5,062 matches
-
să-și egaleze modelul, celebrul pictor G. P., lider al elitei artistice londoneze. Tentativă de supraviețuire lucidă, dar și testament al profețiilor de moarte și iubire în plin coșmar, jurnalul Mirandei este cu atât mai dramatic, cu cât datele personajului (aura sublimului) pledează pentru cu totul alt destin decât cel prescris de paranoicul Caliban (diabolus ex machina), cititorul însuși fiind "revoltat" de epilogul tragic al cărții. Război conjugal, analiză finală Britanicul Nick Hornby (n. 1957, Surrey), după studii de engleză la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca, de pildă, Frank Sinatra, Dean Martin, Clark Gable, frații Kennedy (amanți ai lui Marilyn), Tennessee Williams, Arthur Miller și Joe Di Maggio (cei doi soți ai lui Marilyn), George Cukor, John Huston, Yves Montand, Lee Strasberg, Marlon Brando ș.a. Aura tuturor acestor destine înnobilează climatul cărții, fără însă a-l abate pe cititor de la tema centrală. Adevărul despre relația aferentă analizei există, dar nimeni nu-l va cunoaște vreodată. Secretul transferului a fost dus în mormânt de cei doi protagoniști
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Miandei Cioba din studiul său Don Juan, sfârșitul exilului, conform căreia Torrente Ballester preferă acest mit cultural în lecțiunea romanticului Espronceda, și mai puțin variantele Zorilla, Molière, Byron. În ceea ce ne privește, nu ne-ar displace să-l revedem în aura satanic-estetizantă a lui Baudelaire sau în ereticul său discurs postromantic, frivol-hipnotic din versiunea romanescă a lui Nicolae Breban. Insular, săgetător și cinic, cu mari profunzimi afective și totuși ascetul unor aspirații spre sideral și sublim, acest Don Juan, păcătos și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască) este considerată cea mai importantă prozatoare din literatura
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
încercare obiectivă de reconsiderare a acestora. În final, fără intenția de a fi sentimentali, am fost atrași, în realizarea acestei lucrări, inclusiv de dorința de a clarifica confuziile în legătură cu circumstanțele dispariției omului politic, tocmai pentru a nu se crea o aură negativă în jurul său, având în vedere echilibrul gesturilor sale pe parcursul vieții. În ceea ce privește caracterul lucrării de față, mărturisim că am încercat încă de la început să-i urmărim, uneori în paralel, alteori, separat, pe omul Alexandru Lapedatu și pe politicianul Alexandru Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
anii Primului Război Mondial, un sentiment acut al tragismului vieții, care nu putea fi armonizat cu acea existență senină ce i se potrivește unui mecena. Wittgenstein a fost astfel împins spre rupturi radicale, înfăptuite prin renunțări care au conferit vieții sale o aură de mister și de dramatism: participarea voluntară la un război care nu a fost pentru el o cauză patriotică, renunțarea după încheierea războiului la o moștenire ce reprezenta o avere considerabilă, angajarea lui ca învățător în sate sărace din munții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
neînsemnați dacă ar fi existat șansa de a-l auzi pe unul dintre filozofii însemnați ai secolului. Rămâne însă adevărat că domina orice discuție la care lua parte și îi inhiba pe ceilalți.“68 Față de acea reputație înconjurată de o aură de mister de care se bucura atunci la Cambridge, Wittgenstein a reacționat cu sentimente contradictorii. Exigențele înalte față de sine îl făceau să se acuze că dorește uneori să impresioneze pe cei din jurul său mai mult decât dorește să respecte în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
greutăți să identifice în ele ceea ce erau obișnuiți să recunoască drept „filozofie“. După moartea lui Wittgenstein, mulți au și spus-o, în mod direct sau indirect.1 Ceea ce propunea acest om, a cărui viață și personalitate erau învăluite într-o aură de mister ce năștea legende, nu erau pur și simplu idei noi, ci mișcări ale gândirii care se detașau atât prin natura, cât și prin finalitatea lor de tot ceea ce ascultătorii și cititorii săi ar fi putut aștepta de la cineva
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu/.../ Mă grăbesc către straturile ce mă înconjoară/ aura multicoloră îmbrățișându-mă/ izbindu-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor/ Sângele meu alb și roșu s-a retras în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica și simbolurile pe care le cultivă Emilian Marcu, începând cu Nunta în sâmbure (Editura Junimea, Iași, 1975) și terminând cu Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) sau Cartea celor optzeci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solemnă. Din ambele atitudini, în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aș cita un poem sugestiv în care actantul este chiar Cuvântul, entitate antropomorfizată, dezabuzată și totodată nostalgică după un fel de eden infantil, acum aproape pierdut prin trădare (recte uitare), în care erosul, prin extensie lumea sentimentelor, își avea o aură imperială: "Cuvântul și-a făcut casă unde să locuiască/ el și trompeta de silex.// Apoi a săpat o fântână/ prin care privește ca printr-o pâlnie/ după elefantul alexa.// Cuvântul și-a făcut casă,/ a sprijinit-o de bicicletă,/ a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
romanelor de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Madame Gervaisais (1869) de frații Goncourt, Marthe (1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola, Sapho (1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al XIX-lea femeia franceză își pierde aură și unicitatea culturală. Această pierdere este o pierdere dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sentiment plus aigu que la curiosité chez la femme? Oh! savoir, connaître, toucher ce qu'on a rêvé! Que ne ferait-elle pas pour cela? Une femme, quand să curiosité impatiente est en éveil, commettra toutes leș folies, toutes leș imprudences, aură toutes leș audaces, ne reculera devant rien. Je parle des femmes vraiment femmes, douées de cet esprit à triple fond qui semble, à la surface, raisonnable et froide, mais dont leș trois compartiments secrets șont remplis: l'un d'inquiétude
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
însoțesc sunt celebre prin aroganță lor. Cele mai vestite Pariziene fac coadă în anticamera să. Mai mult decât orice poet sau pictor, Charles Worth, stilist renumit din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reușește să creeze aură modei și să o promoveze la rang de artă a timpurilor moderne. Worth inventează ceea ce numim astăzi haute couture. 397 "Elle portait très crânement, sur șes cheveux roulés, son chapeau d'homme, autour duquel une gaze mettait un nuage bleuâtre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
celor doi scriitori piloni ai prestigiosului curent aulic italian, cu care, indiferent de calea urmată, a trebuit și trebuie să se măsoare generațiile de debutanți furnizează bateria de argumente necesare pentru a decela ceea ce ii apropie sau, dimpotrivă, îi singularizează. Aură de vag, de imprecis modulata de Quasimodo, cănd urmând sugestii leopardiene, cănd independent de acestea, răspunde așteptărilor cititorilor a caror apetenta pentru rafinament nu este obnubilata de cunoașterea vocilor variate din ultimele decenii, de o cu totul altă factura, chiar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi un termen leopardian și afectează cuvântul și referentul deopotrivă, transmițând impresia că acestea se întrepătrund. Studiile dedicate conceptului de vag nu au o istorie îndelungată în lingvistică
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
general, preaplinul de sentimente imposibil de exprimat. Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor / și grupul ce ușor mă-nsoțește / se depărtează în văzduh, / undă de sunete și iubire (Vânt la Tìndari, trad. AEB). Aici Quasimodo învăluie trecutul în aură ușoară, unduitoare a glasului prietenilor, a cărei bogăție de sunete și iubire se îndepărtează. Este evocat un moment fericit din tinerețe: o drumeție pe coline în tovărășia prietenilor din Messina, în timpul căreia eul trăiește o experiență metafizica, se desprinde din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor al insulei, epitet ce se referă la Polifem, alter-ego al poetului.512 Același adjectiv contribuie la conturarea insulei mitice, unde fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii proiectând în mit geografia Siciliei și plasând eul poetic în acest peisaj. El coboară în trecut, depășește copilăria, trece de pragului antichității și pătrunde în cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
del rimoto letto / della giovane Aurora, e del notturno / occulto sonno del maggior pianeta? (vv. 91-96) Bruto Minore: A me dintorno / le penne îl bruno augello avido roți; / prema la fera, e îl nembo / tratti l'ignota spoglia; / e l'aura îl nome e la memoria accoglia. (vv. 116-120) Alla primavera o delle favole antiche: Ella per grotte, / per nudi scogli e desolati alberghi, / le non ignote ambasce e l'alte e rotte / nostre querele al curvo / etra insegnava.. (vv. 65-69
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
negletta mano / dell'altrice natură; (vv. 11-18) Tu primo îl giorno, e le purpuree faci / delle rotanți sfere, e la novella / prole de' câmpi, o duce antico e padre / dell'umana famiglia, e tu l'errante / per li giovani prati aură contempli: (...). (vv. 22-25) E tu dall'etra infesto e dal mugghiante / șu i nubiferi gioghi equoreo flutto / scampi l'iniquo germe, o tu cui prima / dall'aer cieco e da' natanți poggi / segno arrecò d'instaurata speme / la candida colomba
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ungaretti (tranne forse îl modo di esordire per certe poesie: "Notte, serene ombre") ritrova nell'esperienza montalesca, conseguita ad occhi bene aperti, la fermezza tecnica di sceverare îl nodo lirico della poesia apparente dei motivi, dei colori, e delle cosidette "aure". Idem, pp. 124-125. 155 Importă solo che la tristezza, o meglio la negazione, che în realtà ci viene offerta, sia artisticamente insincera. La și direbbe addirittura ricavata, (né mancano i segni) da un arbitrario inasprimento della negazione del Montale în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
affaccia / L'abitator de' câmpi, e îl Sol che nasce / I suoi tremuli răi fra le cadenti / Stille saetta, alla capanna mia / Dolcemente picchiando, mi risveglia; / E sorgo, e i lievi nugoletti, e îl primo / Degli augelli susurro, e l'aura frescă, / E le ridenti piagge benedico. (La vită solitaria). 293 Infelice / scenă del mondo (La Vită solitaria); Me spesso rivedrai solingo e muto / errar pe' boschi e per le verdi rive (La Vită solitaria); camminano angeli muți / con me (Alla
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]