5,219 matches
-
ale absurdului caragialian au răsărit, "asemenea unor "flori ale răului"" plăsmuirile urmuziene. Proza și dramaturgia lui Caragiale au avut rolul unor "dependențe catalizatoare" cum le numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Școlii de la Târgoviște". Ambele analize evidențiază calitatea marelui dramaturg de precursor al precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește generoasă în elemente anticipatoare, pe de o parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat de scriitorii târgovișteni 6. De altfel, nu doar aceste două tipuri de raporturi nu au beneficiat de analize care să umbrească utilitatea demersului de față. Din câte cunoaștem, nici un alt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cvasicomplet al cauzelor și obiectivelor relative ale rizibilului, întocmit de James Sully (An Essay on Laughter, 1902) încearcă să ordoneze imensitatea materialului în 12 categorii: 1. lucruri care prin noutate stârnesc un sentiment de teamă în amestec nelămurit cu plăcerea: bizarul, straniul, extravagantul, fantasticul; 2. vechiul asociat cu grotescul și bufonul; 3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului cooordonate adversativ: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi, ne'ncurci, și-apoi ne lași la Tâmpitopolea d-tale fără să ne spui cum să venim îndărăt; ne lasi în un loc necunoscut, bizar, straniu, rătăciți. Iubiți lectori, nu sunteți deloc rătăciți. N'aveți nevoiă de conducerea mea. Luați bine seama, a fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din sensul inițial al termenului (fr. grotesque, it. grotesca, "capricios, ridicol" < grotta, "peșteră"), folosit pentru desemnarea ornamentelor fantastice din grotele italiene antice, a desenelor de aici caracterizate prin amestecuri de forme omenești, simbioze de regnuri vegetale și animale în arabescuri bizare. Ca și comicul, grotescul se bazează pe asocierea fantezist-contrastivă de elemente. De altfel, mai mulți cercetători echivalează termeni din seria sinonimică a comicului cu grotescul. Astfel, Th. Gautier (Les Grotesque, 1844) pune semnul egalității între burlesc, arabesc și grotesc, iar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cântec rușinos jucând ciamparalele, făcând gesturi și mișcări neiertate... lumea face un haz nespus...182 Acest exemplu și multe altele din lumea comediilor și a schițelor ilustrează cum grotescul personajelor lui Caragiale cumulează toate sensurile termenului: cel etimologic, de desen bizar care declanșează râsul prin alura lor comic-extravagantă, cel de ridicol absurd, cel al apariției caricaturale și sensul modern definit prin opoziție cu sublimul, așadar ca simbol al animalității din om, sens impus prin V. Hugo. Caricatura și grotescul ocupă o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu vederea prefigurările caragialiene și urmuziene ale acestei estetici. Dacă la Caragiale banalul și derizoriul pot fi resorturi de reprezentare artistică alături de "enorm și monstruos", aceștia din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
domină numeroasele portrete-caricatură. Cel al Prezidentei, amintind de imaginea coanei Lucsița din La Moși, este printre cele mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care un mare scriitor francez pot zice genial lea numit fatalism a făcut pe mămica să mă ducă la iarmaroc la Roman unde am avut plăcerea să te cunosc și reciproc. Te rog a mă escuza că răspund deabea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și reglându-se ritmul conversației introduse prin tehnica suspansului: "În tot ce urmează, personajele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate". Suntem transpuși astfel într-un univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate. Categorica normă conversațională în formula "Fii relevant!", este ignorată dintr-un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
loturi inalienabile și să-l distribuie populației rurale, sperând că va putea rezolva în acest mod, cu totul empiric și primitiv, delicata și complicata chestiune agrară"27 etc. Toate aceste exemple și, de fapt, cu excepția Fucsiadei, toate textele din Pagini bizare pledează pentru o ipoteză conform căreia descoperim la Urmuz făpturi ireale într-un univers real, deși extrem de caricaturizat, ceea ce ar explica impresia de neverosimilitate generată de permanenta pendulare de la un registru la altul. Pe de altă parte, încadrarea estetică a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poetul Vlahuță adevărat, ci farsorul, care se dă drept Vlahuță, și nici o persoană reală în sensul propriu, ci numai în sensul figurat, adică închipuit real)"37. În ciuda caricaturizării excesive, perechile Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy și Grummer, din bizarele "fiziologii" urmuziene, angajează un transfer intertextual aluziv la seriile de "amici" din comediile sau din Momentele lui Caragiale. Ca și moftangiii acestuia, "eroii" lui Urmuz sunt inseparabili, urăsc singurătatea, "știu din toate câte nimic"38, se antrenează în discuții aprinse
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț în stânga; iar amicul pe celălalt"41, nu este mai puțin bizară decât apariția zilnică a lui Ismail "rătăcind în zig-zag pe strada Arinoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu odgon de vapor"42. Înverșunarea prin care Cotadi ține să-și impună punctul de vedere dacă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de factură caragialiană certă este cel al politicianului. Descoperim la Urmuz o inedită imagine a acestui tip comic în ipostaza lui Ismail, hidosul personaj care își satisface numeroase vicii "la adăpost de orice răspundere penală"56. Comportamentul anormal al acestui bizar travestit, zoofil și canibal cu influență și imunitate, este unul potrivit în "lumea pe dos" a politicii. Absurdul activităților sale diurne și nocturne poate fi eclipsat de interpretarea într-o cheie alegorică ce servește rechizitoriului antipoliticianist. Urmuz este foarte apropiat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a-și face obișnuita datorie sentimentală"73, iar Cotadi se gândește cu spirit practic la exploatarea inepuizabilei surse de ulei franțuzesc din părul lui Dragomir pentru întreținerea candelei "după obiceiul creștinesc"74. Aceasta înseamnă că există, de fapt, și în bizarul univers urmuzian legi, reguli de conviețuire, restricții etice și chiar religioase precum și preocuparea de menținere a stării de armonie iluzorie, prin măsuri de prevenire a scandalului. Așa cum se întâmplă în schițele lui Caragiale, Mici economii, Cadou, Om cu noroc, Lună
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prefigurează pe paparazzi de azi. Așa cum atipica nuvelă Păcat, anticipă prin motivul incestului, ilustrările devierilor sexuale din textele lui Urmuz, O plimbare la Căldărușani, o altă scriere care iese din tiparul celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei bucureștene, este dublată de cea estetică, incontestabilă nu doar prin elementele caracteristice stilului caragialian, în special prin ironia ca antifrază, ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referenți din registre diferite dobândește, așadar, un scop în sine, făcând inutilă depistarea altui sens. Descoperit astfel în chiar primele rânduri ale scrierilor urmuziene, procedeul sfărâmării clișeelor mentale prin dezmembrarea structurilor lingvistice și literare osificate, poate fi cheia decriptării "paginilor bizare". În ciuda caracterului cooperant al textului narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că fanteziile sale "bizare" au fost făcute "nu numai pentru a amuza pe cititor"124, dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu-l pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
potrivite" subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele și situațiile, la Urmuz absurdul guvernează acțiunile singulare sau iterative, motivațiile acestora și consecințele lor, în timp ce la Caragiale, chiar și în cele mai absurde schițe, precum Căldură mare, comportamentul bizar, ilogic, poate fi pus pe seama unei cauze concrete, firești, ceea ce, de fapt, pune absurdul între paranteze. O excepție poate fi cazul lui Anghelache din Inspecțiune, a cărui sinucidere rămâne absurdă chiar prin lipsa motivației, sau prin disproporția între aceasta, frica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]