7,476 matches
-
neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu prea cred, zise el zâmbindu-i Încurajator Agathei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
victima unei crime. A, nu vă bateți capul cu asta, domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca, după o căzătură, să se suie imediat la loc pe bicicletă („Altfel vă pierdeți curajul, domnu’ James“), astfel că, viteaz, Încălecă din nou și se Îndepărtă pedalând. Interpretă incidentul ca pe un avertisment Împotriva mândriei excesive - nu doar În ce privea mersul pe bicicletă, ci și (pentru a extinde analogia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se suie imediat la loc pe bicicletă („Altfel vă pierdeți curajul, domnu’ James“), astfel că, viteaz, Încălecă din nou și se Îndepărtă pedalând. Interpretă incidentul ca pe un avertisment Împotriva mândriei excesive - nu doar În ce privea mersul pe bicicletă, ci și (pentru a extinde analogia pe care tocmai o făcea când acesta avusese loc) cu aplicație În viața literară. Era grozav de mulțumit de piesa cea nouă, care acum se intitula Summersoft, dar Își reaminti, când o expedie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea, luna, reflectându-se, croia o cărare argintie pe marea calmă. Cu ceva regret, renunță la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Osbourne, dar nu depusese nici un efort de a-și căuta o casă În oraș. Oricât ar fi fost de fermecător, era totuși prea departe de Londra pentru a fi convenabil și prea deluros pentru a se lăsa explorat pe bicicletă. Trebuia să caute refugiul ideal la țară altundeva, În vara viitoare. Întoarcerea la Londra se dovedi mai puțin dezagreabilă decât anticipase. Bucuria extatică a Toscăi la vederea lui Îi provoca mulțumire și aspectul vesel al Încăperilor redecorate de la De Vere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Romney, și avea acolo o reședință de vară proprie, pe care Edward era de părere că va fi dispus să i-o Închirieze ieftin lui Henry la Începutul anotimpului. — Și prin mlaștini sunt drumuri... pe care se poate merge cu bicicleta? Întrebă el. — Bineînțeles! Drumuri drepte, pe kilometri Întregi. Și sate fermecătoare de explorat, cu biserici minunate. — Pare exact genul de loc pe care Îl caut, spuse el, iar Warren se angajă să se intereseze În numele lui. La finalul mesei, Margaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mare pentru nevoile sale și foarte bine Îngrijit de slujitorii recrutați din partea locului. Ca să Îi țină companie, o adusese cu sine pe Tosca și un canar care cânta Într-o colivie, dar din partea unei prietene. De asemenea, Își adusese bicicleta, cu ajutorul căreia explora orașele și satele din Romney, după-amiaza. Diminețile erau, ca de obicei, dedicate lucrului. Dădu ultimele tușe la Vechiturile, care Începu să apară În Atlantic În aprilie (până la urmă, ajunsese la 75000 cuvinte), și Începu un alt foileton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În ce privea cariera scriitoricească. Dacă nu putea câștiga bani din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării, prețuind obiecte În magazinele de antichități, odihnindu-se pe meterezele Turnului Ypres și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică normandă, care suferise multe adăugiri și restaurări, cu contraforți gotici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plecând la Bournemouth, luându-i cu el pe MacAlpine și Remingtonul, și petrecu acolo o perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi companie) În excursii. Urmă o surpriză plăcută și incitantă: o scrisoare din partea lui Elly Emmett, născută Temple, sora lui Minny, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și pofta de viață, iar uneori i se păreau a fi reîncarnări moderne ale lui Daisy Miller, cu lipsa veselă de respect față de valorile convenționale și de venerație față de cei mai bătrâni și mai buni decât ele. Aveau și ele biciclete și Îi Întovărășeau, pe el și pe MacAlpine, În expedițiile de explorare a drumurilor plate, nepavate ale comitatului. Deplângându-le accentul neglijent, american, Își asumă sarcina de a le corecta. O dată le auzi imitându-l - „Nu roche, Edith, ci ro-chi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și estuarele pline de păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și căuta o locuință În zonă, dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor, era aproape prea multă liniște; În plus, era la o distanță neconvenabil de mare de Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plângă, dar or să fie lacrimi vindecătoare. Sper. Șederea la Dunwich se apropia de sfârșit. O prelungise până În septembrie și peisajul era atins de primele semne ale toamnei, parcă În consonanță cu starea lui de spirit elegiacă. Warren Își adusese bicicleta de la Felixstowe și Împreună se hurducară pe potecile prăfoase, pline de șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
liniște egoistă care urma până la sosirea următorului musafir. Gosse, ca să fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
memorabilă dintre aceste excursii fusese până În New Romney, pentru a-l vizita pe H.G. Wells, aflat În convalescență acolo, În casa unui doctor excepțional de bun și de atent, după ce se Îmbolnăvise grav de rinichi În timp ce făcea un tur pe bicicletă prin estul comitatului Sussex, Împreună cu soția sa. Misiunea lor fusese una delicată: auzind că Wells s-ar putea să aibă nevoie de ajutor financiar, Fondul Literar Regal Îl rugase pe Gosse să facă o estimare confidențială a nevoilor tânărului scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
excentrică din care se putea ghici că nu va găsi condițiile de la Lamb House sympathique. Cu toate acestea, Henry Îl invită să Îl viziteze când se va simți În stare. În ciuda faptului că nu aveau În comun decât cărțile și bicicletele, rămase impresionat de curajul și Încrederea În sine a tânărului scriitor, ca și de lipsa lui de respect pentru căile bătute și umblate. Era Întruparea noii epoci științifice, ridicând În slăvi invențiile și viziunile care aveau să transforme viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât să Îi adâncească sentimentul propriului eșec, dar timpul a restabilit echilibrul. Dintre egalii și contemporanii lui, probabil doar Thomas Hardy este astăzi mai citit (nu o socotesc nici egal, nici contemporan pe mica Agatha, care l-a dărâmat de pe bicicletă la Torquay, unde, În apropierea portului, se Înalță o statuie a ei, și care vinde și acum cinci milioane de volume pe an, deși este decedată de un sfert de veac), În timp ce dna Humphrey Ward este aproape complet uitată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pauze, schimburi de focuri: foc cu foc sau rafale de arme automate. Ceva comestibil nu se găsea pe nici unul din rafturi. Dar stăpânul casei, care se refugiase în mod evident în timp util, trebuie să fi fost un negustor de biciclete care-și depozitase și-și ascunsese în pivniță marfa sa mult dorită, căci, pe suporți de lemn, cu roțile din față în sus, atârnau destul de multe biciclete ce păreau toate în stare bună și aveau cauciucurile umflate; în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mod evident în timp util, trebuie să fi fost un negustor de biciclete care-și depozitase și-și ascunsese în pivniță marfa sa mult dorită, căci, pe suporți de lemn, cu roțile din față în sus, atârnau destul de multe biciclete ce păreau toate în stare bună și aveau cauciucurile umflate; în orice caz, tânjeau a fi folosite. Iar plutonierul trebuie că făcea parte din categoria oamenilor care se decid repede, căci, după ce spusese „Acum ori niciodată“, îl aud mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice caz, tânjeau a fi folosite. Iar plutonierul trebuie că făcea parte din categoria oamenilor care se decid repede, căci, după ce spusese „Acum ori niciodată“, îl aud mai degrabă șoptind decât strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte o bicicletă. Și pe urmă, țuști, dincolo...“ Obiecția mea exprimată cu jenă, dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
niciodată“, îl aud mai degrabă șoptind decât strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte o bicicletă. Și pe urmă, țuști, dincolo...“ Obiecția mea exprimată cu jenă, dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și nici nu s-a găsit timpul necesar ca să explic cauzele mai adânci ale vinovatei mele neputințe și ca să mă scuz, de pildă, așa: „Mama mea, care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să explic cauzele mai adânci ale vinovatei mele neputințe și ca să mă scuz, de pildă, așa: „Mama mea, care are un magazin de coloniale care merge așa și așa, a fost din păcate întotdeauna prea strâmtorată ca să-mi cumpere o bicicletă, fie ea nouă sau folosită, astfel că nu mi s-a oferit niciodată ocazia de a deprinde mersul cu bicicleta, care, în anumite împrejurări, se poate dovedi capabil a-ți salva viața...“ Astfel încât, înainte ca eu să-mi fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un magazin de coloniale care merge așa și așa, a fost din păcate întotdeauna prea strâmtorată ca să-mi cumpere o bicicletă, fie ea nouă sau folosită, astfel că nu mi s-a oferit niciodată ocazia de a deprinde mersul cu bicicleta, care, în anumite împrejurări, se poate dovedi capabil a-ți salva viața...“ Astfel încât, înainte ca eu să-mi fi putut lăuda, în compensație, aptitudinile de înotător timpuriu deprinse, plutonierul a fost din nou rapid în decizii: „Dați-i drumul, puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deprinse, plutonierul a fost din nou rapid în decizii: „Dați-i drumul, puneți mâna pe mitralieră și acoperiți-ne. Vă scoatem noi mai târziu...“ S-ar putea ca unul sau altul dintre infanteriștii ce și-au ridicat ascultători câte o bicicletă de pe suport să fi făcut încercarea de a-mi atenua spaima. Aceasta s-a pierdut, fără ca măcar s-o aud. La fereastra pivniței am luat poziție cu o armă cu care nu fusesem instruit. Soldatul, și de data aceasta incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fereastra pivniței am luat poziție cu o armă cu care nu fusesem instruit. Soldatul, și de data aceasta incapabil, nici nu ar fi apucat să tragă vreun foc, căci, abia ce apucaseră cei cinci sau șase oameni să iasă cu bicicletele lor, printre care se găseau și câteva de damă, mai întâi din pivniță și apoi din casă, prin ușa din față, că i-a și secerat în mijlocul străzii focul unor arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea. Dar se poate întâmpla și ca această descriere a masacrului să fie numai o imagine fabricată ulterior, care este pusă în scenă din cauză că, încă înainte de răpăitul final, eu îmi părăsisem deja postul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]