3,972 matches
-
este cu el - sunt însă siguri că aceasta se va reîntoarce. Când mama se întoarce, copilul se bucură. Acesta caută contactul și apropierea fizică, pentru ca la scurt timp după aceea să se dedice din nou explorării mediului înconjurător. Copiii cu atașament de tip A reacționează aparent indifernți, cănd persoana apropiată părăsește încăperea. Aceștia se joacă, explorează în continuare ce se află în jurul lor fără a părea înfricoșați sau supărați de plecarea persoanei de referință. O privire mai atentă asupra reacțiilor fiziologice
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
a constatat și creșterea pulsului. La revenira mamei, copilul o ignoră. Acesta caută mai degrabă apropierea persoanei necunoscute, evitând persoana de referință. Copiilor atașați nesigur-evitant le lipsește siguranța în ce privește disponibilitatea persoanei de care sunt atașați. Copiii cu acest fel de atașament se așteaptă ca dorințele lor să fie refuzate. Ei simt de asemenea că lor nu li se cuvine dragostea și sprijinul persoanei de referință. Acest tip de atașament se observă și la copiii care au fost respinși în mod repetat
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
în ce privește disponibilitatea persoanei de care sunt atașați. Copiii cu acest fel de atașament se așteaptă ca dorințele lor să fie refuzate. Ei simt de asemenea că lor nu li se cuvine dragostea și sprijinul persoanei de referință. Acest tip de atașament se observă și la copiii care au fost respinși în mod repetat. Soluția pe care aceștia o găsesc pentru a scăpa de această situație stresantă și amenințătoare pentru ei, este de a evita relația în sine. Această formă de atașament
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
atașament se observă și la copiii care au fost respinși în mod repetat. Soluția pe care aceștia o găsesc pentru a scăpa de această situație stresantă și amenințătoare pentru ei, este de a evita relația în sine. Această formă de atașament mai este denumită și anxios-contrară, rezistentă, ambivalentă sau de Tip C. Copiii din această grupă se manifestă temători și dependenți de persoana de referință. Când aceasta părăsește camera, copiii devin extrem de stresați. Le e teamă atât de persoana necunoscută cât
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
nu pot dezvolta o atitudine pozitivă pentru că persoana de referință adesea nu este disponibilă - nici atunci când este în apropiere. Ei nu au încredere că „situația necunoscută“ se va termina cu bine și reacționează foarte stresați și temători. Acest tip de atașament a fost descoperit mai târziu decât celelalte. Este numit adesea atașament de Tip D sau dezorganizat. Această clasificare a fost introdusă de către Mary Main care a întreprins și cercetări în domeniul atașamentului adulților "AAI (en: Adult Attachment Interview"). Au fost
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
nu este disponibilă - nici atunci când este în apropiere. Ei nu au încredere că „situația necunoscută“ se va termina cu bine și reacționează foarte stresați și temători. Acest tip de atașament a fost descoperit mai târziu decât celelalte. Este numit adesea atașament de Tip D sau dezorganizat. Această clasificare a fost introdusă de către Mary Main care a întreprins și cercetări în domeniul atașamentului adulților "AAI (en: Adult Attachment Interview"). Au fost întotdeauna copiii care nu se încadrau în nici una din cele trei
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
reacționează foarte stresați și temători. Acest tip de atașament a fost descoperit mai târziu decât celelalte. Este numit adesea atașament de Tip D sau dezorganizat. Această clasificare a fost introdusă de către Mary Main care a întreprins și cercetări în domeniul atașamentului adulților "AAI (en: Adult Attachment Interview"). Au fost întotdeauna copiii care nu se încadrau în nici una din cele trei categorii existente. Ainsworth și colegii ei îi încadrau pe aceștia adesea în categoria atașament sigur sau pe unii chiar în atașament
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care a întreprins și cercetări în domeniul atașamentului adulților "AAI (en: Adult Attachment Interview"). Au fost întotdeauna copiii care nu se încadrau în nici una din cele trei categorii existente. Ainsworth și colegii ei îi încadrau pe aceștia adesea în categoria atașament sigur sau pe unii chiar în atașament nesigur-evitant. După introducerea celei de-a patra categorii ( de tip D) s-a dovedit că o mare parte din comportamente pot fi clasificate ca dezorganizate/dezorientate. Copii din această categorie au manifestări neașteptate
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
atașamentului adulților "AAI (en: Adult Attachment Interview"). Au fost întotdeauna copiii care nu se încadrau în nici una din cele trei categorii existente. Ainsworth și colegii ei îi încadrau pe aceștia adesea în categoria atașament sigur sau pe unii chiar în atașament nesigur-evitant. După introducerea celei de-a patra categorii ( de tip D) s-a dovedit că o mare parte din comportamente pot fi clasificate ca dezorganizate/dezorientate. Copii din această categorie au manifestări neașteptate greu de categorisit cum ar fi de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
feței foarte afectată, sau se rotesc în cerc, sau se aruncă pe jos cănd se adresează persoanei apropiate. Unii reacționează temător pe tot parcursul „Situației necunoscute“ cu expresii ale feței pline de anxietate, umeri ridicați sau paralizia tuturor mișcărilor. Teoria atașamentului pornește de la premiza ca orice copil trebuie să stabilească o relație de atașament față de o anumită persoană. Comportamentul aferent atașamentului este activat de îndată ce copilul simte nevoia de ocrotire sau sprijin, sau dacă persoana de referință se află în apropiere. Copilul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cănd se adresează persoanei apropiate. Unii reacționează temător pe tot parcursul „Situației necunoscute“ cu expresii ale feței pline de anxietate, umeri ridicați sau paralizia tuturor mișcărilor. Teoria atașamentului pornește de la premiza ca orice copil trebuie să stabilească o relație de atașament față de o anumită persoană. Comportamentul aferent atașamentului este activat de îndată ce copilul simte nevoia de ocrotire sau sprijin, sau dacă persoana de referință se află în apropiere. Copilul nu poate aplica o strategie de atașare coerentă pentru a primi apărare și
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
temător pe tot parcursul „Situației necunoscute“ cu expresii ale feței pline de anxietate, umeri ridicați sau paralizia tuturor mișcărilor. Teoria atașamentului pornește de la premiza ca orice copil trebuie să stabilească o relație de atașament față de o anumită persoană. Comportamentul aferent atașamentului este activat de îndată ce copilul simte nevoia de ocrotire sau sprijin, sau dacă persoana de referință se află în apropiere. Copilul nu poate aplica o strategie de atașare coerentă pentru a primi apărare și consolare: deoarece persoana de referință - omul care
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de referință - omul care ar trebui să ofere protecție- este și cel care reprezintă amenințare, copilul este forțat intr-o așa numită situatie dublu atașată ( "Double Bind-Situation") din care nu mai găsește ieșire. O altă cauză a acestui tip de atașament sunt persoanele de referință care au suferit la rândul lor traume psihice. Experiențele traumatice trăite de adult sunt perceptibile pentru copil care remarcă starea de anxietate ale adultului de referință. Teama care se citește pe fața adultului care suferă de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
lumea înconjurătoare ca pe un loc amenințător a cărui groază se oglindește pe fața adultului. Cercetările lui Ainsworth și Crittenden au dus la o clasificare asemănătoare, pe care au numit-o ambivalent-evitantă ( de tip A/C) respectiv instabil-evitantă. Prin teoria atașamentului s-au putut dovedi efectele pe termen lung ale relației timpurii dintre persoana de referință și copil. În funcție de rezultatele testului „Situația necunoscută“ făcute cu copii între 12-18 luni, se pot deduce cu siguranță unele din efectele pe care tipul de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
s-au putut dovedi efectele pe termen lung ale relației timpurii dintre persoana de referință și copil. În funcție de rezultatele testului „Situația necunoscută“ făcute cu copii între 12-18 luni, se pot deduce cu siguranță unele din efectele pe care tipul de atașament îl are asupra persoanei testate: Copii atașați sigur, au la grădiniță și școală un comportament social mai adecvat, dau dovadă de mai multă fantezie și afectivitate pozitivă la joacă, se pot concentra mai bine și pe o perioadă mai lungă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
contacte sociale noi, atât cu de adulți cât și cu alți copii, decât copii care sunt atașați nesigur-evitant sau nesigu-ambivalent. La vârsta de șase ani, copii atașați sigur se manifestă mult mai rar psihopatologic decât cei atașați nesigur.Experințele de atașament timpurii au un și efect neurofiziologic asupra receptorilor hormonului Oxitocin, care la rândul lui influențează comportamentul. În rândul grupelor cu un grad de risc ridicat, cum sunt copii bolnavi psihic, puternic traumatizați sau neglijați, s-au descoperit și alte tipuri
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
au un și efect neurofiziologic asupra receptorilor hormonului Oxitocin, care la rândul lui influențează comportamentul. În rândul grupelor cu un grad de risc ridicat, cum sunt copii bolnavi psihic, puternic traumatizați sau neglijați, s-au descoperit și alte tipuri de atașament, mixaje de tipuri de atașament nesigur-evitant cu ambivalent. De asemenea copii cu o nevoie exagerată de atenție și îngrijire sau cu manifestări de supraadaptare ( acceptarea oricăror condiții) la tipul nesigur-evitant, precum și comportament agresiv amenințător sau total neajutorat la tipul nesigur-ambivalent
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
asupra receptorilor hormonului Oxitocin, care la rândul lui influențează comportamentul. În rândul grupelor cu un grad de risc ridicat, cum sunt copii bolnavi psihic, puternic traumatizați sau neglijați, s-au descoperit și alte tipuri de atașament, mixaje de tipuri de atașament nesigur-evitant cu ambivalent. De asemenea copii cu o nevoie exagerată de atenție și îngrijire sau cu manifestări de supraadaptare ( acceptarea oricăror condiții) la tipul nesigur-evitant, precum și comportament agresiv amenințător sau total neajutorat la tipul nesigur-ambivalent. După cum am văzut în testul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
o nevoie exagerată de atenție și îngrijire sau cu manifestări de supraadaptare ( acceptarea oricăror condiții) la tipul nesigur-evitant, precum și comportament agresiv amenințător sau total neajutorat la tipul nesigur-ambivalent. După cum am văzut în testul „Situația necunoscută“ copii manifestă diverse tipuri de atașament. Aceste tipuri sunt de fapt strategii cu care copii tind să iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
testul „Situația necunoscută“ copii manifestă diverse tipuri de atașament. Aceste tipuri sunt de fapt strategii cu care copii tind să iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu vărste cuprinse între 12 și 36 de luni comportamentul asociat atașării este ușor de observat, la copii mai în vârstă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
mai în vârstă sau la adulți acesta nu se mai manifestă atât de vizibil. Apropierea de persoana de referință și explorarea mediului doar sub protecția acesteia nu se mai poate observa. Începând cu vârsta școlară copii au formate păreri asupra atașamentului, păreri care sunt formate din experiențele trecute și care la rândul lor le influențează comportamentul. Au luat naștere și alte metode în afara „Situației necunoscute “ a lui Ainsworth. Pentru a cerceta comportamentul specific atașării de-a lungul întregii vieți, s-au
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cunoscute instrumente în acest sens îl constituie "Interviul Atașării Adulților" "Adult Attachment Interview" ("AAI") a psiholoagei Mary Main Pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, s-a conceput „Interviul Atașării Copiilor“ ("Child Attachment Interview")(CAI). Tipul de atașament al copiilor preșcolari și din primii ani de școală se stabilește cu o metodă de completare "în joacă" de către aceștia a unor povestioare dinainte pregătite.. Observarea interacțiunilor mamă-copil este de asemenea un mijloc răspândit prin care psihologii își fac o
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
din primii ani de școală se stabilește cu o metodă de completare "în joacă" de către aceștia a unor povestioare dinainte pregătite.. Observarea interacțiunilor mamă-copil este de asemenea un mijloc răspândit prin care psihologii își fac o imagine asupra relației de atașament dintre un copil și persoana de referință a acestuia. Atitudinea cognitivă și emoțională care stă în spatele comportamentului adulților care interacționează, este studiată printre altele prin testul numit Interviul Atașamentului Adult ( en: Adult Attachment Interview“ (AAI). Interviul Atașamentului Adult este o
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
răspândit prin care psihologii își fac o imagine asupra relației de atașament dintre un copil și persoana de referință a acestuia. Atitudinea cognitivă și emoțională care stă în spatele comportamentului adulților care interacționează, este studiată printre altele prin testul numit Interviul Atașamentului Adult ( en: Adult Attachment Interview“ (AAI). Interviul Atașamentului Adult este o metodă de interviu semistandardizată, prin care se evaluează experiențele cognitive și emoționale ale persoanei adulte în raport cu persoanele de referință ale acesteia. Interesant este faptul că, în acest test nu
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]