6,661 matches
-
de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se schimbau de la o zi la alta, așa cum se schimba intensitatea luminii sau miile de nuanțe ale celor mai înalți copaci. N-ar fi crezut vreodată că va ajunge să știe clipa din zi pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
strângeau în colibă, chipurile, nimeni nu-i putea vedea, nici auzi, iar hotărârile lor rămâneau la fel de secrete, de parcă ar fi coborât în cea mai adâncă dintre catacombe. În același fel, dacă un proaspăt căsătorit voia să se desfete ziua în amiaza mare cu nevasta lui, trasa cu sarbacana un întins cerc magic în jurul colibei sale fără pereți și, din clipa aceea, putea să-și permită orice fel de excese, cu absoluta convingere că nu-i vedea nimeni. În fond, acest ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coajă de banană, cât pe-aci să naufragieze în fiecare clipă. Vâsli fără grabă, pe râu în jos, prin afluentul larg, de-acum liniștit, negru și limpede, căutând apele albe și murdare ale râului San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră, la vărsarea râului, lângă o potecă cu tapiri, aproape de o familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător. Zilnic, douăsprezece ore de navigație în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate de oră înainte ca soarele să se ascundă cu o punctualitate de cronometru și ca noaptea să cadă peste selvă și peste râu, căutau o insuliță fără țânțari sau o plajă liniștită și acolo își ridicau tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un soare nemilos ale cărui raze se reflectau pe pereții albi și căutară adăpost la umbră pe terasa hotelului. Berea era caldă și nu se simțea nici o adiere. Temperatura trecea de patruzeci și cinci de grade și - aproape deja de amiază - nici un suflet omenesc, nici un câine, nici măcar o pasăre nu se aventura pe străzile din Santa Marta. Când termină berea, misionarul arătă din cap spre balconul palatului de Guvernământ: — Cum ți s-a părut? — Un om terminat. Și deziluzionat. — Are motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului Santa Marta, fără să întâlnească vreun suflet în drumul său, căci nu exista nimeni în stare să se aventureze la amiază prin acel infern. Când câinele dispăru după colț, avu impresia că lumea a murit, că timpul s-a oprit în loc, că Pământul a încetat să se mai rotească. Nu era nici un nor pe cer, nici o pală de adiere în frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
văzură din nou în stradă, preotul comentă: — Același zgomot trebuie să-l fi făcut și poarta lui Pilat din Pont. — Bună! — Bună... — Am venit să-mi iau cărțile. Arătă spre o ladă perfect ambalată. — Sunt acolo. Te întorci deja? — După amiază. — Ai reușit ceva? După cum bănuiam... Nimeni nu ascultă... — Și acum? Cine știe? Va trebui să-mi găsesc un alt colț. Dacă yubani-i încep războiul, acolo nu va mai fi un loc bun. Cum pot fi atât de orbi? Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de prezența omului, fiind poate în călduri, poate înfometat. Se trezi cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să se ridice la trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-I pe Stevenson și pe Melville, visând-o pe Moby Dick sau Comoara din insulă. Se gândi apoi la Lola și la singurătatea lui de bărbat, închis în biroul minuscul, umplând pagini de rapoarte și de lucrări, apropiindu-se la amiază de fereastră ca să întrezărească raza de soare ce lumina uneori zidul din față. Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost o singurătate în doi, în care nici unul nici celălalt nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la o parte. Peste drum, bombardat de picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna în joben și scoate iepurele de urechi pentru a-l lua la întrebări, într-o după amiază cu ploaie nesfârșită. - Ți-e frică? - Da. Îmi este. Simt frica în oase. O simt și pe limbă, degeaba mă amăgesc, J&B-ul nu-i poate schimba gustul. - Atunci de ce bei? - Poate că am nevoie de curaj, la asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
claxoneze pentru a-i da de înțeles că se află într-un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ajuns un garbovit. Pe trăsăturile chipului său, parcă era scris: ”moartea”. -... Dumnezeu s-o odihnească în pace, și să-i fie țărâna ușoară Amin!... Încheie slujba de "pomenire”, Părintele Boboc. Soarele lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca în fiecare zi, indiferent de vreme, Iorgu a mers la cimitir, a aprins candela și s-a închinat pentru iertare... Când soarele se suise pe cer la vre-o două sulițe, ca prin minune ploaia s-a oprit. Către amiază, când Iorgu abia ajunsese acasă, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lase doborât... Până la urmă pleoapele îi căzură grele și alunecă într-un somn adânc si linistit. ... A doua zi de dimineață, răsuci cheia în usă si plecă la cimitir la Fata lui, să aprindă candela si să se roage... Către amiază se întorcea acasă. Apoi, simțind cum îl goneste urâtul din casă, plecă din nou... Umbla bezmetic pe străzi, fără nicio noimă, până îl prindea noaptea rătăcind prin întuneric. Trecea necunoscut printre necunoscuți, în baston sontâc-sontâc, târându-si piciorul în strada
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este infinitul?! Strigă Iorgu în camera goală. Ce este oare infinitul?!... Infinitul, nu-l pot cuprinde cu gândul... O, Doamne, simt că-mi pierd mințile!... Precum în Cer așa și pe pământ... ...Era în ziua de Înălțarea Sf. Cruci, pe la amiază. Zi de toamnă tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ. Clopotul de la Biserică bate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îl purtă la Vasilica, la viața lui, la moarte... la moarte. Se înfioră... Își întoarse privirea în iarbă și, contemplă o gânganie mică, grăbită, cu strălucire metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
minte lui Iorgu, ca niște pamblici agățate de o creangă... - Asa dar... si, islamismul... si islamismul... murmură el obosit, încet, tot mai încet, alunecând usor într-un somn adânc... Cocoșul cântă pentru fiecare din noi Era într-o miercuri după amiază către seară, ultima zi din noiembrie... de Sf. Andrei. La fereastră, cu coatele rezemate de pervaz, Iorgu se gândea la Vasilica. Tot înconjurul era scăldat în lumina galbenă a razelor soarelui la asfințit. Inima îi bătea să iasă din piept
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
n-a fost în stare. Gândurile îl potopiră și îl frământară până la istovire. ”- Am ajuns” se auzi glasul lui Avel, în clipa când a oprit motorul. Iorgu tresări. Abia atunci își dădu seama că-i în mașină. Ajunseseră pe la orele amiezii... Liturghia la Biserica din Butea încă nu se sfârșise. Când Iorgu întră în cameră, Vasilica, într-o lenjerie de o curățenie imaculată, îi zâmbi cu ochii strălucind de bucurie. Il aștepta, inima îi spunea că vine. Era singură în cameră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu-i mai rezistă, și va izbucni în lacrimi. Nici n-a știut ce i-a spus, și ieși grăbit pe hol... Era ora patru după amiază. Avel îl aștepta. Fusese la surorile lui în sat. Tot drumul până acasă, frământările și gândurile de tot felul, nu-l slăbiră o clipă. Mai cu seamă mustrările de conștiință că din pricina lui este în starea asta, îi luau aerul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nicio scăpare... trebuie să mor?!... Doamne, fă-ți milă de mine, facă-se Voia Ta, Doamne... Iartă-mă, Doamne... Tatăl nostru, carele ești în Ceruri...!” se ruga ea fierbinte în gând. Era în miezul zilei de Sânziene... Soarele lumina strălucitor în dreptul amiezii. Lângă pat, în genunchi, Sora Elisabetta și Sora Tereza, neclintite în așteptare, îi urmăreau cu ochii în lacrimi orice tresărire pe chip, orice urmă de viață. ”- Dă-ne un semn, doamna Maria!... o ruga Maica superioară, cu glas blând, strângându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o luptă crâncenă dusă în tăcere mai violent grăitoare decât orice decât orice cuvânt, când tăcerea nu a mai avut puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se întunecă, ca de un fum gros... O scăpărare de amânar pe cremene fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi, vântul stârni niste vârtejuri de praf... lumina zilei murea înnăbusită de ceață. Nu mai stiai dacă e noapte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întâlnise atât de întâmplător... gândul că fusese un moment în care se priviră în ochi, și își vorbiră, ea întinzându-i cartea, el mulțumindu-i... gândul acela îl înfiora în toată ființa. Nu mult după întâmplarea aceea, într-o după amiază,... era o zi caldă, zi frumoasă de Florar, și înflorise liliacul. Când, pe trotuar prin fața blocului, ca o părere, răsfoind o revistă, trecea ea... Vasilica. Purta o bluziță în dungi roz maron și o fustă neagră. Pășea rar, liniștit, leneș
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]