4,796 matches
-
Primul Război Mondial. O lume se năștea în crepusculul alteia. Accesul social prin cultură, ca model cultural, din deziderat a devenit program politic și național și, totodată, acțiune individuală. Alături de fiii funcționarilor și ai târgoveților, evrei, germani, polonezi, ucraineni și armeni, veniți de pe cuprinsul Austriei Mari, la început cu sfială, apoi din ce în ce mai mulți, fiii de țărani au început să urmeze cursurile liceului din Rădăuți. Purtau costume populare nationale, care aveau să devină în perioada interbelică uniformă. Datorită motivației intrinseci și extrinseci
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
din mai multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici, a condus delegații în vizite peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biserica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar - India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Ortodoxă Bulgară (1983), Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a promovat relații de colaborare cu toate bisericile ortodoxe, precum și cu celelalte biserici creștine. A condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhiile din Bulgaria, Austria
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
am cățărat pe stânci, atenți să nu călcăm pe scorpioni, și am ajuns la mormintele lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast. Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea bine Persepolisul, căci regizase un spectacol acolo), purtând cămăși de doc solid cu mânecă lungă și sombrero, parcă scoși dintr-un western cu John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pun! E așa de simplu. Doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc, până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat dacă mai am timp să mă și gândesc. I-am răspuns că am atunci când umblu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
au procedat la o adevărată curățire a ei de turci și tătari. Rezultatul fiind că în 1855 în Basarabia, care număra pe atunci un milion de locuitori (dintre care 866 000 ortodocși, 25 000 protestanți, 5 000 catolici, 2 000 armeni gregorieni, 9 500 rascolnici, 81 000 evrei) existau numai 24 de mahomedani! A început o nouă repopulare a Bugeacului, rămas acum fără picior de tătar, a acelui „colț” de țară și lume bătut și răzbunat de pașii atâtor neamuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
țară și lume bătut și răzbunat de pașii atâtor neamuri și seminții. Noua administrație - țaristă - a alcătuit, aici, în sudul Basarabiei un pitoresc mozaic de nații, printre care, pe lângă moldoveni, găsim urmași ai cazacilor zaporojeni, bulgari, ruși, sârbi, albanezi, greci, armeni, evrei, dar și nemți și chiar elvețieni! Aceștia din urmă, provenind din Elveția franceză, au fost chemați de un oarecare conte Paravicini și așezați, între 1824-1828, lângă Akerman (Tighina), unde au întemeiat localitatea Șabo, lângă un târg cu același nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de acel domn I.V. SĂndulescu, care avea și el, tot așa, o trilogie și, nu știu, volumul doi sau trei fusese de asemenea oprit de la apariție. De la el am aflat că liberalii n-au sediu. Atunci am vorbit cu episcopul armean și Partidul Național-Liberal s-a reconstituit în sediul redacției publicației Nor Ghiank (Viață nouă). Și vreo două luni acolo a fost un flux con‑ tinuu de aderenți la Partidul Național-Liberal. Nu vreau să spun că eram liberal, deși, în primul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
unor dări de seamă etc., chestiuni în general cunoscute, meritul său fiind acela al popularizării metodice și riguroase a tuturor acestor aspecte. De interes sunt interviurile pe care le ia unor traducători ai poetului: în limba cehă (Wilem Zavada), în armeană (Gurghen Borian), precum și lui Edgar Papu, referitor tot la condiția universalității lui Eminescu. Din păcate însă, autorul comunicărilor, conferințelor și articolelor ocazionale, pe care le-a prezentat diverselor auditorii, nu și-a revăzut textele în vederea editării lor în volum, ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
, revistă lunară apărută la București din 1 iulie 1924 până în mai 1942, ca publicație a armenilor din România, sub direcția lui A. Manissalian, președintele Orfelinatului Armean din România, apoi a lui V. Mestugean, scriitor. Revista este puternic ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
, revistă lunară apărută la București din 1 iulie 1924 până în mai 1942, ca publicație a armenilor din România, sub direcția lui A. Manissalian, președintele Orfelinatului Armean din România, apoi a lui V. Mestugean, scriitor. Revista este puternic ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a țării de origine, al cărei trecut și a cărei cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
revistă lunară apărută la București din 1 iulie 1924 până în mai 1942, ca publicație a armenilor din România, sub direcția lui A. Manissalian, președintele Orfelinatului Armean din România, apoi a lui V. Mestugean, scriitor. Revista este puternic ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a țării de origine, al cărei trecut și a cărei cultură sunt mereu readuse în atenție, la fel ca și viața comunităților armene din Serbia. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a țării de origine, al cărei trecut și a cărei cultură sunt mereu readuse în atenție, la fel ca și viața comunităților armene din Serbia. Un loc important este acordat literaturii române, reproducându-se foarte des poezii de Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Macedonski, Goga, Petru Vulcan, Smara, Gr. V. Dimitriu, Mihail Cruceanu, N. Vulovici. Dintre prozatori sunt prezenți cu texte D. D. Pătrășcanu, Av.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Coșbuc, Macedonski, Goga, Petru Vulcan, Smara, Gr. V. Dimitriu, Mihail Cruceanu, N. Vulovici. Dintre prozatori sunt prezenți cu texte D. D. Pătrășcanu, Av. Aharonian, Gr. Zohrab, Grodian, Mikael Ohanesian, Raffi, Șirvarezade, V. Mestugean ș.a. Revista găzduiește folclor, tradiții și obiceiuri armene și numeroase articole despre viața și trecutul armenilor, unele semnate de N. Iorga, H. Dj. Siruni, Ion Sângiorgiu, Fr. Macler, Jules Merza ș.a., N. Iorga primind la un moment dat Premiul Brémond sau „Armenia” pentru cercetările sale. Sunt prezentați apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Dimitriu, Mihail Cruceanu, N. Vulovici. Dintre prozatori sunt prezenți cu texte D. D. Pătrășcanu, Av. Aharonian, Gr. Zohrab, Grodian, Mikael Ohanesian, Raffi, Șirvarezade, V. Mestugean ș.a. Revista găzduiește folclor, tradiții și obiceiuri armene și numeroase articole despre viața și trecutul armenilor, unele semnate de N. Iorga, H. Dj. Siruni, Ion Sângiorgiu, Fr. Macler, Jules Merza ș.a., N. Iorga primind la un moment dat Premiul Brémond sau „Armenia” pentru cercetările sale. Sunt prezentați apoi doi poeți armeni, V. Cozmin și Daniel Varujan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
articole despre viața și trecutul armenilor, unele semnate de N. Iorga, H. Dj. Siruni, Ion Sângiorgiu, Fr. Macler, Jules Merza ș.a., N. Iorga primind la un moment dat Premiul Brémond sau „Armenia” pentru cercetările sale. Sunt prezentați apoi doi poeți armeni, V. Cozmin și Daniel Varujan, precum și francezul Fr. Macler, pentru cercetările sale în domeniu. Se reproduc o schiță de Panait Istrati și altele de Pierre Loti și Fr. Werfel și se publică o variantă armeană a Meșterului Manole. Din câmpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Sunt prezentați apoi doi poeți armeni, V. Cozmin și Daniel Varujan, precum și francezul Fr. Macler, pentru cercetările sale în domeniu. Se reproduc o schiță de Panait Istrati și altele de Pierre Loti și Fr. Werfel și se publică o variantă armeană a Meșterului Manole. Din câmpul literaturilor străine sunt evocați scriitori ca Lamartine, Hugo, Barbusse, D’Annunzio ș.a. Este salutată traducerea Bibliei de Gala Galaction, se deplânge moartea lui O. Goga și a lui G. Ibrăileanu, iar lui Eminescu i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
trec zilnic, Îi socotesc În gând cărămizile, care numai că n-au glas să ne spună câte cazne amoroase, câte oftaturi minci noase și câte false Îmbrățișări Închid În huma lor negrăitoare. Îmi povestea cu toată seriozitatea un venetic de armean, pri pășit pe la noi ca director al Întreprinderii publicitare americane Walter Thompson, despre superioara competență a surorilor Bădulea, care contribuiau cu experiența lor În moșitul deficien țelor virile ale mușteriilor boieri, spre salva rea bunei reputații a comerțului lor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
potrivnic? N-am!", atâta știe. N-am întâlnit un zgârie-brânză mai mare! Să ai!! poruncește Ștefan cumplit, altfel... unde-ți stă capul, îți vor sta picioarele! spune Ștefan în râsetele boierilor. Iubitule, moaie Ștefan glasul, îndatorează-te la zarafi, la armeni, la ovrei!... Cu camătă!... Spune-le că de dau turcii, le înșiră mațele pe gard! Să aleagă! Spune-le că din zi în zi aștept de la Sanctitatea sa Papa urmașul personal al Sfântului Petru, ăl cu cheile Raiului aștept să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mănăstirea Dancu o vie, în urma judecății din 25 nov. 1764 cu Vasâlca din Iași. Mănăstirea Dancu are o ultimă judecată cu biserica Armenească din Iași. În anafora mitropolitului Moldovei, Gavriil, din 15 iunie 1768, se spune că pricina judecății cu armenii ar fi fost împresurarea locului mănăstirii Dancu prin lărgirea locului „țintirimului” din fața bisericii Armene. Văzând că armenii nu au „direse” pe locul îngrădit, mitropolitul a socotit că e bine ca doi oameni „de credință” din partea mănăstirii Dancu „să arate până
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Mănăstirea Dancu are o ultimă judecată cu biserica Armenească din Iași. În anafora mitropolitului Moldovei, Gavriil, din 15 iunie 1768, se spune că pricina judecății cu armenii ar fi fost împresurarea locului mănăstirii Dancu prin lărgirea locului „țintirimului” din fața bisericii Armene. Văzând că armenii nu au „direse” pe locul îngrădit, mitropolitul a socotit că e bine ca doi oameni „de credință” din partea mănăstirii Dancu „să arate până unde este locul mănăstirii și să giure.” Egumenul însă „n-au găsit oameni giurători
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o ultimă judecată cu biserica Armenească din Iași. În anafora mitropolitului Moldovei, Gavriil, din 15 iunie 1768, se spune că pricina judecății cu armenii ar fi fost împresurarea locului mănăstirii Dancu prin lărgirea locului „țintirimului” din fața bisericii Armene. Văzând că armenii nu au „direse” pe locul îngrădit, mitropolitul a socotit că e bine ca doi oameni „de credință” din partea mănăstirii Dancu „să arate până unde este locul mănăstirii și să giure.” Egumenul însă „n-au găsit oameni giurători”. A mai socotit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca doi oameni „de credință” din partea mănăstirii Dancu „să arate până unde este locul mănăstirii și să giure.” Egumenul însă „n-au găsit oameni giurători”. A mai socotit mitropolitul că „3 oameni mai bătrâni, care vor fi fruntași dintre dânșii (armeni), să margă să giure în biserica lor. Să arate până unde este loc drept ținterimul bisericii și de este cât l-au îngrădit.. Si giurându în acesta chip să-și stăpânească locul ținterimului bisericii lor, drept câtu-i îngrădit. Noi, doamne
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mă ierți că mă lungesc la vorbă, dar aș mai adăuga doar faptul că mitropolitul Gavriil nu s-a mulțumit doar cu cele de mai sus, ci a făcut și „Carte de blăstăm...asupra celora sau din moldoveni, sau din armeni, oricarii vor ști pe unde au umblat din vechi hotarăle acelui loc și până unde au fost locul mănăstirii Dancului mai dinainte până a nu să face zaplazii Bisericii Armenești...” Aș mai adăuga doar faptul că, de vreme ce sfinția sa mitropolitul nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Să încercăm a descurca ițele timpului. Pornind de la faptul că o vreme s-a numit „Hanul Armenesc”, aflăm că niște documente ale Bisericii Armenești din Iași spun că între anii 1675-1680 în fața parohului bisericii au ajuns la judecată doi negustori armeni pentru acest han. Dacă la acea dată se vorbea despre han, atunci putem presupune că vechimea lui coboară cu mult în adâncul istoriei și cine știe, poate se afla acolo și pe vremea când apare prima atestare documentară a satului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ca o curea uriașă de asfalt aruncată peste valea Ciricului și Dealul Aroneanului. Coborâm lin și prelung, însoțiți de pădurea Ciricului în dreapta și viile Șorogarilor în stânga. Istoria spune că, în primele decenii ale secolului al XV-lea, pe lângă alți străini, (armeni, sași) au ajuns la Iași, venind din Transilvania, și câteva grupuri de români și maghiari specializați în cultura viței de vie și că de la ei se trag numele: Șorogari, Țicău, Copou sau Ciurchi. Nu știu cum am umblat noi pe toată valea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]