10,418 matches
-
tunul Și apoi udă,cum i-e felul. Ropot zgomotos de picuri, -Doar atât se mai aude- Întrerupe mii de jocuri, Toți se ascund ,să nu se ude. S-a oprit că la un semn Scurtă ploaie din Cuptor, Suliți blânde de îndemn Se ivesc la locul lor. Temătoare și zburlite, Ies gângănii și jivine, Zburda-n voie fericite, Totu-i cânt și numai bine. A trecut că o minuta, Ziua parcă nici n-a fost, Cade seară boare muta Încheind
O ZI DE VARA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342817_a_344146]
-
avea acest gen de reflecții formulate clar ca adevarate maxime filozofice substanțiale : ”Gând Inimă fii simplă ca moartea Lucrurile simple nu se pot dovedi și sunt atâția morți în jur...” Nichita Stănescu Teodor Dume abordează o tonalitate clasică, armonioasă, pozitivă, blândă ca și cum autorul a ales ca parte dominantă a vieții, dragostea eternă, deși nu îi va supraviețui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice. Autorul unește diverse polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și misterioasă care absoarbe suferințe
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
Acasa > Poezie > Cantec > NOAPTE BUNĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea blândă să se-audă, Printre stele și visări, Printre lungile uitări, Ascunzând a zilei ciudă... Somnul lin să te-odihnească, Cu gândurile blânde, Eliberări profunde, Gonind a tâmplei mască... Sufletu-ți mai liniștit să fie, Neobosit de țeluri, Răzbată prin creneluri
NOAPTE BUNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342859_a_344188]
-
NOAPTE BUNĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea blândă să se-audă, Printre stele și visări, Printre lungile uitări, Ascunzând a zilei ciudă... Somnul lin să te-odihnească, Cu gândurile blânde, Eliberări profunde, Gonind a tâmplei mască... Sufletu-ți mai liniștit să fie, Neobosit de țeluri, Răzbată prin creneluri, Cântând nocturna simfonie... Mirela Stancu, 16.11.2015 Referință Bibliografică: Noapte bună / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1781, Anul
NOAPTE BUNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342859_a_344188]
-
nucleu. Inima mea și-a prefăcut în dalbă stea bătrânul lut. Trupul greoi și obosit tânăr altoi a devenit. Sângele-mi cald e un torent în care-mi scald noul prezent. Din orice gând am alungat tot ce nu-i blând și ne-ntinat. Mai înțelept râd când mă frâng și lângă piept viața o strâng. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
tocmai pentru că poporul român e unul creștin în afara dogmei, am putea zice, e unul creștin de la sine, din lăuntricitate, din fibră, din lumina aceea interioară a frumuseții veșnice cu care a fost hărăzit de divinitate. Iată, bunăoară, cum proiecția chipului blând al Părintelui acad. Dumitru Stăniloae vine să ne propovăduiască, în cheia esteticii înalte a Iubirii, faptul că noi, oamenii, ” Pe Dumnezeu nu-L cunoaștem numai teoretic, ci Îl cunoaștem și practic, prin rugăciune și despătimire.”, ori cea a Părintelui Arsenie
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
o seară violetă, Cu toamna să mai fac o piruetă Și să mai sorb paharul ei cu vin. Voiam să dorm la umbră de cometă, Când cerul toamnei e de stele plin Și orizontul mării e senin, Iar noaptea trece blândă și discretă. Visam aripi să mă înalț, să zbor Și-o pânză pe ocean , să navighez Aș fi dorit să nu-mi mai fie dor Și diamante-n păr să îți așez. Dar ai venit, cu pasul tău ușor, Și
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
poate că a mea, Și nouă, ca și nopții ni-i tot una. Lumina toamnei vor din nou s-o bea Și-o strâng pe toată-n noaptea cea nebună, În zori, când se mai stinge-n noi furtuna, Acestei blânde dimineți s-o dea. Și ziua o primește cu căldură, Iar soarele cu chipul radios, C-un zâmbet ce-florește-n colț de gură, În aerul vibrând melodios. Mergem prin anotimpuri, cu natura, S-aducem raiul pe pământ, mai jos. MIRIȘTE Noiembrie
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
zori sau la amiază. Pe scena vieții, roluri și artiști, Un demiurg ce piese regizează Și-n suflet multă dragoste așează, Abia atunci poți zice că exiști. Și clipele în anotimp coboară, Mai galbene cad frunzele-n arțari, Prin vântul blând al serii norii zboară Și stelele pe cer sunt vii și mari. Dar inima nu-i nicidecum ușoară, Când tu, în negură, din nou dispari. FÂȘIE Așterne vântu-n toamnă lungi fâșii, Peste a serii liniștită clipă, Doar îngerul mai bate
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
și-a găsit cale liberă pe foile albe care așteptau povestea de iubire, de viață, până la urmă. Autorul creionează personaje, cu meșteșug, dovedindu-se un bun observator (interpret) al psihologiei umane, un profund cunoscător al tehnicilor narative, zugrăvind în tonuri blânde și suave „timpul” când totul era posibil, când visele nu cunoșteau „frângerea” aripilor. Cuvintele calde, sincere care îmbracă întreaga scriere, sensibilizează și emoționează. Titi Drăgan, personajul la care se raportează întreaga narațiune, este un tânăr inteligent, cu vocația analizei. În
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
soare și hop, m-am ridicat în picioare precum un viteaz amețit de vin, precum un artist zguduit de destin, la renunțări, la înfrângeri alergic, și merg iarăși înainte, mai hotărât și mai energic. O rază de soare fragilă și blândă care să-mi mângâie părul rărit, barba căruntă și amintirile înduioșate, un David, o liră, un Saul, o tăcere sau câteva cuvinte, o rază ziceam, care să-mi pătrundă în adâncul inimii și totul e mai frumos ca înainte. Printre
RAZĂ DE SOARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342920_a_344249]
-
Poezie > Credință > AUZ DULCE - DE ALEX AMARFEI Autor: Alexandru Enache Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguri Noblețe nemăsurat de ușor întoarsă-napoi De aristocrația capacelor de ceară Doamne, blândule, cu ce parfum ai putut Întregi înapoi risipele noastre! Sare dorul de a cuprinde urme Făcătorilor galaxiei marsupiu: australia, Stat cu capul în jos, ca și cum josul ar fi încăperea. Copiii luminii de azi deja muscați de solzii de piele Căzuți
DE ALEX AMARFEI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342955_a_344284]
-
Strofe > Atasament > RONDELUL PRIMULUI SĂRUT Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă, Aflat-am dulcele răspuns... Iar focul gata să mă prindă În toamna-ți blândă s-a ascuns. Privind la geana-ți licărindă Fior de taină m-a pătruns, Și-n ochii tăi, ca-ntr-o oglindă, Aflat-am dulcele răspuns... Privirea lunii ne colindă, Sărut sfielnic, pe ascuns, O clipă, doar, îmi e de-
RONDELUL PRIMULUI SĂRUT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342992_a_344321]
-
I. AUZ DULCE - DE ALEX AMARFEI, de Alexandru Enache , publicat în Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017. înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguri Noblețe nemăsurat de ușor întoarsă-napoi De aristocrația capacelor de ceară Doamne, blândule, cu ce parfum ai putut Întregi înapoi risipele noastre! Sare dorul de a cuprinde urme Făcătorilor galaxiei marsupiu: australia, Stat cu capul în jos, ca și cum josul ar fi încăperea. Copiii luminii de azi deja muscați de solzii de piele Căzuți
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
desăvârșească tăcerilor mierii! Primejdia oului din care veșnicia cu flori adastă nara la glastre Doamne, pofta de sărut-mâna, atingere neatinselor coaste! Nașterea mișcării: ... Citește mai mult înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguriNoblețe nemăsurat de ușor întoarsă-napoiDe aristocrația capacelor de cearăDoamne, blândule, cu ce parfum ai pututîntregi înapoi risipele noastre!Sare dorul de a cuprinde urmeFăcătorilor galaxiei marsupiu: australia,Stat cu capul în jos, ca și cum josul ar fi încăperea.Copiii luminii de azi deja muscați de solzii de pieleCăzuți de pe cosmonauții navelor
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna-n corn de vânătoare mândră față că un astru. Din
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
că-s nevrednic și faci precum vrei... Ruga-te-voi cu disperare, ajută-mă să mă înseninez Și să mă asemăn Tie; Înfige-mă în piroane de înțelept Și cu a spinilor coroană mă întărește Să pot fi oaia cea blândă a țarinei decadente Și să-mi pot găsi liniștea în oceanul tumultos. Iubirea Domnului De la naștere și până la moarte, Oamenii au năzuințe deșarte De parcă ar fi stăpâni peste lume, Iar sufletele rămân cu traume, Fără să mai audă vocea iubirii
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MĂMUȚA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te văd ca și mai ieri senină, așa cum m-așteptai în prag, privindu-mă tăcută, blândă, cu ochii plini de dor și drag, să mă săruți și-mbrățișezi, tot ce-mi cerea a ta ființă, zburdalnică, eu, fugitiv, te salutam: ,, Bună, mămuță!’’ Ștrengar copil, te întrebam iscoditor dacă mai ai un ceva bunișor și dulce ori
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
munca lor, atunci tu să le zici: Ferice! ...că-mpărăția e a lor! Când plâng cu-amar în rugăciuni, și-i simți că trebui’ alinați, atunci tu să le zici: Ferice! ...căci ei vor fi cei mângâiați! Când pe cei blânzi îi vezi smeriți, cum rabdă răul de la altul, s-arăți spre ei, zicând: Ferice! ...căci ei vor moșteni Pământul! Iar când se-adună-n jurul tău, cei ce-s flămânzi și însetați, atunci tu să le zici: Ferice! ...căci ei vor fi
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
prin lumea multă, ce-L înjura, ...scuipa, ...mereu. Mi-am făcut loc, să Îi văd fața, ...uitând de ce-aveam de făcut, căci mi-a zâmbit cu drag Ființa, făcându-mă să nu-o mai uit... Curgeau pe fața aceea blândă, șiroi de sânge și sudori, iar crucea-i grea, abia târâtă, ...mie îmi provoca fiori. De-odat’ căzu sub greul crucii... Însă un om a și sărit, să-I ia el crucea și s-o ducă; ... Dar eu, ...nu m-aș
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
crucii... Însă un om a și sărit, să-I ia el crucea și s-o ducă; ... Dar eu, ...nu m-aș fi oferit! Iar când soldatul, bătu-n cuie, să-L țintuiască pe lemn, sus, am auzit chiar, vocea-I blândă (Așa e vocea lui Isus!): ”Acum Te rog să-i ierți Părinte, căci ei n-au cum a ști ce fac! Și-n jertfa Mea, acum, pe cruce, cu Tine lumea vreau s-o-mpac!...” Și-n a mormântului grădină
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
se schimbă pe cătușe: morțile între ele - jucăușe încurcă-n târguri craii cu furtuna! bravi cavaleri - smulgeți-vă din Mască spargeți potire - și salvați Ideea! Hristos Pribeagul să vă recunoască ...în flori - pe Iosif din Arimateea nu-l mai treziți: blând prinț - rămână broască! ...riscați cu calul „Har” - nu cu Femeia...! *** MARTIE ÎNVINS... învins - se-nclină Martie spre vifor: câte zăpezi - în primăvara vieții! mai apucăm să ne trăim drumeții sau iar ne pierdem între ceți de pripor? ți-ai pierdut
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
-i un stol de îngeri fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: sunt doar văzduh - parfume și uimire sfioasă rază-aprind - spre voalul genei... ...îngenunchem minunii de candoare: Regina-n Cânt de Dor - Privighetoare! *** SONETUL TIMPULUI trece vremea - trece vremea - trece vremea alergai prin viață - bestie năucă trece vremea - trece vremea
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Frunze de toamnă sunt sufletele noastre, -Suspin al soarelui prea aprig- Ne-nlănțuim pe-același ram, sihastre, Destine contemplând același frig... Culoarea toamnei se tot schimbă Din galben blând, în roșul stins de ploi. Doar gândurile-n vânt se plimbă Ca amintiri tăcute, sau ca vise noi... Ne-așternem sub tălpi de uitare, În graba anilor ce nu mai vin, Și risipim dorul în acceptare, Sperând să mai plutim
FRUNZE DE TOAMNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343252_a_344581]
-
găsesc pe ea, iubita adormită de un șarpe. Cântam cu pasiune pe mii și mii de harpe și orice zeu ce asculta plângea. Doream s-o văd, dar ochii-mi de beznă erau grei. Mă mângâia doar șoapta-i caldă, blândă. Cântam, cerșind să scape de-a morții grea osândă, să lumineze iarăși anii mei. Plecați, rostiră zeii. Dar să nu-ncerci s-o vezi până n-ajungeți în a voastră lume. Să nu rostești o vorbă, să nu o strigi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343288_a_344617]