4,476 matches
-
În secolul al XV-lea , moscheile au început să apară și în Indonezia în primul rând în insulele Java și Sumatra. Arhitectura budistă, hindusă sau chineză a influențat și aici aspectul moscheelor. Moscheile indoneziene sunt construite fără cupole, nerespectând linia arhitecturală arabă, în schimb au acoperișuri etajate asemanator cu pagodele sau templele hinduse balineze, stil folosit încă și azi. Un număr important de moschei vechi au rămas intacte și astăzi pe coasta de nord a insulei Java, printre acestea aflându-se
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
acestea s-au investit 8 milioane și respectiv 50 de milioane de dolari pentru construirea lor. Un alt stat care a avut inițiative de finanțare a construcției de moschei, mai ales în lumea Africii negre, a fost Jamahiriya Libiană. Stilul arhitectural al moscheilor persane a împrumutat elemente de stil din arhitectura palatelor persane din vremea Parților și a Sasanizilor. Astfel intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, de asemeni domul folosește acelaș stil precum acoperișul palatelor persane. După ce
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Parților și a Sasanizilor. Astfel intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, de asemeni domul folosește acelaș stil precum acoperișul palatelor persane. După ce Persia a fost invadată de arabi, arhitectura moscheilor arabe din regiune împrumută și elemente arhitecturale parte și sasanide. Cele două stiluri, atât cel part cât și cel sasanid, prin îmbinarea lor au contribuit la nașterea stilului islamic folosit în construcția unor moschei din zilele noastre. Exemple pot fi moscheile în formă literei T, cele din
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
cel part cât și cel sasanid, prin îmbinarea lor au contribuit la nașterea stilului islamic folosit în construcția unor moschei din zilele noastre. Exemple pot fi moscheile în formă literei T, cele din Califatul Abbasid etc. În timpul Dinastiei Omeiazilor planurile arhitecturale ale moscheii erau dreptunghiulare sau pătrate. Acest tip de moschee este printre cele mai vechi deoarece au hipostiluri cu plafoane plate, susținute de foarte multe șiruri de coloane. Un exemplu elocvent este Mezquita de Córdoba al cărui hipostil este format
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
se află clădirea moscheii. Moscheea Iwan este specifică arhitecturii iraniene, fiind întâlnită mai des în Iran. O arhitectură aparte o prezintă "Hajja Soad",forma ingenioasa a acesteia fiind piramidală. "Articol principal: Minaret" Ca element comun al moscheilor, indiferent de stilul arhitectural adoptat sunt minaretele. Acestea sunt turnuri înalte aflate în colțurile moscheilor fiind, cele mai înalte puncte ale acesteia. De remarcat este Moscheea Hassan II din Casablanca, Maroc, care posedă cele mai înalte minarete din lume. Există moschei fără minarete, acestea
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
în limbile română și engleză. Clădită în stil gotic, Casa Matia a suferit de-a lungul timpului modificări diverse și adaptări la stilurile noi. Astfel, în prima jumătate a secolului al XVI-lea au fost introduse o serie de elemente arhitecturale renascentiste (Renaissance). La sfârșitul secolului al XIX-lea, aflându-se într-o stare avansată de degradare, a fost restaurată, introducându-se o serie de elemente specifice stilului anilor 1900. A fost restaurată din nou în 1940 de către arhitectul Károly Kós
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
lumea literară în timpul domniei lui Soliman, inclusiv Fuzûlî și Bâkî. Istoricul literar EJW Gibb a observat că „Niciodată în Turcia, nu s-au încurajat poeziile, decât în timpul domniei acestui Sultan”. Suleiman, de asemenea, a devenit renumit pentru sponsorizarea construcțiilor monumentale arhitecturale în cadrul imperiului său. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o serie de proiecte, inclusiv poduri, moschei, palate și diferite instituții de caritate și sociale. Cea mai mare parte dintre acestea au fost construite de arhitectul
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
a Imperiului Otoman, care reprezintă apogeul de realizare turcii otomani "cultural, în domeniul de arhitectura, literatura, arta, filozofie și teologie. Astăzi orizont din Bosfor, și de multe orașe din Turcia modernă și foste provincii otomane, sunt încă decorate cu lucrari arhitecturale de Mimar Sinan. Unul dintre acestea, Moscheea Suleymaniye, este locul de veci al lui Suleiman și Herenzaltan: acestea sunt îngropate în mausolee separate bombat atașate la moschee. Moscheea Sultan Suleiman în Ucraina Mariupol. O moschee a fost, de asemenea, construită
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
tâmplărie și mobilier, atelier lăcătușerie, atelier de olărit, atelier de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din cărămidă stau mărturie asupra acestui aspect. Dincolo de rolul său primordial
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
moderne, în special ideilor lui Descartes și Leibniz. Între 1635 și 1642 se construiește Capela Sorbonei, care va adăposti mormîntul celebrului prim-ministru al Franței sub Ludovic al XIII-lea, cardinalul Richelieu. Capela este una dintre cele mai frumoase piese arhitecturale ale complexului Sorbonei. Sorbona intră din nou în declin în timpul Revoluției Franceze. Din 1791, Sorbona nu mai primește studenți, lăsînd Școlii Normale Superioare (École Normale Supérieure) locul de frunte între așezămintele academice pariziene. Revine în prim plan abia în 1821
Sorbona () [Corola-website/Science/302675_a_304004]
-
în mare măsură nesatisfăcătoare. La 8 iunie 1867, Elisabeta de Wittelsbach și Francisc Iosif au fost încoronați în Biserica Mátyás ca suverani ai Regatului Ungariei. Construcția și-a recăpătat o mare parte din fosta sa splendoare în perioada marelui boom arhitectural de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Forma sa actuală i se datorează arhitectului Frigyes Schulek, care a condus o campanie de restaurare profundă a bisericii între anii 1873 și 1896. La reconstrucția ei în stil neogotic de la sfârșitul secolului al
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
Republicii și Mihail Sadoveanu. La începutul secolului XX, Casa Sfatului urma să fie demolată și înlocuită cu o clădire administrativă modernă. Acest lucru a fost evitat doar datorită unei puternice campanii de presă pentru menținerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909-1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950 clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.
Casa Sfatului din Brașov () [Corola-website/Science/302727_a_304056]
-
este o mănăstire de călugări din Republica Moldova, una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei. Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu arhondaric aflat la 500 m de Mănăstire și un bazin de piatră. Biserica "Nașterea
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
două secole și jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cît și în prezent, a fi “cea mai frumoasă și mai vestită mănăstire din Basarabia” Potrivit unor legende, Mănăstirea Curchi, a fost întemeiata de către Ștefan cel Mare, iar ca ansamblu arhitectural s-a format mai târziu, in veacurile XVIII-XIX. Dar această versiune este greu de verificat pentru că nu are un suport documentar. Cea mai plauzibilă versiune rămâne că Mănăstirea Curchi a fost întemeiată în anul 1773 de către frații Iordache și Mihail
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
înconjoară, dîndu-i tonul verde, din care apar bisericile și clădirele albe ca niște puncte strălucitoare, atrăgând privirile tuturor trecătorilor și vizitatorilor care rămân fermecați de frumusețea locului, a cărui imagine se întipărește adânc în sufletul lor. Manastirea-Curchi 2 Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din cinci biserici, stăreție, case clădiri cu chilii, trapeză, turn la intrare, zid. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
venită la acea vreme la Mănăstire a fost de a reînălța Mănăstirea pentru a-i reda chipul de altădată și pentru a o face ceea ce a fost ea - una din cele mai bogate mănăstiri din punct de vedere duhovnicesc, material, arhitectural, organizatoric cât și din cel al vieții mănăstirești, căci la momentul închiderii în anul 1958, numărul călugărilor la Mănăstirea Curchi, după cum se știe din documentele timpului, depășea cu mult cifra de 100. Mănăstirea reprezintă nu numai un important centru spiritual
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
Masaccio, Lorenzo Ghiberti și Donatello Brunelleschi a revoluționat arhitectură și arta plastică introducând în spațiul plastic perspectiva ("perspectiva liniară"), o metodă rațională prin care se putea crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafata bidimensionala. Printre operele arhitecturale care i-au adus faima se găsesc: loggia Spitalului Inocenților, construită între 1421 și 1424 unde, claritatea, simplitatea și linearitatea constituiau o inovație a timpului său și Domul Santa Maria del Fiore, (Florența, 1420-1436) a cărui cupola (supranumita „lanterna”) construită
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină. • 1914. La declanșarea Primului Război Mondial, construcția se prezintă terminată „la roșu și învelită". • 2 aprilie 1916 „Gazeta ilustrată" consideră că Cercul Militar din București este "„podoaba arhitecturală a țării (...), cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, știința și simțul estetic al marilor arhitecți români și străini au înzestrat România"". • 12 noiembrie 1916. Ca urmare a ocupării Capitalei de către trupele Puterilor
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
de coloane înnobilate cu frize din stucatură aurită. În interiorul arcadelor romane, la ultima renovare au fost adăugate fresce murale reprezentând imaginile unor conducători ai României independente și unele momente de referință din Istoria poporului român. Sala Gotică reprezintă o ambianță arhitecturală gotică, caracterizată prin arcuri frânte în ogive și prin candelabrele simple. Pardoseala este în desen gotic bavarez. Sala Norvegiană este inspirată din atmosfera specifică Nordului Europei, cu candelabre în forma unor corăbii ale vikingilor, plafon din lemn cu grinzi terminate
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
archaea; amândouă au o structură similară. Materialul nuclear al celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct cu citoplasma. La aceste celule, regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește nucleoid. O celulă procariota are trei regiuni arhitecturale: Plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile, protozoarele și algele sunt toate eucariote. Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre procariote și eucariote este
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
antisemită tot mai răspândită în acele vremuri determină o primire mai curând negativă a publicării în 1937 a celei de-a doua colecții de povestiri, „Sanatoriul cu clepsidră” (clepsidra, pe lângă sensul ei propiu care se referă și la un ornament arhitectural, are o conotație specific poloneză: ea însoțește necrologurile din ziare, și, metaforic, te trimite cu gândul la un timp întrerupt, suspendat) , tradus în română ca „Sanatoriul timpului”. Deși povestirile din această a doua colecție dau dovadă de o tehnică narativă
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
de recunoscut datorită structurilor neliniare, multiplu curbate și circumvolute ale tuturor clădirilor, care sînt adesea acoperite cu largi suprafețe metalice reflectorizante. Lucrarea sa cea mai celebră este fără îndoială Muzeul Fundației Guggenheim din Bilbao, Spania, care ilustrează vibrant stilul său arhitectural, clădire acoperită integral în folii de titan. Născut în Toronto, Canada, într-o familie de evrei, Gehry s-a mutat în California la vîrsta de 17 ani, unde a studiat mai întîi la Los Angeles City College, pentru ca ulterior să
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
Harvard Graduate School of Design. este cetățean naturalizat al Statelor Unite ale Americii, locuind în Los Angeles. Gehry este un respectat pedagog, fiind "Distinguished Professor of Architecture" la Columbia University din New York City. În trecut a predat arhitectură și la Yale University. Stilul arhitectural al lui Gehry este derivat din modernismul tîrziu. Formele continuu curbate, aparent haotic distribuite, ale întregii structuri a unei cladiri designate de Gehry, șunt de asemenea considerate ca aparținînd școlii deconstructiviste (uneori prescurtata "DeCon") a arhitecturii moderniste. Mișcarea DeCon se
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
funcționalității clădirilor, care șunt realizate în funcție de nevoile existente ale societății. Spre deosebire de alte curente moderniste timpurii, structurilor DeCon nu li se cere să reflecte anumite idei sociale (așa cum ar fi "viteza" și "universalitatea formei") și, mai ales, nu reflectă vechiul "postulat arhitectural" al formei care este determinată de funcție. Deconstructivismul, pe care Gehry a continuat să-l rafineze și să îl nuanțeze la înalte cote de rafinament artistic, mai este cunoscut și sub numele aditițional de Școală de arhitectură Santa Monica (conform
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
Dame du Haut, faimoasa structura a lui Le Corbusier, care sugerează mai mult o operă de sculptură abstractă decît o clădire, ca fiind adevăratul punct de plecare al stilului lui Gehry, precum și o posibilă sursă de inspirație a ideilor sale arhitecturale. Pe de altă parte, Frank Gehry însuși, în filmul documentar "Sketches of Frank Gehry", realizat în 2005, afirmă că opera sculptorului român Constantin Brâncuși respectiv operele arhitectului și designerului finlandez Alvar Aalto și arhitectului american Philip Johnson, au constituit sursă
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]