4,707 matches
-
starea de sat medieval oarecare la aceea de oraș înfloritor în secolele XVII-XVIII și având parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, când reajunsese un sat oarecare de la poalele Munților Apuseni. Începând cu anii 1996-1997, localitatea trece printr-un proces de tranziție la mai multe niveluiri. Din punct de vedere economic, în aproximativ un deceniu și jumătate, localitatea a trecut de la un model economic bazat pe agricultura de subzistență, la o
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
erau în conflict pentru pământuri, pentru o anumită moșie. De-a lungul timpului, localitatea Sălciua de Sus a purtat mai multe denumiri, după cum urmează: "Felsewsolczwa", "Felsew Solezwa", "Szeltsiva gyin Szusz", "Sălciva de Sus". Comună Sălciua face parte din Mocănimea Munților Apuseni din punct de vedere etnografic. Se impune a face o distincție între mocan și moț; „trăsăturile de personalitate, portul și obiceiurile îl diferențiază pe mocan de moț (top): «Mocanul este mai vioi la petrecere și mai puțin crâncen că moțul
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
sau albastru. Tricolorul nu lipsește nici el din portul sălciuănesc. Tradițiile sunt diverse și numeroase în comuna Sălciua. „Ceva mai deosebit s-a moștenit de la cultura grâului, extins pe suprafețe mari, în vechime (în aceea vreme, Sălciua era numită "Grânarul Apusenilor"), seceratul în claca amintind de claca medievală (muncă neplătită).” În legătură cu această muncă s-au păstrat mai multe creații populare, din care amintim " Cântecul cununii", în variante specifice în funcție de sat. În anul 2006, Sălciua de Sus numără 587 persoane, din care
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
practică cultură plantelor). „Atestarea scrisă legată de existența unei școli la Sălciua se leagă de anul 1782, în ajunul mării răscoale populare din Transilvania, condusă de Horia, Cloșca și Crișan.” Se vorbește de construirea a 7 noi școli în Munții Apuseni, dascălii care urmau să predea în aceste locuri fiind răsplătiți cu 120 de florini pe an. La 1 noiembrie 1942 s-a inaugurat un nou local de școală în Sălciua de Sus pentru clasele I-VIII. Acesta se compunea din
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor este de religie ortodoxă (3.322 locuitori). Urmează religia romano-catolică cu 154 de credincioși. Alte religii, precum și ateismul, sunt prezente cu procente mult mai mici. Sursa: Roșia Montană este situată în centrul Munților Apuseni, la poalele Munților Metaliferi la 80 km de orașul Alba Iulia, 15 km de Câmpeni și 11 km de Abrud. Aflându-se aproape de nodul rutier dintre DN74 și DN75, accesul se face cu ușurință din toate direcțiile: Din Alba Iulia
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
prelucrarea lemnului, etc.) s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu, reprezentând deja o soluție viabilă de dezvoltare pe termen lung. Odată cu punerea în exploatare a Proiectului minier de exploatare la suprafață prin cianurare există riscul ca întreg turismul din Munții Apuseni să aibă de suferit datorită imensului baraj cu cianuri și a potențialelor infiltrații în pânza freatică din întreaga zonă, fiind posibilă chiar o depopulare masivă a întregii zone. Roșia Montană este o localitate răspândită pe versanții văii Roșiei, nume căpătat
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
de aproximativ 800 m, în valea Roșiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate. Munții sunt acoperiți de păduri, pășuni sau fânețe dând aspectul specific Munților Apuseni. O caracteristică unică a peisajului este prezența nenumăratelor lacuri artificiale numite "tăuri". Aceste lacuri au fost creeate inițial pentru a folosi activității miniere iar astăzi folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
dintr-o stâncă imensă, separată de sol și formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Proveniența stâncii este necunoscută. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaș ce o transporta pe brațe peste Munții Apuseni cu mii de ani în urmă. Accesul se poate face din centrul comunei, pe un fost drum industrial. Pentru separarea aurului de restul minereului s-au construit mori de apă numite „șteampuri”. Debitul pârâielor ce treceau pe lângă exploatările miniere era
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
exploatarea minieră. Aici, 35 de case monument istoric și trei biserici urmează să fie restaurate odată cu demararea proiectului minier. În 2010 a fost finalizată restaurarea primei case din Centrul Istoric, care în prezent adăpostește expoziția de istorie a mineritului „Aurul Apusenilor”. În momentul de față, cea mai mare parte a caselor monument istoric sunt într-o stare avansată de degradare, instabile și imposibil de folosit. În prezent, Roșia Montană nu dispune de condițiile de bază pentru practicarea turismului la standarde europene
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
marcată în fiecare an în ultimul weekend din august. Cu această ocazie sunt organizate petreceri câmpenești, concursuri sportive, competiții cu specific mineresc, concerte de muzică, dansuri populare. Evenimentul încercă să readucă la viață valorile, simbolurile și tradițiile mineritului din Munții Apuseni prin implicarea întregii comunități în acest festival. La ediția din 2009, comunitatea din Roșia Montană a intrat în Cartea Recordurilor pentru cei mai mulți oameni care caută simultan aur cu șaitrocul. Tot atunci a avut loc prima ediție a „Festivalului Comunităților Miniere
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
povestite la revenirea acasă spre mirarea copiilor... "Notă:" Mai multe informații desprte viața și organizarea locuitorilor de pe valea Arieșului mijlociu se găsesc în studiul reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua, intitulat: "Adăposturi temporare în sud-estul Munților Apuseni", publicat în "Anuarul etnografic al Transilavaniei" pe anii 1957-1958. Morile și pivele Prin anul 1920 funcționau în sat, de-a lungul văii, cinci mori de apă și câteva teascuri de ulei. Două dintre ele au măcinat până prin anii '50, când
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
săi încarcerați. Documentele de mai jos dezvăluie situația iobagilor din satul Geomal în anii premergători marilor convulsii sociale: Răscoala lui Horea și Revoluția de la 1848. „Geomal, satul lui Ioan Mărcuș și al lui Ștefan Meteș, e așezat la poalele Munților Apuseni, în județul Alba, în vecinătatea Geoagiului de Sus. În trecut a fost mai iobăgesc, în stăpânirea episcopiei catolice din Alba Iulia. În urbariul din 1662 (?) în rândul iobagilor satului apare Andone (Androne probabil) Mărcuș cu 3 fii, 4 boi, 1
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
românii ies învingători, inamicii sunt alungați până în „Drumul Țării”. Învingătorul Fodor solicită comandantului său suprem un sprijin constant în 30 de pușcași, câțiva lăncieri și muniții. Primind ordin de la Avram Iancu să păzească drumul ce leagă Aiudul de inima Munților Apuseni, tribunul Matei Nicola își stabilește tabere întărite la Geoagiul de Sus și în Cheile Rîmețului, ceea ce îi permite să aibă sub control această zonă. Armata aflată sub conducerea lui Axente Sever compusă din 200 de vânători și 1000 de lăncieri
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și tinerilor din sat au plecat să muncească în uzinele și fabricile țării, pe șantiere unde au învățat diferite meserii, dar după program munceau și la CAP. Mulți din bărbații satului au aderat la Mișcarea de rezistență armată din munții Apuseni condusă de maiorul Nicolae Dabija, iar unii dintre ei au plătit cutezanța de a se împotrivi noii orânduiri, alții au plătit cu ani grei de temniță în „gulagul” comunist. Sărăcia cauzată de enormele pierderi de război, despăgubirile înrobitoare pe care
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
ingineri. Astfel, urmași preschimbară vrajba comorii coborâte peste noapte în casa lui Toma Găletariu în demnitate și propășire. Cu căciula brumărie pe-o sprânceană, cu fața rumenă și mustața neagră, în straie bănățene, aievea cu chipul lui Iancu, craiul Munților Apuseni, Toma Găletariu ne privește semeț din cripta de la Țela, sfidând norocul și eternizând timpul.
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
cioareci (pantaloni țărănești de lînă, de pănură sau de dimie), cămașă albă, spăcelul negru și clopul de paie. Partea răsăriteana a satului, numită Mocira, dinspre râul Sălaj, este cultivată cu fânețe și cereale, predominând grâul, porumbul și alte păioase. Partea apuseană, care poartă numele Tăul, este cultivată în general cu fânețe. Atât Tăul cât și Mocira au o valoare deosebită deoarece pe aceste terenuri crește în sălbăticie laleaua pestriță ("Fritillaria meleagris"), în denumirea localnicilor zisă Ciubota, precum și narcisa albă sălbatică ("Narcissus
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
împodobite cu picuri de smalț mai îngrămădite spre fundul străchinii, mai zvârlite pe pereții ei. Înălțimile sunt mai pronunțate înspre apus unde întâlnim adevărați munți de până la și chiar peste 900 metri: Vf. Sultanului, Vf. Măgura, Vf. Seciului, întreaga împrejmuire apuseană menținându-se la peste 800 de metri. Înspre răsărit înălțimile abia se ridică până la 800 m: Vf. Stâlpului, Bășa, dar descresc mult spre sud pe unde dealuri ca Sticleți, Starmini abia dacă trec peste 650 metri. Cu cât înaintăm spre
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
metri. Înspre răsărit înălțimile abia se ridică până la 800 m: Vf. Stâlpului, Bășa, dar descresc mult spre sud pe unde dealuri ca Sticleți, Starmini abia dacă trec peste 650 metri. Cu cât înaintăm spre sud, cu atât împrejmuirea răsăriteană și apuseană se îndepărtează una de alta, atingând maximul depărtării între ele spre valea Bisericii, Coporodului și Bălțiș. Costișa dealurilor este mult mai puțin înclinată spre acest punct, unde întâlnim și cea mai mică înălțime între Valea Coporodului, Bisericii și Bălțiș, fundul
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
satului are o suprafață de 91 ha, situată în partea de sud-est a județului Sibiu. În partea de răsărit se află satul Sărată, la apus se află orașul Avrig și la miază-noapte comună Porumbacu de Jos. Străzi principale, în partea apuseana: stradă Susenilor în prelungire cu strada Mălăieștilor. O altă stradă duce de la podul Râului Mare până la Liscov în direcția Avrig. Celelalte străzi: Ungheț, Pariște sunt mai scurte; în partea răsăriteana străzi principale: Ulița Mare, Ulița Boierașului, Pe sub Coasta și Prund
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
Ungheț, Pariște sunt mai scurte; în partea răsăriteana străzi principale: Ulița Mare, Ulița Boierașului, Pe sub Coasta și Prund. În prezent în Porumbacu de Sus există tot 2 parohii, dar pe lângă acestea mai exista și Biserica Catolică, care aparține de Biserică apuseana (fiind de rezervă) fiecare cu preotul sau; parohia apuseana îl are preot pe părintele NICOLAE POPA, iar parohia răsăriteana îl are preot pe părintele NICOLAE ANCAU. Obiceiurile tradiționale, specifice localității Porumbacu de Sus, dintre care la loc de frunte se
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
principale: Ulița Mare, Ulița Boierașului, Pe sub Coasta și Prund. În prezent în Porumbacu de Sus există tot 2 parohii, dar pe lângă acestea mai exista și Biserica Catolică, care aparține de Biserică apuseana (fiind de rezervă) fiecare cu preotul sau; parohia apuseana îl are preot pe părintele NICOLAE POPA, iar parohia răsăriteana îl are preot pe părintele NICOLAE ANCAU. Obiceiurile tradiționale, specifice localității Porumbacu de Sus, dintre care la loc de frunte se situează cele desfășurate la solstițiul de iarnă de către cetele
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
noastră producție spirituală, principalele momente de materializare în cântec și poezie a năzuințelor, bucuriilor și durerilor țăranului român. Cele mai frumoase datini, cu implicațiile lor poetice, sunt legate de sărbătoarea Crăciunului. Cetele de feciori, în număr de două (Răsăriteana și Apuseana) se constituie, de obicei, la lăsatul postului de Crăciun, când își aleg prin vot deschis și persoanele care conduc: primar și crâșmar. Cetele au următoarele atribuții: Statutul fiecărui membru al cetei este relevat printr-un semn distinctiv, constând în elemente
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
apărare a gliei scumpe strămoșești” după cum spune părintele Ioan Ursu. Deci, satul a avut rol de protecție, de românizare. Noii proprietari aveau să fie din zone diferite, dar într-un trup și-un suflet de același fel, zone din Munții Apuseni și Maramureș. Și toți s-au înțeles și au lucrat cot la cot, rezultat al strădaniei lor fiind satul de acum. Coborârea din munți, după spusele bătrânilor în 1924 iar în acte în 1925, a fost ceva imens de greu
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]
-
Scărișoara Nouă (, ) este un sat în comuna Pișcolt din județul Satu Mare, Transilvania, România. Se află la 5 km de centrul de comună, Pișcolt. Satul a fost întemeiat în urma reformei agrare din anul 1921 de către moții colonizați din Munții Apuseni. Muzeul este alcătuit din două clădiri, una găzduind expoziția de istorie, iar cealaltă expoziția de etnografie. Colecția etnografică a muzeului cuprinde peste 800 de obiecte aduse de moți din zona lor de origine. Casa în care se află muzeul etnografic
Scărișoara Nouă, Satu Mare () [Corola-website/Science/301771_a_303100]
-
Hunedoara, Transilvania, România. Din punct de vedere administrativ face parte din Comuna Balsa. De-a lungul timpului a existat și Comuna Almașu Mic de Munte, aparținând raionului Albă. Din punct de vedere geografic satul este situat în prelungirile deluroase ale Apusenilor, pe valea râului Geoagiu. Satul are ca vecini: - în partea de Nord-Est: Almasu de Mijloc, Almasu Mare, Nadastia, Glodul și Cibul. Zona este bogată în elemente carstice (chei și peșteri). - la Sud-Est: Ardeul cu cheile aferente (855 m) și Balsa
Almașu Mic de Munte, Hunedoara () [Corola-website/Science/300534_a_301863]