ocupația militară a orașului. Declarația afirma că ocupația Constantinopolului întreprinsă pentru împiedicarea răspândirii naționalismului turc. În continuare, declarația stipula că: Luna iunie a fost stabilită ca dată limită pentru semnarea tratatului de pace. Orice rezistență trebuia învinsă în
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
a apreciat într-un raport că era nevoie de 27 de divizii. Numai că britanicii nu dispunea de aceste divizii în regiune și nu puteau să mobilizeze din țară forțe noi, de vreme ce guvernul de la Londra proclamase încheierea războiului cu victoria aliată. O mobilizare de o asemenea amploare ar fi avut consecințe care ar fi depășit capacitatea politică a guvernului britanic. Britanicii au ajuns la concluzia că mișcarea naționalistă, care se întărise în timpul Primului Război Mondial, nu poate fi înfrântă fără mobilizarea unei forțe
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Istoricul George Lenczowski remarca: „Odată declanșată, ofensiva a fost un succes copleșitor. Pe parcursul a două săptămâni, turcii au împins armata greacă înapoi spre Marea Mediterană”. Forțele lui Kemal au început să se îndrepte spre Bosfor, Marea Marmara și Dardanele, unde garnizoanele Aliate au fost întărite cu soldați britanici, francezi și italieni din Constantinopole. Guvernul britanic a hotărât să reziste în zona strâmtorii Dardanele și să ceară francezilor și italienilor să-i ajute pe greci să păstreze pozițiile din Tracia Răsăriteană. Forțele italiene
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
facă față singuri atacului turcilor. Pe 24 septembrie, trupele lui Kemal au intrat în zona strâmtorilor și au refuzat să le părăsească, așa cum le ceruse britanicii. Membrii guvernului britanic erau divizați în ceea ce privește posibilitatea evitării conflictului militar. Generalul britanic Harington, comandantul aliat al Constantinopolului, le-a interzis militarilor săi să deschidă focul asupra turcilor și și-a prevenit guvernul să nu întreprindă nicio acțiune riscantă. De asemenea, el a cerut vaselor militare elene să părăsească portul capitalei imperiale. Kemal a acceptat propunerea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fronturile de sud și de est a fost stabilizată, turcii au putut transfera întăriri în lupta cu grecii. Cel mai important factor care a dus la înfrângerea grecilor a fost retragerea sprijinului Aliaților în toamna anului 1920. Motivele pentru care Aliații și-au schimbat radical poziția sunt complexe. Unul dintre motivele invocate ar fi venirea la putere a regelui Constantin I, care se remarcase prin poziția sa neutră din la începutul războiului, spre deosebire de premierul Venizelos, care adusese Grecia în tabăra Antantei
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
elene din vestul Anatoliei că, după toate aparențele, există un plan de distrugere sistematică a satelor turcești din regiunile Yalova și Gemlik, dus la îndeplinire de grupuri organizate de localnici greci și armeni, sprijiniți de armata elenă. Mai departe, Comisia Aliată considera că distrugerea satelor și dispariția populației musulmane din zonă poate să aibă ca obiecti crearea unei situații favorabile unirii regiunii cu Grecia. M. Gehri, reprezentantul Crucii Roșii pe lângă Comisia Aliată, scria în raportul său că armata greacă de ocupație
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și armeni, sprijiniți de armata elenă. Mai departe, Comisia Aliată considera că distrugerea satelor și dispariția populației musulmane din zonă poate să aibă ca obiecti crearea unei situații favorabile unirii regiunii cu Grecia. M. Gehri, reprezentantul Crucii Roșii pe lângă Comisia Aliată, scria în raportul său că armata greacă de ocupație a fost implicată în exterminarea populației musulmane din peninsula Yalova-Gemlik. M. Gehri remarca de asemenea că existau suficiente mărturii și dovezi materiale că atacurile puse la cale de forțele neregulate creștine
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a Prusiei, era sora Kaiserului, Wilhelm al II-lea. În plus, chiar regele Constantin fusese educat în Germania și era un admirator al culturii și civilizației germane. Grecia avea un pact de apărare mutuală cu Regatul Serbiei, un membru al [[Aliații din primul război Regele avea toate motivele să se gândească la sprijinirea Puterilor Centrale. Cu toate acestea, el a considerat că era în interesul superior al Greciei să păstreze statutul de neutralitate al țării, cel puțin atâta vreme cât nu se prefigura
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
a preluat controlul guvernului și a militat pentru intrarea Greciei în război alături de Aliați. În iulie, Grecia a declarat în mod oficial război Puterilor Centrale. În timpul celor 18 luni de război care au urmat, 10 divizii elene au luptat alături de [[aliații din primul război mondial|forțelor aliate]] împotriva trupelor bulgare și germane din Macedonia și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au dus la o fractură
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
militat pentru intrarea Greciei în război alături de Aliați. În iulie, Grecia a declarat în mod oficial război Puterilor Centrale. În timpul celor 18 luni de război care au urmat, 10 divizii elene au luptat alături de [[aliații din primul război mondial|forțelor aliate]] împotriva trupelor bulgare și germane din Macedonia și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au dus la o fractură politică și socială adâncă în societatea
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
das Heer") ale armatei. Au existat divizii blindate și în Waffen-SS, SA sau Luftwaffe. Fiindcă Waffen-SS și Wehrmachtul foloseau propriul lor sistem de numerotare al diviziilor, existau divizii duplicat (spre exemplu, divizia 9 Panzer și divizia 9 SS Panzer), forțele aliate fiind uneori induse în eroare. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, diviziile Panzer au rămas principala armă ofensivă a armatei germane, atât în RDG cât și în RFG. Republica Federală Germană (Bundeswehr) avea șase divizii Panzer. Republica Democrată
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
al doilea război mondial. În anul 1943 Bernadotte a fost numit vicepreședinte a Crucii Roșii Suedeze. În calitatea lui de vicepreședinte al Crucii Roșii Suedeze, Contele Bernadotte a încercat în 1945 să negocieze un armistițiu între Germania nazistă și forțele aliate. A condus, de asemenea, câteva misiuni de salvare în Germania: în perioada toamna 1943-toamna 1944, el a organizat schimbul a 11.000 de prizonieri de război din Germania, care au fost repatriați prin Suedia. Bernadotte a fost rugat de Heinrich
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
norvegieni, precum și 8.000 de femei de cetățenie franceză, poloneză, cehă, britanică, americană, argentiniană și chineză . Misiunea a durat aproximativ două luni, timp în care personalul Crucii Roșii Suedeze au fost expuși pericolului real de a fi uciși de forțele aliate. Misiunea acționa cu ajutorul unor autobuze vopsite integral în alb, cu excepția însemnului Crucii Roșii și a steagului suedez de pe părțile laterale și frontală, pentru a se evita doborârea lor de către aliați. Misiunea consta din 308 persoane—în jur de 20 de
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
fiindcă luptele erau duse pe teritoriul german. Cele mai multe unități au fost fabricate în luna decembrie 1944, când 1.295.000 de aruncătoare de grenade Panzerfaust au fost asamblate. În general, numeralul din denumire reprezenta distanța optimă de tragere: Numeroase țări aliate au folosit exemplare Panzerfaust capturate. Armata sovietică, de exemplu, distribuia toate exemplarele capturate infanteriștilor ruși.
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
japonezilor de pe Tulagi și Guadalcanal au fost observate de avioanele de recunoaștere ale Aliaților, precum și de personalul pazei de coaste australiene staționat în zonă. Deoarece aceste activități amenințau liniile de aprovizionare și comunicație ale Aliaților în Pacificul de Sud, forțele aliate au contraatacat cu debarcări pe Guadalcanal și Tulagi la 7 august 1942, inițiind campania Guadalcanal și mai multe serii de bătălii navale, aeriene și terestre între forțele aliate și cele japoneze care, împreună cu campania din Noua Guinee, aveau să hotărască
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
liniile de aprovizionare și comunicație ale Aliaților în Pacificul de Sud, forțele aliate au contraatacat cu debarcări pe Guadalcanal și Tulagi la 7 august 1942, inițiind campania Guadalcanal și mai multe serii de bătălii navale, aeriene și terestre între forțele aliate și cele japoneze care, împreună cu campania din Noua Guinee, aveau să hotărască cursul războiului în Pacificul de Sud. La 7 decembrie 1941, japonezii au atacat flota americană din Pacific aflată la Pearl Harbor, Hawaii. Atacul a avariat grav majoritatea navelor
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
O forță mare, constând din două portavioane grele, un portavion ușor, un portavion cu hidroavioane, nouă crucișătoare și 13 distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu scopul de a opri invazia. Forța de invazie din Tulagi, formată din distrugătoarele și , vasele de transport și minare și , vasele de deminare "Wa #1", "Wa #2" și transportoarele "Hagoromo Maru", "Noshiro Maru #2
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Coralilor. În această bătălie, "Lexington" a fost scufundat, iar "Yorktown" avariat. Japonezii au suferit pierderea lui "Shōhō", scufundatm a unui portavion grav avariat și mari pierderi de avioane și membri ai echipajelor. Temându-se de alte eventuale atacuri ale avioanelor aliate terestre sau ale navelor lor, și neputând să efectueze operațiuni de acoperire aeriană pentru forțele navale de suprafață din cauza pierderilor de avioane, japonezii au renunțat la atacul plănuit contra Port Moresby cu intenția de a mai încerca altădată. Următoarea tentativă
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
din Noua Guinee, cu scopul final de a deschide calea recuceririi Filipinelor de către americani. Amiralul Chester Nimitz, comandantul forțelor aliate din Pacific, a înființat teatrul de operațiuni Pacificul de Sud, cu viceamiralul Robert L. Ghormley la comandă, pentru coordonarea ofensivei aliate din Insulele Solomon. Eșecul japonezilor în tentativa de a ocupa Port Moresby și înfrângerea lor la Midway au avut efectul de a lăsa baza de la Tulagi fără protecția altor baze japoneze. Tulagi era la patru ore de zbor distanță de Rabaul
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
și la fanatismul religios brutal, revenind la confortul vieții moderne. Tuf revine pentru a treia oară pe S'uthlam pentru a-și plăti și ultima parte a datoriei. De data aceasta, S'uthlam se află în pragul războiului cu forțele aliate ale vecinilor săi. Tolly Mune, acum Prim Consilier, vine la bordul "Arcei" pentru a discuta posibilitatea dobândirii navei de germinare pentru îndeplinirea scopurilor s'uthlameze. Problema populației s'uthlameze a rămas, fiind mai rea ca niciodată, deoarece inovațiile lui Tuf
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
un atac decisiv și definitiv desfășurat la Pearl Harbor. În prima perioadă a anilor '40, armata japoneză a cucerit Hawaii, Australia, Noua Zeelandă și Oceania. În continuare, puterile Axei, atacând din direcții opuse, au cucerit coasta Statelor Unite și, până în 1948, forțele Aliate li s-au predat. Japonia formează Statele Pacifice ale Americii, o marionetă care cuprinde Alaska, California, Hawaii, Oregon, părți din Nevada și Washington, ca parte a Alianței Co-Prosperității Pacifice. Restul munților, marilor câmpii și a statelor din sud-vest devin parte
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
se predea. Ele au avansat de-a lungul peninsulei Malaya, în ciuda inferiorității numerice. Forțele japoneze au folosit infanteria pe biciclete și tancurile ușoare pentru a se deplasa cu ușurință prin junglă. Deși campaniei i s-au alăturat și alte unități Aliate, inclusiv din Divizia 8 Australiană, japonezii au împiedicat regruparea Aliaților, au cucerit orașele și s-au îndreptat spre Singapore. Orașul era un cap de pod al operațiunilor Comandamentului Americano-Britanico-Neerlandezo-Australian (ABDACOM), primul comandament comun al Aliaților în timpul celui de al Doilea
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Orașul era un cap de pod al operațiunilor Comandamentului Americano-Britanico-Neerlandezo-Australian (ABDACOM), primul comandament comun al Aliaților în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Singapore controla și principalul canal de aprovizionare dintre Oceanele Pacific și Indian. La 31 ianuarie, ultimele forțe Aliate au plecat din Malaya, iar geniștii acestora au aruncat în aer digul rutier care leagă orașele Johore și Singapore. Infiltratorii japonezi - mulți deghizați în civili singaporezi - au trecut strâmtoarea Johor în bărci gonflabile la scurt timp după aceasta. În săptămânile
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Malaya, iar geniștii acestora au aruncat în aer digul rutier care leagă orașele Johore și Singapore. Infiltratorii japonezi - mulți deghizați în civili singaporezi - au trecut strâmtoarea Johor în bărci gonflabile la scurt timp după aceasta. În săptămânile dinaintea invaziei, forțele Aliate au suferit din cauza unor conflicte dintre ofițerii de rang înalt, precum și de presiuni din partea primului ministru al Australiei, Robert Menzies. General-locotenent Arthur Percival, comandantul garnizoanei, avea 85.000 de soldați, echivalentul, pe hârtie, a puțin peste patru divizii. Existau aproximativ
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]