5,016 matches
-
la origini sau peregrinează în orașe stranii, cu ziduri putrede, năpădite de iederă, în care trăiesc povești vechi. Colindul desfășoară un văzduh arhaic, unde zvâcnește rar taina. Universul poeziei vorbește de un alt timp și de un spațiu înflăcărat de amurg, cu fântâni neliniștitoare în care cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi..." Un univers rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce să-și pună. Ruina este în amurg... Întâmplarea este legată de o "fantastică luptă nedreaptă" pentru că bărbatul n-o mai iubește. Plecarea și portretul iubitului sperjur se încheagă dintr-un univers interior, martor cândva, al marii iubiri: "Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
perfecțiune. Poetul este hărăzit căutărilor și frământărilor, ezitărilor și incertitudinilor. Totuși poetul spune-se ar fi împăcat/ Cu poteca asta îngustă ce șerpuie/ Pe gura vulcanului". Sau "Poetul capul nimănui/ Rostogolit din Zare-n zare/ Când pe pământ e marele amurg/ și când pe cer e ma rea-nmormântare". El, poetul, rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu începuturile ei, cu ideea de absolut: "Cât de pustie-i zarea fără EL/ Poetul început de Fire/ Pe marginea prăpastiei lăsat". ("Între
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge făptura stinsă într-o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn groparul îl îngroapă!..." Apoi sunt nunțile: "din când în când/ Vin chemători frumoși cu clopote pe sate/ și cu năfrămi pe bote de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
chipul de stea, cu trupul de alge, cu părul despletit ca o "zburare de cocoare". Există în volum un peisaj ușor fantastic, trecut prin istorie, un peisaj folosit drept cadru pentru evocarea copilăriei cu o undă de părere de rău. "Amurg cu diavoli", Rara fericire de primăvară", "Izvorul" descoperă lumi cu peisaje halucinante. Dialogul cu divinitatea este dramatic, ierburile umflate au ucis aerul, apa arde ca un iad, vitele sunt de aur, taurul este o grămadă de pietre scumpe. Peisajul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când pe holde nesfârșite macii / Îngenuncheați la umbra noastră sfântă, / vor asculta uimiți cum toți săracii/ Ca o pădure care crește cânta/ Celor căzuți pentru libertate". 2 "De mine se teme în taină tot burgul / Sunt prințul penumbrelor eu sunt amurgul". Cornel Regman vorbind despre Radu Stanca ("Radu Stanca și măștile'', Tomis, ian. 1967) arată că balada devine a decorului, și anume, în jurul sentimentelor și al ideilor creează un decor "baroc". Gesturile, întâmplările se închid într-un ritual cinic, pentru că ele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și el a mâncat. Atunci amândurora li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut frunze de smochin și și-au făcut șorțuri. Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtându-se prin rai în boarea amurgului; și de la fața Domnului Dumnezeu s-au ascuns Adam și femeia sa printre pomii raiului. Și Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: "Adame, unde ești?" Acesta a zis: "Glasul Tău l-am auzit purtându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
floarea, copacul etc./elemente primordiale: apa, focul, pământul, aerul (cerul) - ființe sau obiecte: visătorul, străinul, orfanul, răzvrătitul, pribeagul; pasărea, sălbăticiunea, calul năzdrăvan etc./oglinda, cartea, vioara, icoana, clepsidra, inelul, cheia, masca etc. - simboluri spațiale sau temporale: casa părintească, orașul, parcul/amurgul, toamna etc. - simboluri cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera, triunghiul (erotic)/motivul cifrei trei, șapte - sentimente: dorul, suferința, nostalgia absolutului, tristețea, solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial, armonios, paradisiac, „răbdător“)/timp profan: durata existențială, timp al înstrăinării, al exilului existențial, al dezacordului eu- lume; timp
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
știu dacă suie, sau coboară. Și nu știu dacă mapropiu, sau mă depărtez. Ce bine că ești aici. Tu început și sfârșit, tu totul. (L. Blaga) - epiforă (reluarea unui cuvânt/a unei structuri la sfârșitul mai multor unități prozodice/sintactice): Amurg de toamnă violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, /Orașul tot e violet. (G. Bacovia) - anadiploză (repetiția leagă începutul și sfârșitul versului/al enunțului sau începutul unui vers și finalul versului următor): Mereu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg de toamnă violet (G. Bacovia); peste care trecealene / o leoaică arămie (N. Stănescu); Puiu căzuse întro toropeală cenușie. (L. Rebreanu) - epitet metaforic: Spășivoi visul de lumină (M. Eminescu); Pasul meu, pasul vremii de lut (I. Pillat); - epitet personificator: Aud materia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
continuând enunțul în versul următor. Segmentarea unității sintactico lexicale (atributul sau complementul izolat de cuvântulregent, articolul ori prepoziția de substantiv etc.) în două versuri succesive are ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mișună - grămadă de spice mîntuș - mihalț; pește mic mîțișor - ramură de salcie înflorită moghilă - movilă molășniță - vreme călduță, cînd se topește zăpada moliftă - molitvă, rugăciune moloșag - moină moroi - strigoi, vîrcolac moșinoi - mușinoi, mușuroi, fur nicar mreajă - unealtă de pescuit murgit - amurg muruială - terci muscă - mustață mică muscă-de-cal - insectă parazită mutătoare - plantă otrăvitoare N natră - urzeala dintre ițe și sul năframă - batistă năjit - nevralgie, durere de măsele năpatcă - crîsnic, instrument de prins pește năpîrcă - viperă nărîmzat - roșu-deschis, portocaliu năvalnic - buruiană aducătoare de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
azi". După 1990, și-a sporit notorietatea prin câteva acte de voință și reprezentare, biografice și bibliografice: devine titularul unei noi edituri clujene ("Clusium"), redebutează ca poet, călătorește în Europa, face exerciții de exorcism muzical al senescenței și morții ("Dimineța amurgului" 1994, "Școala morții" 1997, "Defăimarea bătrâneții" 1998), se mută la Târgul Jiu, publică studii de poetică și prozodie ("Ritm vertical", 2001). Această lucrare este dezvoltarea unei teze de doctorat intitulate " Ritm și valoare în poezia folclorică românească" prin care autorul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
inundate: Și-auzi tușind o tuse-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare" (Sonet). Într-un asemenea oraș, poetul proletar este "un monstru" și reacția lui poate fi înțeleasă din poeziile de protest social: Cu voi..., Proză, Amurg, Cogito. Peisajul interiorizat, monocrom, este sfâșietor de trist. În poezia Plumb, cuvântul "plumb" sugerează apăsarea grea, telurică; în cavou doarme "amorul" "întors", "cu aripi de plumb". În Lacustră, lumea concretă dispare, și rămâne în loc "un gol istoric" și o locuință
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din poveste, Crăiasa din povești, Luceafărul, Scrisoarea III, Sara pe deal). Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin felul în care evidențiază natura, "spațiul mioritic", cu peisajul tipic românesc: codrul marea (Mai am un singur dor), satul în amurg (Sara pe deal), lacul (Lacul), comuniunea om-natură (Ce te legeni), crângul (Dorința). Cunoscător al culturii antice (indice: Rig-Veda, Mahabharata), al filosofiei grecești (Heraclit, Platon, Aristotel), al culturii și filosofiei moderne (Descartes, Spinoza, Hegel, Kant, Schopenhauer), poetul a cunoscut și marile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contradicții interioare, trăiește un adevărat coșmar, are halucinații în timp ce se îndreaptă spre spânzurătoare. Aceeași construcție circulară ca în Ion și în romanul Pădurea spânzuraților, care începe și se termină cu execuția prin spânzurare. În timp ce locotenentul Svoboda fusese spânzurat într-un amurg noros, Apostol Bologa murea în zori. Pădurea spânzuraților e un roman psihologic (Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu), cu o analiză psihologică oarecum primară (Șerban Cioculescu), o monografie a "incertitudinii chinuitoare" (G. Călinescu), roman care prezintă "un caz de obsesie" (Vladimir Streinu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ceea ce privește ceartă cu divinitatea, eu sper că Cioran să nu moară aici, unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfanțul Apostol și cu Absolutul divin, pentru a nu muri în lumea aceasta."20 Există multă bucurie în neliniște și multă voluptate în suferință, spune Cioran, iar fără aceste compromisuri, poate nu ar mai fi nimeni care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Buenos Aires să putem spune că suntem"163. Jorge Luis Borges vorbește despre Buenos Aires, în maniera să inconfundabila, de astă dată în versuri de tango: "Orașul este acuma că o hartă / a umilințelor și eșecurilor mele / din ograda asta am văzut amurgurile / și-n fața porții ăsteia am așteptat în zadar; / de aici, ieri-ul, ce, nesigur, se face azi și altfel / i-a scos pe alți' ca mine / la fel prinși de soarta. / Aici îmi port pașii / prin nesfârșitele-i labirinturi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aproape de mine"34. Dona Juana este hotărâtă că acesta să fie și ultimul ei copil, fapt pentru care "se agață disperată de ultimul născut, experimentând într-un mod mai intens decât era normal acea dragoste bolnăvicioasa prin care ființele în amurgul existenței se agață cu unghiile și dinții de cel ce reprezinta viață"35. Din teama de nu-l pierde că și pe celalalt Ernesto, a devenit tiranica, transformându-l în "copil-problemă", atât pentru el, cât și pentru ceilalți, cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
letras.s5.com/es100805.htm, pagina Internet "Proyecto Patrimonio". http://alhim.revues.org/document 1492.html, La palabra migrante: escritores argentinos en búsqueda de un terreno propicio pară la creación. http://www.letras.s5.com/Sábato241202.htm. OPERELE LUI CIORAN Amurgul gândurilor, Humanitas, București, 1991. Antologia portretului de la Saint-Simon la Tocqueville, Humanitas, București, 1997. Adiós a la filosofía y otros textos, Prólogo, traducción y selección de Fernando Savater, Alianza Editorial, Madrid, 2001(ediție în spaniolă). Breviario de podredumbre, cuvânt înainte și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Madrid, 1984, p. 105. 1 Ernesto Sábato, Hombres y engranajes, Alianza Editorial, Madrid, 2000. 2 Friedrich Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, Humanitas, București, 1997, p. 191. 3 Jean-Noël Vuarnet, Le philosophe-artiste, Lignes Essais, Paris, 2004, p. 34. 4 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Humanitas, București, 1991, p. 70. 5 Emil Cioran, Caietul de la Talamanca, Humanitas, București, 2000, p. 29. 6 Lo mejor de Ernesto Sábato, Seix Barral, Barcelona, 1989, p. 125. 7 Ibid., p. 140. 8 Convorbiri cu Cioran, Humanitas, 1993, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
forțele sale. Lupta cu materia că și artistul cu opera lui. Uneori reușește să fie Goya, însă, în general, e o catastrofă". 2 Emil Cioran, Caiete III, p. 57. 3 Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 109. 4 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Humanitas, București, 1996, p. 56. 5 Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 133. 6 Emil Cioran, Lacrimi și sfinți, Humanitas, București, 1991, p. 32. 7 Nicole Parfait, op. cît., p. 69. 8 Emil Cioran, Des larmes et des Saints
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
p. 67. 25 Patrice Bollon, Cioran l'hérétique, Gallimard, 1997, p. 124. 26 Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas,1998, pp. 155-156. 27 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 77. 28 Ibid., p. 78. 29 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 69. 30 Ibid., p. 87. 31 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, Ed. Limes, Cluj, 2008, p. 207. 32 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 78. 33 Lev Șestov, Apoteoza de temeiuri eseu de gandire adogmatica, Humanitas, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
155-156. 27 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 77. 28 Ibid., p. 78. 29 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 69. 30 Ibid., p. 87. 31 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, Ed. Limes, Cluj, 2008, p. 207. 32 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 78. 33 Lev Șestov, Apoteoza de temeiuri eseu de gandire adogmatica, Humanitas, 1995, p. 123. 34 Emil Cioran, Căderea în timp, Humanitas, București, 1998. 35 Emil Cioran, Caiete ÎI, Humanitas, București, 1999, p. 199. 36 Ibid., p. 267
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]