4,476 matches
-
I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia. Henric de Hainaut s-a raliat Cruciadei a patra din 1201 și s-a distins pe parcursul celor două asedii ale Constantinopolului din 1203 și 1204 și cu ocazia evenimentelor imediat ulterioare. Pe parcursul asediului din iulie 1203, Henric a fost unul dintre comandanții celor 8 divizii, celelalte fiind conduse de Bonifaciu de Montferrat (comandantul cruciadei), dogele Enrico Dandolo, contele Ludovic I de Blois de Blois, fratele lui Henric Balduin de Flandra, contele Hugue de
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
comandanții celor 8 divizii, celelalte fiind conduse de Bonifaciu de Montferrat (comandantul cruciadei), dogele Enrico Dandolo, contele Ludovic I de Blois de Blois, fratele lui Henric Balduin de Flandra, contele Hugue de Saint Pol etc. Pe parcursul celui de al doilea asediu (1204), Henric a condus o expediție rapidă în vederea identificării de provizii cu grâne a armatei cruciate și a prădat un castel din Philia, pe coasta Mării Negre, aflându-se în fruntea, potrivit mărturiei cronicarului Robert de Clari, a 30 de cavaleri
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
elicoptere ale JNA cu rachete SA-7, unul dintre ele - un aparat Gazelle - fiind doborât deasupra Ljubljanei, iar ocupanții săi fiind uciși (unul dintre aceștia era sloven). Trupele STO ocupă poziții ofensive în jurul cazărmilor JNA din diferite zone, lansând practic un asediu împotriva acestora, simultan cu o serie de atacuri împotriva forțelor JNA de pe teritoriul Sloveniei. La Brnik, o unitate STO atacă trupele JNA care dețineau aeroportul, iar la Trzin au loc lupte, în decursul cărora patru soldați JNA și unul aparținând
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
intitulate „Hanezifá beTufik Tubi” („Mustrarea lui Tufik Tubi”). În 1956 împreună cu colegul său Meir Vilner, bucurându-se amândoi de imunitate parlamentară, a dezvăluit în Knesset mărturii pe care le-a adunat de la persoane rănite în masacrul din timpul stării de asediu de la 29 octombrie 1956, când 48 de locuitori civili ai satului arab israelian de graniță Kfar Kassem, inclusiv copii și femei, au căzut împuscați de către o unitate militară israeliană. Crima de la Kfar Kassem a scandalizat opinia publică israeliană, arabă și
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
(în ) (n. 13 iunie 1953) este un fost ofițer muntenegrean în Armata Populară Iugoslavă (JNA) care a participat la Asediul Vukovarului. Ulterior, el a fost acuzat de crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, fiind condamnat la închisoare pentru rolul său în Masacrul de la Vukovar. Sentința sa a fost schimbată de două ori, prima dată de la 5
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
-lea al Angliei. Încercând să-și protejeze o rudă, Rupert arhiepiscop de Cologne, împotriva revoltei supușilor săi, Carol petrece zece luni (iulie 1474-iunie 1475) asediind micuțul oraș Neuss situat pe Rin însă apropierea puternicei armate imperiale îl obligă să ridice asediul. În plus, expediția îl comvinge pe cumnatul său Eduard al IV-lea al Angliei să semneze Tratatul de la Picquigny (29 august 1475) cu Ludovic al XI-lea. Carol ocupă Lorena și după un asediu de o lună intră în Nancy
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
armate imperiale îl obligă să ridice asediul. În plus, expediția îl comvinge pe cumnatul său Eduard al IV-lea al Angliei să semneze Tratatul de la Picquigny (29 august 1475) cu Ludovic al XI-lea. Carol ocupă Lorena și după un asediu de o lună intră în Nancy la 30 noiembrie 1475. La 18 decembrie anunță că va face la Nancy capitala regatului său burgund. La sfârșitul anului 1473, ducatul de Burgundia era ancorat în Franța și extins până la marginea Țărilor de
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
pe Salandra și s-a gândit că Mussolini ar fi co-guvernat alături de el. Pentru a face față amenințării reprezentate de trupele fasciste adunate în afara Romei, Luigi Facta (care a demisionat, dar a continuat să dețină puterea) a declarat stare de asediu pentru Roma. Dar regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei a refuzat să semneze ordinul militar. La 28 octombrie, regele i-a predat puterea lui Mussolini, care și-a asigurat astfel sprijinul militar, al oamenilor de afaceri și al
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
lui Bogdan a venit curând. O oaste poloneză condusă de voievodul de Cracovia a intrat în Moldova, jefuind târgurile Cernăuți, Dorohoi, Botoșani, Tărăsăuți, Botoșani, Ștefănești, Hotin și Suceava. Polonezii nu au putut cuceri Cetatea Sucevei, întrucât le lipsea artileria de asediu. Ei au intrat însă în catedrala mitropolitană,de unde au luat clopotul adus de la Rohatin de Bogdan al III-lea. Biserica nu a fost ruinată însă cu totul. Ca urmare a devastării catedralei mitropolitane și a creșterii populației orașului Suceava , Bogdan
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
și Palestina romană. Nu se cunosc exact efectivele armatei palmireze, se consideră că la Emesa s-au numărat 70.000 de oameni înarmați, mulți dintre ei au format așa-numita cavalerie grea a clibanarii. Vazând că nu mai pot rezista asediului, Consiliul Local a decis să o trimită pe Zenobia în căutare unui aliat puternic pentru a lupta împotriva romanilor. Între timp, palmireni au devenit nesiguri dacă să continue lupta cu orice preț, sau dacă să se predea, cerând iertare de la
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
a luptat la bătăliile de la Spicheren și Borny-Colombey. În timpul bătăliei de la Gravelotte o acțiuni neglijentă a lui Steimetz a dus pierderi masive în rândul trupelor prusace și armata sa a fost plasată sub supravegherea directă a prințului Friedrich Karl În timpul asediului Metz-ului discordanțele dintre Steimentz și prinț au dus în final la eliminare de pe teatrul de luptă a celui dintâi, fiind numit guvernator general în Poznan. Imediat după război, a fost ridicat în rang de feldmareșal și sa retras din treburile
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
Bazaine. Serviciul militar la început în 1831, participând la invazia Algeriei, în 1835 a luptat în Spania împotriva carliștilor, și apoi din nou a servit în Algeria. În Razboiul Crimeei a fost ridicat la rang de general de brigadă, în timpul asediului Sevastopolului Bazaine a demonstrat un mare curaj și diligență, fiind promovat la gradul de general-maior, ulterior a comandat o expediție împotriva cetății Kinburn. În 1859 el sa remarcat în luptele de la Montebello și Solferino. În expediția mexicană în 1862, el
François Achille Bazaine () [Corola-website/Science/329020_a_330349]
-
pozițiilor sale lângă Gravelotte a provocat pierderi masive în rândul prusacilor (peste 20.000). Bazaine a ales drept principal scop apărarea Metz-ului, fiind preocupat mai ales cu privire la păstrarea pozițiilor sale, și la momentul încercuirii Metz-ului nu a încercat să spargă asediul și să-și unească trupele sale cu cele ale lui Mac-Mahon. După bătălia de la Romainville din 31 august - 1 septembrie, el a renunțat la orice încercare de a sparge asediul și, evident, a avut intenția de a păstra armata intactă
François Achille Bazaine () [Corola-website/Science/329020_a_330349]
-
și la momentul încercuirii Metz-ului nu a încercat să spargă asediul și să-și unească trupele sale cu cele ale lui Mac-Mahon. După bătălia de la Romainville din 31 august - 1 septembrie, el a renunțat la orice încercare de a sparge asediul și, evident, a avut intenția de a păstra armata intactă până la încheierea păcii (care, în motivele sale, a trebuit să aibă loc în curând), astfel încât atunci, ca și comandant neînvins, avea să joace un rol politic important în țară. Dar
François Achille Bazaine () [Corola-website/Science/329020_a_330349]
-
prezența împăratului însuși, grosul trupelor ruse au forțat cursul Dunării. În ciuda focului puternic de artilerie și infanterie, tranșeele avansate turcilor au fost cucerite. Rușii au cucerit în zilele care au urmat Isaccea, Măcin, Hârșova și Tulcea. Comandantul forțelor ruse de asediu de la Brăila, marele duce Mihail Pavlovici, a încercat să cucerească rapid fortificațiile otomane, dar asaltul de pe 3 iunie a fost respins. După ce Măcinul a fost cucerit de ruși și Brăila izolată complet de restul forțelor turcești, comandantul garnizoanei otomane a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
iar șase regimente de infanterie și patru de cavalerie au preluat apărarea Munteniei. Chiar înainte de căderea Brăilei, un corp de armată rus a asediat Bazardjikul, unde existau informații cu privire la concentrarea unei importante forțe otomane. Bazardjikul a fost ocupat după un asediu care a ținut doar două zile (24-26 iunie). După această reușită, atacul rus a continuat pe două direcții: spre Kosludji și spre Varna. Împotriva forțelor otomane de la Varna au fost trimise și efectivele ruse de la Tulcea. Forțele reunite ruse de la
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
La mijlocul lunii iulie, flota rusă a fost transferată de la Anapa la Kovarna, unde a debarcat infanteria, care s-au îndreptat spre Varna. Efectivele din fața Varnei au fost întărite la inițiativa principelui Alexandru Menșikov pe 22 iulie cu grupul lui Ușakov. Asediul orașului Varna a început pe 6 august. Unitățile rușilor care asediau Silistra nu au întreprins nicio acțiune importantă datorită efectivelor reduse și lipsei artileriei de asediu. Atacurile rușilor asupra Șumla din 14 și 25 august au fost respinse. Wittgenstein, care
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
fost întărite la inițiativa principelui Alexandru Menșikov pe 22 iulie cu grupul lui Ușakov. Asediul orașului Varna a început pe 6 august. Unitățile rușilor care asediau Silistra nu au întreprins nicio acțiune importantă datorită efectivelor reduse și lipsei artileriei de asediu. Atacurile rușilor asupra Șumla din 14 și 25 august au fost respinse. Wittgenstein, care se confrunta cu mari dificultăți pe teren, a cerut să se retragă la Eni Bazar, dar împăratul Nicolae I, prezent pe front, a refuzat să accepte
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
care se confrunta cu mari dificultăți pe teren, a cerut să se retragă la Eni Bazar, dar împăratul Nicolae I, prezent pe front, a refuzat să accepte această mișcare. Pe ansamblu, situația de pe frontul european în august era defavorabilă rușilor: asediul Varnei bătea pasul pe loc, trupe care asediau Șumla erau bântuite de boală, iar atacurile unităților mobile turce asupra spatelui frontului rus se înmulțiseră. După sosirea forțelor proaspete la Șumla, turcii au trecut la ofensivă. Dacă generalul Alexander von Benckendorf
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
30.000 de oameni. Au urmat atacuri din partea ambelor tabere, iar pe 29 septembrie Varna a fost cucerită de turci. Soldații otomani s-au retras îndeaproape urmăriți de ruși spre Aitos, unde se afla de ceva vreme grosul trupelor turcești. Asediul Șumlei de către generalul Wittgenstein a continuat fără rezultate notabile. Wittgenstein și-a reîntregit efectivele subțiate, după ce trimisese soldați în principal la Varna dar nu numai, odată cu revenirea Corpurilor 2 și 6 în jurul datei de 20 septembrie. În ciuda creșterii numerice a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
subțiate, după ce trimisese soldați în principal la Varna dar nu numai, odată cu revenirea Corpurilor 2 și 6 în jurul datei de 20 septembrie. În ciuda creșterii numerice a forțelor ruse, fortificațiile nu au putut fi luate cu asalt datorită lipsei artileriei de asediu. Amenințările turcilor asupra Olteniei au continuat până când rușii au reușit să înfrângă corpul expediționar otoman într-o luptă din apropierea Băileștilor. După cucerirea Varnei, Silistra a devenit principalul obiectiv al rușilor. Regimentul de gardă a fost trimis înapoi în țară, iar
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
și au început organizarea pentru iernare în zona pe care o controlau. Rușii nu au luat cu asalt Silistra, ci s-au limitat să efectueze două zile de bombardamente asupra fortificațiilor, datorită crizei de muniție și lipsei artileriei grele de asediu. După retragerea trupelor ruse de la Șumla, comandantul turc a încercat să recucerească Varna, dar încercarea sa a fost respinsă și otomanii s-au reîntors la începutul lui noiembrie pe pozițiile inițiale. În ianuarie 1829 au avut loc mai multe acțiuni
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
împiedicând aprovizionarea Constantinopolului pe mare. Pe frontul din Bulgaria, baronul Diebitsch a ajuns la concluzia că, pentru apărarea spatelui frontului rus, este necesară mai înainte de orice cucerirea Silistrei, dar vremea capricioasă a împiedicat orice acțiune ofensivă până la sfârșitul lunii aprilie. Asediul Silistrei a început pe 7 mai, iar pe 9 mai au fost transferate pe malul stâng al Dunării trupe suplimentare, ceea a făcut ca efectivele rușilor din fața orașului să ajungă la 30.000 de oameni. Cam în aceeași perioadă, vizirul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
într-o bătălie în dreptul satului Kulevici. Deși după această victorie ar fi fost posibilă declanșarea atacului asupra Șumlei, rușii au preferat doar să blocheze căile de acces către oraș și să păstreze inamicul sub observație. Între timp s-a încheiat asediul Silistrei, a cărei fortăreață a fost cucerită pe 18 iunie. Doar acum a fost o parte a armatei ruse (Corpul 6) a fost trimisă spre Șumla, în vreme ce restul a fost retras în secret spre Devnea și Provadia, în vederea unei viitoare
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
adoptarea ei de mai devreme și cu sprijinul lui Martin al V-lea, l-a numit pe Ludovic al III-lea moștenitor al ei. Alfonso a oferit cea mai impresionantă artilerie a timpului cu care a asediat din nou Napoli. Asediul a început pe 10 noiembrie 1441 și s-a sfârșit pe 2 iunie în anul următor. După întoarcerea de René la Provence, Alfonso a redus ușor rezistența rămasa și și-a făcut intrarea triumfală în Napoli, pe 26 februarie 1443
Alfonso al V-lea al Aragonului () [Corola-website/Science/325401_a_326730]