11,066 matches
-
fulger s-au înmiresmat. SUFLETUL VERII Hai să privim în amurg Disperarea Și marea-n ruină, Pădurea care și-a apus Cununa de crengi. De câte ori ne-npăcăm, Suntem mai aproape de Dumnezeu. Hai, vino în sufletul verii - Vom fi Precum doi inși Aplecați tare departe Și adormiți... DARURI Dumnezeu îi dăruiește femeii Ceva sfânt Care să-i aducă belșug. Diavolul uneori trage foloase: Strâmbă raza Care-i luminează Oglinda. LA CAPĂTUL LUMII O comoară se-ascunde La capătul lumii. De mii de ani
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
ceea ce fac doi pinguini, un mascul și o femelă, înainte de a se contopi într-un extaz sobru și totuși plin de poezie. Întâi, ciocurile lungi și negre descriu cercuri în aer pentru a comunica pasiuni inexprimabile prin cuvinte, apoi se apleacă la pământ, într-o curbă geometrică perfectă, ca în cele din urmă să se unească într-un soi de sărut. Nicio grabă, niciun amănunt inutil. Ritualul se repetă de câteva ori până ce perechea ajunge la apogeul senzualutății. Pinguinul curtezan nu
POVESTIRE ÎN ALB de HARRY ROSS în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343238_a_344567]
-
din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. igur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând din mâini să mă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
pe care știu că i-am aruncat aseară undeva pe jos sau pe scaun parcă. Caut, mă lupt cu hainele împrăștiate peste tot, ridic cearceaful căzut pe dușumea - cum de a ajuns acolo? - și-l azvârl pe patul vraiște, mă aplec într-un genunchi și privesc cu interes sub pat, dar degeaba. Mă holbez la ceasul care se încăpățâna să ticăie ca nebunul și care arăta - culmea! - opt fără douăzeci. Și nici nu m-am spălat, nu m-am bărbierit, nu
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
mai mare, cu care se certa aproape tot timpul. Spun aproape pentru că erau și momente în care se băteau. La un moment dat, după o poznă, începuseră să-l altoiască din două părți, frate-său și maică-sa. M-am aplecat spre scaunul din față și am întrebat politicos: - Pot să dau și eu ? - Nu ! s-a răstit la mine ăla micu'. Mama în schimb a tăcut o secundă, surprinsă, apoi a izbucnit în râs. Distanțele sunt enorme ! Sfatul nr. 4
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
și bucuria de atrăi, despre hedonism. Despre acesta a scris mai mult punându-i o etichetă eudemonistă. În acest context, contradicțiile din opera lui Schopenhauer ascunde și o întorsătură de gând, cheia sufletului său.Opera lui ascunde un travestit romantic, aplecată cu o exagerare orientală asupra răului, și se ascunde într-un sofism al fericirii. Dincolo de jocul teatral al maledicțiunii, transpare optimismul blând al filosofului care, gândește mereu pentru a căuta fericirii un cosmos luminos, și surâde când masca cea tristă
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343639_a_344968]
-
că pleacă vaca la deal și mai sunt porumbiști pe aici.Hai! Cișmeaua e mică, albă, așezată pe un dâmb de pământ.Gura ei din piatră e acoperită cu iarbă iar în apă se mișcă broaște verzui.Malul s-a aplecat asupra ei datorită ploilor iar intrarea a devenit strâmtă,coborâtă ca o gură fără dinți.. -Bea tu întîi! Să văd cum te înneci cu broasca!Vreau să văd cum îți intră broasca pe gâtul ăla lung cât un fir de
AMELY P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343628_a_344957]
-
spune că sufletele se adună În Atlantida, dar ce faci dacă ea nu există? Dumnezeu mai stă pe mal și așteaptă. Uneori merg cu El la cimitir să-mi vizitez Morții dragi, aud numai șoapta copacilor. O umbră palidă se apleacă deasupra, Peste cinci minute va trece un automobil, De ce urcă scările blocului? Într-o zi nu vor mai fi aceste scări. Pe malul mării un aparat de filmat Își înfășoară banda sensibilă, Ce să mai faci cu ochii? Scoate-i
ÎN FIECARE OCHI de BORIS MEHR în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343680_a_345009]
-
Am întrebat dacă pot să o ajut la completare.. M-a privit cu o oarecare nehotărâre apoi ca si cum mi-ar fi făcut un hatâr, a acceptat. Am pus prosopul lângă al ei ... i-am cerut să-mi citească definitile și aplecând ușor capul peste umărul mâini în care ținea revista, cu ochii atintititi asupra spațiului dintre costum și sânii obraznici, încorsetați de costum precum doi porumbei sălbatici ... Am pus literele care lipseau în pătrațelele goale din careul respectiv. Nu am apucat
DESTIN DE FEMEIE.OANA-DRAMA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343671_a_345000]
-
simt înțelepciunea timpului, căci dat ne este, nu pentru toți să atingem începuturile. Limbile clopotului bat de mult în pereții noștri și sunetul trece, dar nu auzim. Să deschidem sufletul pentru toate clopotele care vorbesc toate limbile pământului. Să ne aplecăm și să ne rugăm trupului timpului pentru veșnica pomenire. Publicat de Viorel Muha in Eseuri Referință Bibliografică: TRUPUL TIMPULUI / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 474, Anul II, 18 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Viorel Muha
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
spațiul virtual. Am avut norocul să îmi citiți poemele și să mă publicați în revista ce cu onoare o conduceți. Pe atunci când ați scris despre mine, eram la prima apariție literară cu romanul „Exmatriculat din viață!” Vă mulțumesc că vă aplecați asupra scriitorilor mai puțin cunoscuți pentru a-i scoate în evidență pe ei ca și scriitori, dar în special pentru a face cunoscute operele lor care vor dăinui peste timp. V-am cerut permisiunea de a vă lua un interviu
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
dan sociu intoxicat de cofeină și nicotină am luptat câteva ore bune cu această lungă diaree existențială de vreo 200 de pagini despre dragoste, singurătate și delir pe la începutul serii pe când mă apropiam încet de finalul romanului mi s-a aplecat de la prea multă cafea și a trebuit să cobor la cramă de unde m-am aprovizionat cu trei sticle de vin pentru a face față restului de lectură și ce mai rămăsese din zi dar e prima carte adevărată pe care
URBANCOLIA de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340164_a_341493]
-
a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a bunicilor,cu straturi de lăptuci și de ceapă bine răsărite din pămînt -aflate în stînga -și un strat mai mic de călțunași ce rîdeau la soare-aflaț în dreapta potecii. Se aplecă pentru a mîngîia cu privirea, de aproape, aceste flori mici ,galben-portocalii ...și întinse mîna într-o unduire caldă și prelunga peste tot stratul.... ...de trei ani încoace ,de cînd Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu chipul blînd
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
fi ei. Nu ești mai prejos, băiete, nu ești... -Nu sînt ,tataie, nu sînt, de ce să fiu? -Asa ziceam și eu, că nu ești!Da să te ții drept și fălos! -Sărut-mîna ,tataie,..rămîi cu bine și cu sănătate... Se aplecă să-i sărute mîna și simți sărătura lacrimii pe care Moș Petru nu o mai putu ține în colțul ochiului. -Du-te cu bine, Antoane taica,....Dar nu uita să faci semnul crucii pe fiecare pîine pe care o muncești.Așa
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
siguranță romanul va fi considerat un mare eveniment, un best-seller. Ce păcat că unii critici din România tac (așa suntem noi, românii, când este vorba să ne recunoaștem valorile. Ce rușine !) și nu mediatizează romanul, nu-l interpretează, nu se apleacă asupra lui. După lectura, a doua lectură a romanului lui Dostoievski, am fost desigur curios să văd dacă și celelalte două romane se ridică la înălțimea lui. Așa că următorul roman lecturat a fost „Marea Dragoste”. Tot un roman de dragoste
ŞTEFAN DUMITRESCU, UN SCRIITOR ROMÂN CARE FACE CÂT TREI SCRIITORI CARE AU LUAT PREMIUL NOBEL ! de LIVIU RUS în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340174_a_341503]
-
2011 Toate Articolele Autorului Un enorm pas în gol Un enorm pas în gol și-n salvatoare ficțiune Este demersul meu, spunea profesorul scârțâind din pantofii noi-nouți, atenție, fără personanțele inconștientului viața ar câștiga, probabil, precizie și luciditate, profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar, să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat, dar infinit mai frumos este să umbli ca Ioan Botezătorul pe o umbră de pământ, sub un cer ce coboară
UN ENORM PAS ÎN GOL de BORIS MEHR în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340192_a_341521]
-
retroreflectantă sunt două buzunare oblice cu clapa de buzunar prinsă în cusătura laterală și cusătura orizontală, prevăzută și cu o capsă. Această construcție de buzunar asigură să nu cadă obiectele aflate în buzunarul vestei de vară chiar dacă persoana se apleacă sau se mișcă brusc. La 5 cm de terminația vestei se aplică a doua bandă retroreflectantă microprismatică, personalizată cu «crucea vieții cu 6 brațe». Sub banda retroreflectantă inferioară, vesta de vară are o betelie cu părți laterale în elastic pentru
ORDIN nr. 1.617 din 28 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/281652]
-
curții de apel și natura problemelor asupra cărora aceasta trebuia să se pronunțe. ... 16. Guvernul consideră că instanța de apel nu oferise o reinterpretare a faptelor și nici nu dăduse un alt sens declarațiilor martorilor sau ale inculpaților, ci se aplecase asupra unei probleme de drept, adică a elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, și efectuase o interpretare diferită, și de altfel corectă, de cea a judecătoriei pentru dispozițiile de drept intern relevante. ... 17. Curtea reține că instanța de
HOTĂRÂREA din 26 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/279336]
-
se execută greșit și se rămâne cu centrul de greutate pe spate) ... Îndoirea trunchiului în plan anterior: – executantul se va așeza pe o suprafață înălțată la minim 20 cm, cu picioarele paralele, gleznele lipite și genunchii întinși. El se va apleca în adâncime și va încerca să coboare cu palmele, degetele cât mai mult cu putință. Se va măsura adâncimea aplecării, adică cât anume se coboară de la punctul 0 în jos. Se menționează că aplecarea trebuie menținută 1 secundă. ... Culisarea
ANEXE din 31 august 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274285]
-
să privesc Același chip de înger pur ce făr' de saț îl tot iubesc... Și îl iubesc...și-l voi iubi...cu tot mai mult pe zi ce trece Voind ca trist să nu îl văz, spre supărare nu-și aplece Acel frumos zâmbet curat, blazon de puritate...pură Ce-ți face viața mai destinsă, parfum de flori pe sfânta-ți gură. Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Mă iartă că-n puterea mea nu
ADUN ANII PENTRU TINE de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377317_a_378646]
-
buze ceva asemănător unui sloi de gheață, urmat apoi de un gust amar ca fierea. Își ridică privirea și dintr-un tufiș aflat în spatele bărbatului, o fixară doi ochi de jăratic. Tresări, țipă speriată și căzu între flori. Prințul se aplecă ca s-o ajute, neînțelegând ce se petrece. - Ce s-a întâmplat, scumpa mea? - Cine ești tu? - întrebă buimacă. - Sunt Ivanovici! Ce-i cu tine? Ce vedenie ți-a apărut din umbrele nopții? - Lasă-mă! - țipă ridicându-se brusc și
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Singură cu apă bună de băut din tot satul era a noastră Veneau femeile cu gălețile atârnându-le până la călcai Mâinile li se prelungeau până în adâncul fântânii Și apa ieșea limpede în găleată ruginita Trasă de lanțul ruginit Soarele se apleacă și el bea se răcorea și apoi Se urcă înapoi odihnit pe cer . Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare? Și bunica mea avea mâinile lungi Altfel n-ar fi putut să facă atâtea lucruri deodată Să-și
POEMUL FÂNTÂNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377340_a_378669]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TE AȘTEPT PE ȚĂRMUL NOPȚII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când se-apleacă înserarea peste gândurile mele Mă îmbrac în vise-albastre și te-aștept să-mi vii prin crâng, Unde se ascund secunde din trăirile-mi rebele Și-s atâtea anotimpuri, care-n brațe mi se frâng. Într-un luminiș, o toamnă își
TE AŞTEPT PE ŢĂRMUL NOPŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377375_a_378704]
-
la stele, lângă mine să mai stai. Iarna stă și-așteaptă ceasul, ramuri verzi să troienească Și ninsori să ne albească așteptările târzii; A-nghețat îmbrățișarea, așteptăm să înflorească, Din nou, când, în primăvară, te voi aștepta să vii. Când se-apleacă înserarea și tăcerea ninge vise Te aștept pe țărmul nopții, cu ferestrele deschise... versuri - Vio Petre Referință Bibliografică: Te aștept pe țărmul nopții / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015. Drepturi de Autor
TE AŞTEPT PE ŢĂRMUL NOPŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377375_a_378704]
-
fiecare mișcare. Pantalonii negri, mulați pe picior, aveau o strălucire ce dădea un farmec aparte ținutei sale generale, într-un cuvânt îmi plăcea din prima clipă. Ne încercau pe amândoi emoțiile și jena... Cu buchetul de trandafiri în mână, mă aplec puțin, să ajung la obrazul ei și o cuprind pe după umeri, sărutând-o pe amândouă fețele, cu tendința nedisimulată de-a ajunge la colțul buzelor, al căror parfum și moliciune le simțeam și le adulmecam cu nesaț ... N-am avut
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]