12,966 matches
-
Xenopol semnează articolul Franța și România (1914), N. Iorga, Asia mică grecească (1919). În cadrul rubricilor „Fragmente literare”, „Schițe și nuvele” sunt prezenți G. Mărgărit, Radu Boureanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Septimiu Popa. Aici Al. Șerban (Constantin Banu) publică un studiu despre teatrul antic la greci (la rubrica „Convorbiri despre artă”), iar Octavian Dobrin articolul Rolul femeii românce în război. Poezii semnează Vasile Costopol, Dimitrie Vasilescu ș.a. Apar, în traducere, texte de Andreas Karkavitsas, Elise Despréaux, Otto Marschalek. Alți colaboratori: Demostene Botez, N. Zaharia
REALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289158_a_290487]
-
estetica actului dramatic modern), N.I. Herescu (O formulă a stilului epic - studiu comparatist bazat pe Odiseea, Eneida și Divina Comedie, din perspectiva narativă a „povestirii în ramă”), Ramiro Ortiz (Elementul clasic în literatura italiană), Matei Nicolau (Câteva particularități ale stilului antic - un studiu de istoria stilului, Originea infinitivului de scop în limba latină - cercetare de gramatică istorică), D.M. Pippidi (Asupra unui pasaj controversat din Seneca), N. Iorga (Horațiu al Romei și Horațiu al lumii), Th. Capidan (Bogdan Petriceicu Hasdeu). Semnează traduceri
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
unor „universalii” simbolice, de origine populară, cu valoare dată de simboluri și stereotipii în literatura scrisă în epocile culturale vechi. Mai multe contribuții din „Curierul ucrainean” și din „Naș holos” dezvăluie atenția cercetătorului față de vechea „oralitate” cu reflexe în epopeile antice. Acest tip de abordare, exersat pe texte de mare strălucire ale literaturii universale, descoperă deschideri interesante în instrumentarul celui care în primele sale contribuții subliniase - fără a uita „specificitățile” locale - funcția spectacolului simbolic („nunta ca dramă”, cum spunea N. Cartojan
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
Theorie der Naturkausalität, pe care o va susține în 1893. Se întoarce în țară și funcționează, între 1894 și 1898, ca bibliotecar al Fundației Universitare „Carol I”. În 1897 își începe și cariera didactică, fiind numit conferențiar de istoria filosofiei antice și estetică la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1900 devine docent în psihologie și istoria filosofiei, fiind numit profesor definitiv abia în 1904, iar în 1906 înființează primul laborator de psihologie experimentală din țară. Fondează în 1900
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
în capitolul Originea tragediei, filosoful român analizează lucrarea lui Friedrich Nietzsche Die Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik. El explicitează categoriile estetice apolinic și dionisiac (din îmbinarea cărora, printr-un act al voinței eline, s-a născut tragedia antică) și rolul lor în dezvoltarea ulterioară a artelor. Principiile erau ale lui Schopenhauer și Wagner, pe ultimul repudiindu-l spre sfârșitul vieții. R.-M. ține să precizeze în introducere: „Dând publicității rezumatul filosofiei lui Nietzsche n-am deloc intențiunea s-
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare a „arheologiei mimezei”, adică a textelor unor filosofi și scriitori antici ca Platon, Aristotel, Ovidiu ș.a., pentru a reface sensul inițial al noțiunii de mimesis și pentru a descoperi, implicit, în arhivele ei secrete, punctul de pornire a unei „paradigme narcisiste”, autoreflexive. Structurată în trei părți, Preliminarii la o „refutatio imitationis
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
pe un anumit drum. Interogarea atentă a textelor de „arheologie” a mimezei descoperă sensuri profunde ale acesteia, ca anamneza, viziunea, „realismul interior”. Mai mult, elemente ale modelului narcisic sunt sesizate și la nivelul discursului auctorial, în „bucla” în care textul antic se referă la el însuși. M. a realizat ediții din Lucian Blaga, Henriette Yvonne Stahl și Nichita Stănescu. SCRIERI: Ceremonia textului, București, 1985; Proza lui Alexandru Ivasiuc, București, 1988; Poetica reflectării, București, 1990. Repere bibliografice: Al. Călinescu, Critica tânără, CRC
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând motive simboliste (Adonis
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
von Kotzebue, apoi, surprinzător în raport cu preocupările sale, Suferințele junelui Werter de Goethe (1842). Traduceri notabile, însoțite de prefețe, comentarii și note, sunt cele din Tacit, Suetoniu și Horațiu. O cultură națională, susține M., trebuie neapărat să aibă la bază clasicismul antic. Traduceri: Meditații religioase, I-II, Buzău, 1839-1840; Goethe, Suferințele junelui Werter, București, 1842; Thomas a Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
metafizice, lirica se naște și din observarea ritmurilor naturii, a perindării anotimpurilor. Versurile sunt variațiuni pe tema tristeții lumii, poetul devenind un aed melancolic și epicureu. El aparține cetății dunărene, a cărei imagine este apropiată de cea a cetății grecești antice (Agora, Triptic). Metaforic, câmpia este asociată limbii: „E-o câmpie necuprinsă limba română / pas cu pas o străbatem până la moarte” (Limba română). Ciclul Nopțile disperării din volumul Corăbii pierdute (1994) abordează lirica de dragoste, creându-se un spațiu halucinant, în
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
Atât am rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere nărui / [...] Alături, în cremene, / Stăruim, / Tăcere albă lângă neagră tăcere” (Două tăceri). Poetul, aidoma lui Homer cel orb, își revede numai în amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în „autohtona” Sfânta Vineri, care dă pribeagului posibilitatea a se găsi pretutindeni, de a trece „din loc în loc, / Din timp în timp, / Din țară în țară, / Peste nedrepte impuse hotară” (Vestala). Nostalgia pentru pământul natal e prezentă și
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
biblică (1995; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române) și Aeterna Latinitas. Mică enciclopedie a gândirii europene în expresie latină (1997, în colaborare), precum și o suită de traduceri, îndeobște în ediții bilingve, cu ample studii introductive, note și comentarii, din literatura latină antică ori medievală, dar și din literatura franceză (Jean-Jacques Rousseau, Rivarol, Ernest Renan) ori din cea germană (Jakob Grimm). A colaborat, de asemenea, la ediții critice monumentale: H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch (I-III ,1985-1987; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Biblia de la
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
funcție de reper valoric. Lucrarea La Poésie néo-latine... demonstrează că literatura neolatină franceză nu e o „simplă imitație și nu e de tot mediocră”, iar unele manifestări ale ei revelează deja un „spirit francez”, reușind, înainte de Pleiadă, să arate cum „cultura antică a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o asimila, din simplu material de erudiție, ea urma să devină, într-o bună zi, element de inspirație”. Și încă: „Pleiada pare să fi retrăit în limba franceză evoluția pe care
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
din 1930, a doua încercare de a cuprinde tema în ansamblul ei și cea dintâi sondare a manuscriselor eminesciene din perspectiva preocupărilor clasiciste ale poetului și a înrâuririlor clasice asupra operei lui. O atenție specială e acordată Odei (în metru antic) în procesul de trecere de la ucenicia la clasici la creația originală. Naționalismul lui Eminescu pornește de la premisa că „între scrierile militante și cele poetice ale lui Eminescu nu există deosebire de fond sufletesc, ci de finalitate și expresie”, totuși, cum
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
director al Muzeului de Antichități. Printre scrierile sale istorice se numără și câteva cu preponderență filologică, precum Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română (1894), Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen (1902), sau unele concepute și ca note de călătorie - Monumente antice din Roma. Descriere și impresii (1908), Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică (1908), Atena și ruinele ei (1910), Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine (1913). În paralel M. își începuse activitatea literară, debutând
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
tradus, ci a creat din nou poezia lor cu ajutorul cuvântului, așa cum Caragiale a creat în Abu-Hasan și în Kir Ianulea pe marginea Halimalei și a lui Machiavel. Invenția verbală este extraordinară. G. CĂLINESCU SCRIERI: Gânduri și vise, Iași, 1898; Monumente antice din Roma. Descriere și impresii, București, 1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, București, 1908; Atena și ruinele ei, București, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine, București, 1913; Alme sol, București, 1925
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
și pref. Liviu Franga, București, 1985, Odiseea, București, 1924; ed. îngr. și pref. D. M. Pippidi, București, 1971; Sofocle, Electra, București, 1910, Oedip rege, București, 1943; Socrate, Sfaturi către Demonicos. Xenofonte, București, 1923; Poeme străine, București, 1928; ed. (Poeme străine antice și moderne), București, 1943; Eschil, Orestia, București, 1942. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 265-282; Aderca, Contribuții, I, 157-159, 270-274, II, 22-23,512-513; I. Valerian, Traducerea ,,Odisseei”, ,,Răsăritul”, 1925, 25-29; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., II, 330-332, III, 112-114
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Nicolae Lascu, Horațiu în literatura română, GR, 1935, 11-12; Vianu, Opere, III, 23-28; Predescu, Encicl., 579; Călinescu, Ist. lit. (1941), 581-583, Ist. lit. (1982), 658-660; Ion Fotti, George Murnu, ,,Peninsula balcanică”, 1942, 2; Al.A. Philippide, Un pasionat al literaturii antice, TMS, 1968, 1; D. Marmeliuc, O sută de ani de la nașterea lui George Murnu, SC, 1968; Ilie Constantin, „Poeme”, RL, 1970, 23; Ciopraga, Lit. rom., 248-252; Piru, Varia, II, 215-218; Ecaterina și Iulia Murnu, George Murnu, poetul homerid, București, 1979
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
mai are minima cauțiune a „naivității” vîrstei literare. Incapabil să-și lărgească partitura, N. va căuta să aducă unele modulații noi, utilizând, cu rezultate mediocre, sonetul sau oda alcaică ori împrumutând din inspirația altor maeștri (Carducci, Mistral). Recursul la metrul antic este, în schimb, întrucâtva mai fericit în poemul Rugăciunea în codru, solemnitatea lui sugerând mai bine cutremurarea în fața iminentului ceas de cumpănă al istoriei, care va fi, pentru neamul românesc, războiul mondial. Versiunile din volumul Traduceri (Victor Hugo, André Chénier
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Pora, V. Cârlogea, I. E. Torouțiu, Eugen Boureanul, C. D. Dumitrescu, G. M. Vlădescu, N. Batzaria. Se mai publică Din corespondența lui Bariț, studiul critic Viața lui Al. Russo de Radu S. Dragnea ș.a., cât și traduceri din literatura universală, antică și modernă: Odiseea de Homer (1910), Alcesta de Euripide (1912), Hermann și Dorothea (1908), Torquato Tasso (1910) și Ifigenia (1926) de Goethe, Oedip la Colona de Sofocle (1910) ș.a. Seria nouă cuprinde traducerile lui I. I. Ciorănescu, V. I. Popa
NEAMUL ROMANESC LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
destul de susținut și mai târziu, cât și de o lucrare de seminar, intitulată Despre utilitatea studiilor clasice, apărută în același an în „Cultura română”. Student încă, își secondează fratele în redactarea revistei „Sânzeana” (1912-1913), unde dădea alte tălmăciri din autori antici și moderni, precum și studiul Clasicismul și cultura națională, tipărit în 1913 și separat. Intrat în învățământ în 1913 la Seminarul Pedagogic al Universității ieșene, apoi la liceul din Piatra Neamț, până la intrarea țării în război mai iscălea tălmăciri, versuri originale, precum și
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
susținuseră anterior mulți alții, străini ori autohtoni, printre care și Titu Maiorescu. Mentorul Junimii, față de care tatăl lui N. manifesta respect și afecțiune, nu era însă invocat ca autoritate, tânărul înțelegând să înlăture fără larmă atât exagerările (credința în superioritatea anticilor în raport cu „modernii”), cât și jumătățile de măsură (în susținerea caracterului național al artei). În consecință, după el studiile clasice au o mare „utilitate” pentru români nu doar în ordinea formării morale, ci și în aceea a modelării culturii naționale. Și
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
atitudinea sa fiind însă elogiată de N. Iorga. Mai târziu N. pare să nu mai acorde contemporaneității nici o atenție; ex cathedra, profesorul de literatură latină se va mulțumi să le insufle învățăceilor un adevărat cult mai ales pentru valorile liricii antice - Vergiliu, Teocrit, Horațiu, Ovidiu, Catul, Lucrețiu, iar traducătorul trudește cu pasiune ani în șir să dea echivalențe românești demne de original. O singură dată va ieși din sfera interesului pentru Antichitate, la comemorarea a zece ani de la moartea lui Ioan
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Lucrările științifice și literare ale profesorului Teodor A. Naum, „Acta Musei Napocensis”, 1971, 1-8; Bucur, Istoriografia, 302-303; Octavian Șchiau, Teodor Naum, TR, 1980, 14; I. Pătruț, Teodor Naum. In memoriam, CLG, 1980, 2; Nicolae Lascu, Prof. Teodor Naum și clasicismul antic, „Acta Musei Napocensis”, 1980, 913-917; G. Guțu, Teodor Naum (1891-1980), SC, 1981, 185-186; Maftei, Personalități, IV, 183-184; Mircea Muthu, Un uitat: T. Naum, JL, 1990, 43; Viorica Lascu, Profesorul Teodor Naum, TR, 1992, 3; Dicț. scriit. rom., III, 377-378. V.D.
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
latină. Publică ample cercetări și articole în „Studii clasice” și în „România literară”. Colaborează la lucrările colective Istoria literaturii latine (I-III, 1964-1986), în cadrul căreia participă la realizarea volumului Scriitori greci și latini (1978), și la Romano-Dacica, volumul II: Izvoare antice ale istoriei României (1989). N. alcătuiește una dintre primele ediții bilingve ale unui autor antic apărut în România, lucrare care reprezintă totodată și cea dintâi ediție românească integrală a operei lui Horațiu (1980). În studiul introductiv reconstituie biografia lirică a
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]