4,354 matches
-
ieșirea din țară, verificarea vizei de intrare se face atît de amănunțit încît orice neglijență a grănicerilor cu care ai avut de-a face la venire este amarnic plătită în franci! de către... turist. Două zile, prin bunăvoința minunatelor mele gazde, bîntuisem toate localitățile importante de graniță, din Savoie și Haute Savoie. Mă lovisem de o indiferență atît de completă din partea posturilor de jandarmi, încît mă săturasem să tot explic același lucru tuturor celor care, din comoditate, răspundeau invariabil că nu pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
oferă scaune și băncuțe improvizate, la umbră, pentru că, după ploaie, soarele de sfîrșit de noiembrie revenise la o arșiță încărcată de o grea umezeală postmusonică. Între timp, Nelly, adorabila și nebuna noastră însoțitoare din partea Primăriei din Fontenay care organizase voiajul, bîntuia ulițele comerciale în căutarea... unei umbrele! Ploaia matinală o îndemnase la prudență pentru zilele pe care trebuia să le mai petrecem pe pămînt indian. Or, în afară de o foarte scurtă răpăială în seara următoare, pentru ceremonia despre care am amintit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
copila venea întotdeauna după ce-și termina de scris și învățat temele. Mângâierile mele acolo au fost glastrele cu mușcate ale doamnei Profir și Agata cu ochi și părul negru. Am lucrat mult și greu aproape toată vara. În oraș bântuia tifosul. Într-o dimineață, am plecat de acasă ceva mai obosit și ziua a fost grea, meșterul a observat că am ceva, că nu sunt într-ale mele. Am mers la o farmacie și mi s-a dat un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
este din nou în flăcări. Așteptăm și înțelegem că va veni și peste noi pârjolul, totuși omul, atâta timp cât nu este atins direct de nenorocirile semenilor, rămâne un animal fără grijă, petrecăreț. La noi, încep să se simtă adierile uraganului ce bântuia în Nord. În viața politică a țării o agitație neobișnuită. Mă abțin a face descrieri, dar cuvântul și violența în moravuri încep să-și arate colții. Liberali. țărăniști etc., toți se întreceau în a face rău țării. Acesta este preludiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
britanică, vor să pună bazele unei mișcări pentru pace. Se înțelege că nu este vorba de pacea universală, de un fel de "consiliu mondial al păcii", ci de o pacificare a teritoriilor cu populație musulmană în care, de ani buni, bântuie războiul și terorismul. Se subînțelege că asta presupune și încetarea acțiunilor teroriste săvârșite de fanaticii musulmani în alte părți ale lumii. Știrea este prea nouă pentru ca analiștii și, în general, presa să fi avut timp să se aplece asupra ei
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
psihică a acestui popor chinuit de patru ani de privațiuni cumplite, pe care noi, cei de azi, cu greu ni le putem imagina. Așadar, numai de luptă nu le mai ardea rușilor, când țara le era în ruină, iar foametea bântuia de la un capăt la altul. Dar URSS nu era un stat normal. El era condus, cu o mână de fier, de Stalin. Pentru acesta, moartea și suferința milioanelor de oameni nu însemnau nimic, atâta timp cât Uniunea înghițea cât mai multe țări
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
organizații internaționale în primul rând a ONU, prin organismul său specializat, FAO. Adevărul este că nu de puține ori ONU și alte organizații și forme de colaborare bi și multilaterale au intervenit, în mod eficient, în multe părți ale lumii bântuite de acest flagel. Am scris undeva că ONU este azi depășită, că trebuie reformată, pentru că nu-și poate îndeplini multe dintre funcțiile pentru care a fost creată. Dar combaterea foametei nu se află printre acestea, întrucât comunități întregi din țările
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
aruncat la Începutul pădurilor/ Împărțindu-mă În cântece și drumuri/ Meșterii venind să taie pentru viori/ Mi-au aflat numele din gură toporului./ Prima minune a fost când au găsit un poet/ Întemeietor de neliniști, cu scară pusă la iubire/ Bântuit de ursite iroice./ Repet În roua răbdării/ Pașii muntelui cu părinții geruiți de tăcere./ Fluierul de os pe sub pământ/ Până În vârful singurătăților din doine./ Convingerile mele au biografii dureroase;/ De fapt, provin dintr-o cruce a lumii/ Ruptă că Vodă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cronică a prieteniei și devotamentului, al făgăduințelor. Plec de la „Mahaleb” (formă asiatică a cuvântului Malin, notează autoarea, Alină, sora lui) pe care Il Întâlnisem că preambul la volumul ,,Călătorul profund” și redau doar sfârșitul: ,,...Amintirea lui Malin, imaginea lui mă bântuie că o așteptare. Ce am pierdut! E ceva atat de nou pentru mine Încât e exact ca o problemă la care nu cunosc teoria și trebuie să o dezleg. Și vreau să plâng. Da, vreau să plâng. De ce nu plâng
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
deces nu conține și cauza care a determinat... decesul. Negru pe alb, stă scris că moartea lui Alexandru Malin Tăcu a survenit dintr-o cauza necunoscută. Apropiații povestesc că În noaptea respectivă, ca Într-o piesă absurdă, mașina salvării a bântuit pe străzile sinistre ale orașului, navigând de la un cartier la altul. Inexplicabilă lipsa de receptivitate a cadrelor medicale nu poate fi pusă doar pe seama neglijentei sau a rutinei. Poate că tainicul telefon a funcționat de mai multe ori. Apelul s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Simirad, Pentru ca In segmentele terminale, propensiunea dumneavoastră pentru foștii nomenclaturiști, pentru torționari, lichele și În general pentru o lume de care ne desparte o revoluție costisitoare, este evidentă; Pentru că o continuitate standard burghezo-proletară va nutrește antipatia agresivă Împotriva necăjiților Iașului, bântuiți de opresia sinuciderii și lăsați pradă coteriilor mafiote; Pentru că egoismul și gustul fastuos pentru voiaje va interzic vedeta spirituală a primarului autentic: empatia; Pentru că sunteți un juisor poleit cu emblemele Partidului Alianței Civice, si mai ales pentru că ați supus prestigiul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știu. Pentru că mie cartea lui Stasiuk îmi pare a fi o extrem de perversă (a se citi inteligentă) rediscutare a canonului. Asta pentru că un prozator cumpărat de Suhrkamp (adică blagoslovit cu amprentele dumnezeiești pe creștet) publică o carte despre fantomele care bântuie europa noastră. Pentru că are tupeul de a afirma că europa asta e altfel. Pentru că, în ciuda naționalismelor de orice fel, are același tupeu, de a scrie negru pe alb, că s-ar putea să avem ceva în comun, noi, ăștia, amărâții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și orbea pe zi ce trece, în lipsa luminii. De aceea există acest blog. Pentru ca lucrurile să vadă și să fie văzute“. De obicei, Markku bea cafea dintr-o cană pe care stă scris LIFE CMYKS; din când în când îl bântuie câte o gripă și atunci cana se umple cu ceai, iar Markku ronțăie căței de usturoi, deși îi plac stafidele. Alteori se îngroapă în schițe pe care nu le mai termină niciodată și visează la o lume alb-negru în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Probabil că eroina principală ar fi o fetiță cu mască de gaze și la fel de probabil ea s-ar plimba prin păduri locuite de copaci înspăimântători și zâne înfrunzite, și-ar fi mai mereu noapte, iar finalul unul trist. Gândul îl bântuie de mult, textul e terminat de câțiva ani, mai lipsesc fotografiile alb-negru. Fie perfecționist, fie nehotărât, reușește rar să exorcizeze definitiv o idee. Să ducă la bun sfârșit un proiect. Să termine o ilustrație. Diminețile îl găsesc cu creionul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mână de cenușă răcită... A cui ? A mea/ De alta, o speranță ce naște închipuirea.../ Mormânt și nemurirea... mormânt și nemurirea... (V 7). Poetul latin care servește drept protagonist celei din urmă creații a lui Alecsandri a fost și el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pretutindeni : Atena artistică și ospitalieră supraviețuiește, prin veacuri, Thebei zdrențuită de pofte și arsă de ciumă (p. 138). Interviul din Rampa confirmă și el importanța pe care a avut-o pentru dramaturgul român viziunea Atenei, ospitaliere și artistice, în contrast cu Theba, bântuită de pofte, ingratitudine, orgoliu și ciumă. Autorul modern împărtășește uneori opiniile celui antic, încât afinitatea lor explică în parte opțiunile literare similare. Alteori, preluarea unor scene implică deplasarea accentelor. La Sofocle, confruntarea dintre Antigona și Creon presupune invocarea unor legi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aruncăm în flăcări ! Acesta-i felul cel mai nobil de a muri, în vâlvătaia ce-mi preface patria-n cenușă). Văzând că Ilionul nu e decât vâlvătaie./ Pârjolul mistuie acoperișuri, corul se plânge că Troia se risipește ca fumul când bântuie năprasnic prin case/ pârjol și suliți dușmane. Cu o ultimă privire, Hecuba contemplă zidurile cuprinse de pălălăi ucigașe când praful și fumul suie spre cer. Puterea nimicitoare a focului distruge întreaga cetate. Imaginea dezastrului închipuit de Euripide se răsfrânge peste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ta. Nici nu știi cum îl cheamă), dar admite că de multe ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată de o viitoare mireasă (ești bântuită de năluci... Nimeni nu știe ce e adevărat și ce este închipuire în vorbele tale) și crede că aceasta și-a pierdut rațiunea din pricina iubirii (Toate astea sunt visuri de fecioară îndrăgostită - I 3). Ea consideră că Ifigenia preferă plăsmuirile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trădării comise. Oricând capabilă de crimă, victima lor are un potențial distructiv deloc de neglijat. Ultimul act se desfășoară sub semnul fantasticului, protagonista revenind sub formă spectrală la nunta lui Ionel cu Dida pentru a se răzbuna. Umbra Marghioalei îi bântuie pe invitații la ceremonie. Menționând o actriță care se credea... însetată de sânge... și de dreptate doctorul observă că sunt periculoase mamele astea abandonate, soțiile părăsite, Țiclete își aduce aminte cum îi luceau ochii cuscrei care ar fi fost în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
uită pe fereastră. Mingea de foc a soarelui matinal s-a ridicat veselă deasupra casei vecine, dar, dacă te uiți mai bine, e vorba de o casă cu aer burghez, destul de banală, care nu are nimic din acele locuințe aristocratice, bântuite de fantome și împovărate de taine de familie. Ziua se anunță frumoasă. Locotenentul se scoală bine dispus. Cât își face toaleta, Ion deschide valizele și aranjează lucrurile în dulap. Viața de regiment e pe cale să reintre în normal. Echipat în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deși vremea s-a răcorit simțitor, cere ca fereastra și ușa să rămână permanent deschise și să se aducă un ventilator. Friguroasa de ea n-are decât să se învelească bine. Din fericire, penuria de pături de la doctorul Sinus nu bântuie și pe-aici. La apropierea doctorului M., tocmai întors din concediu, temperatura îi scade. Tot fără nicio explicație. Doar dacă prezența lui n-o fi având vreun efect. Bună ziua, Aurélie! S-au regăsit... Iată-l pe domnul Casimir. "Purtați o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Arcadi se opri brusc, cu arătătorul în aer: "Auzi?" Îl întrebă din privire, dar chipul lui avea, în penumbră, stălucirea mată a unei oglinzi oarbe. "E el!", spuse Arcadi. "Cine?" "Țarul modernizator, reformatorul Rusiei barbare, Petru cel Mare!" "Stafia lui bântuie prin oraș?" "Atenție, e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cât mai curând. La Leningrad, la primirea acestor scrisori surescitate și asasine, care, pe deasupra, ajungeau în cea mai mare dezordine cronologică, mărturisind o iubire deja intrată în obișnuință înainte chiar de a-i anunța apariția, cântecele cele mai negre îi bântuiau chitara atârnată de panglica ei precum un spânzurat de frânghia lui. Dar Arcadi, care în lipsa soției lui rătăcea prin oraș cu capul plecat, inconsolabil, depusese deja de ceva vreme o cerere de pașaport și o prevenise numaidecât pe Margareta; pierdută
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
curent cu ceea ce mâzgălea rivalul lui și, neferindu-se s-o spună cu voce tare, Arcadi n-avea decât s-o ia ca pe un compliment: "Pușkin!" Aha, înseamnă că ea îi spusese despre pasiunea lui literară! Poate pentru că o bântuia gândul la bărbatul ei. Sumbru, Arcadi ciocni în cinstea lui Pușkin, poetul său favorit, poetul. Filtră o privire albăstruie printre pleoapele pe jumătate lăsate: știa el, oare, acest erou homeric iute de picior și grăbit să câștige avantaj, că el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
loc încălcări ale granițelor spațiale. Cea care narează întâmplările zace între pernele de acasă (în suburbia pariziană Gennevilliers străbătută vag de ecouri ale răzmerițelor locale din 2005-06), pe când gândurile ei mai alunecă retrospectiv, animate de ultime resurse, spre ținuturile copilăriei bântuite de spectrul războiului pe coasta basarabeană a Mării Negre sau evocă un București al anilor năpăstuiți de înscăunarea puterii totalitare. E de necrezut câte fire dintre scrierile anterioare ale Georgetei Horodincă se întrețes în canavaua celei din urmă cărți, Visătoare, ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]