6,712 matches
-
regulată. Erau pe Lascăr Catargiu, dar trecuți de casa Drăgănescu. In dreptul casei probabil șoferul mcetinise, apoi, neavând ordin de oprire, reluase pulsul mersului. Elena se uită spre Marcian cu o privire precaută. Distrat, nu băgase de seamă. La sfîrșiiul bulevardului ezitarea ma-Șinii fu ceva mai simțită. Marcian se uită prin geam, apoi la Elena" care, iar cu ochii închiși, nu mișca. 286 287 Din inițiativă proprie șoferul coti pe șosea și reluă mersul ritmic mai neted încă, pentru că era ceva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care venind de la o ședință din str. Păcurari a fost urmărit, fugărit și, refugiindu-se în pasajul dintre străzile Lăpușneanu și Independenței, urmăritorii l-au ajuns, descoperit și asasinat, în Martie 1946, s-a întâmplat ca și poarta metalică dinspre bulevard să fie încuiată. Era din Botoșani de loc și de existența lui mai amintește doar o placă de marmură pusă, după 1989, pe peretele umbrit de tei al clădirii cu etaj, utilizată de Universitatea de Medicină. Cei care s-au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a durat prea mult și zgâtia de ieri a devenit fata mare, de facultate, de azi. După absolvire, au ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și încălțate cu de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ține bine. Sub o tufă de agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele și toți trei sau împrăștiat. Peste mulți ani, când orașul se înnoi, s-a deschis printre livezi un bulevard. Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mâna pe pușcă că reflectorul și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol a străzii dar și de pustietatea ei : abia croită
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol a străzii dar și de pustietatea ei : abia croită, n-avea încă nici un copac. Aici, în vechiul burg, noul bulevard înlocuise o uliță negustorească cu casele la stradă, în pereții cărora se deschideau obloane prăfuite. Până în clipa în care au fost rase de buldozer, se puteau vedea în ferestrele cu cercevele de lemn strujit mușcate roșii și mostrele de mărfuri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
degajați decât mine. Mă speriam de câte ori trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei mașini scrâșnind. Nu apucasem să-mi formez reflexe citadine, așa că alternam curiozitatea cu teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neavând un reșou la care să-mi fac o cafea. Așa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept și la Filosofie. În timpul anului, cu excepția după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile, citind tot ce găseam despre Evul Mediu. Scriam o "Reabilitare a Evului Mediu", pe care o visam operă capitală, dar al cărei manuscris l-am pierdut, din păcate, în toamna anului 1948. Lăsam pregătirea examenelor pentru sesiuni. Contam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-mi amintesc să fi trecut pragul unei cofetării, cât am fost la "Spiru Haret", și nu cunoșteam lucruri elementare: cum se trimite o telegramă, cum se folosește un aparat de radio sau cum e să mergi cu un taxi. Pe bulevard, mă opream uneori în fața cinematografelor să mă uit la poze. Dar nu văzusem, încă, vreun film. Urmăream cu atenție doar afișele care anunțau conferințe publice deoarece acolo intrarea era liberă. Mă revăd în locul unde se găsea clădirea "Cărții Romînești", dispărută
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tancuri și soldați, îndreptîndu-se spre front, din zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București, atunci, pot povesti un singur lucru; am fost martor când niște polițiști îmbrăcați în civil, postați pe bulevard în dreptul Cercului Militar, tăiau cu foarfecele cravatele prea bălțate ale malagambiștilor*, acuzați că nu se îmbrăcau decent într-o țară aflată în război. A fost perioada cea mai sinceră din viața mea, după plecarea din Lisa. Poate, singura. În rest
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prima-ispravă memorabilă din viața ta... Ne-am născut pasageri de clasa Întîi; dar, spre deosebire de regulamentul marilor vapoare, acest fapt părea că ne interzice accesul la clasa a treia.“ Roger Vailland, Beau masque Julius s-a născut Într-un palat de pe bulevardul Salaverry, peste drum de vechiul hipodrom San Felipe; un palat cu remiză pentru trăsuri, grădină, piscină, o mică livadă În care se pierdea cînd avea doi ani și Îl găseau Întotdeauna Încremenit În cîte un loc și privind, bunăoară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Recunoscu ușor drumul spre partea de jos a orașului: trebuia să o ia pe prima stradă la stînga, pînă ajungea, după două intersecții, la Parcul Central. Apoi să meargă tot Înainte pînă dădea de una din scările care coborau spre Bulevardul 28 Iulie, principala arteră din Chosica de Jos, largă, plină de prăvălii, magazine și bodegi. Luînd-o pe una dintre ultimele străduțe care se deschideau din bulevard, ajungeai În piață, În fund, lîngă rîu, nu era greu de găsit. Desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Apoi să meargă tot Înainte pînă dădea de una din scările care coborau spre Bulevardul 28 Iulie, principala arteră din Chosica de Jos, largă, plină de prăvălii, magazine și bodegi. Luînd-o pe una dintre ultimele străduțe care se deschideau din bulevard, ajungeai În piață, În fund, lîngă rîu, nu era greu de găsit. Desigur că o asemenea aventură l-ar fi putut speria pe orice copil de vîrsta lui, dar Julius, mînat de dorința nestăpînită de a-l vedea pe pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de plîns. Scoase o batistă mototolită dintr-o poșetă Îngrozitoare și o duse la ochi ca și cum ar fi vrut să-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită de rușine. Prin oglinda retrovizoare, Carlos reușea să vadă cum Îi săltau sub bluză sînii tari și puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineață la cutia de la San Isidro, n-avea prea multe șanse să ajungă la Puquio și apoi de acolo la Nasca, unde se angajase Vilma. Colegiul I Colegiul se numea inmaculado Corazon și funcționa În două clădiri, una mică pe Bulevardul Angamos și alta mai mare, pe Bulevardul Arequipa. Pe la opt și jumătate dimineața Începeau să vină copiii strălucind de curățenie, scoși ca din cutie, toți În afară de frații Arenas, ăștia veneau murdari, erau totdeauna murdari. Julius mergea de cîteva luni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea prea multe șanse să ajungă la Puquio și apoi de acolo la Nasca, unde se angajase Vilma. Colegiul I Colegiul se numea inmaculado Corazon și funcționa În două clădiri, una mică pe Bulevardul Angamos și alta mai mare, pe Bulevardul Arequipa. Pe la opt și jumătate dimineața Începeau să vină copiii strălucind de curățenie, scoși ca din cutie, toți În afară de frații Arenas, ăștia veneau murdari, erau totdeauna murdari. Julius mergea de cîteva luni la școală, cînd lui Juan Lucas i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Inmaculado Corazón să-i bată pe cei mai mici de la Santa María, un colegiu Înființat de călugării veniți tot din America de Nord, unde era normal să treacă toți elevii după ce terminau Inmaculado Corazón. Călugărițele au cumpărat un teren imens În capătul bulevardului Angames, erau fericite și pline de datorii. Julius spuse Încă o dată rugăciunea Ave Maria, după ce o mai spusese de douăsprezece ori, cum făcea În fiecare seară Înainte de culcare, pentru ca visul cu noul colegiu să devină realitate. Morales ar avea terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui de fotbal și ar putea să antreneze o echipă. Era un personaj formidabil Morales ăsta: spunea mereu yas, deschizînd o gură cît o șură și măicuțele aveau o Încredere oarbă În el. Au Început orele În clădirea mică din Bulevardul Angamos. Copiii intrau prin ușa laterală și treceau apoi În grădina din fund, unde era spălătorul. Toate clasele dădeau spre grădină și aici Îi aștepta Morales, Întotdeauna cu buretele alături. Buretele era pentru cei care rămîneau la masă la colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
albastră a lui Penti, care avea o groază de surori la Villa María. Era imposibil să le ții minte pe toate. A lui Julius era maro. CÎnd copiii mai creșteau puțin erau duși În clădirea cea mare de cărămidă de pe bulevardul Arequipa. Primul lucru pe care-l aflau era că Pastor se putea scula mai târziu, fiindcă locuia chiar alături de școală. Era frumoasă clădirea de cărămidă, ba chiar misterioasă, deși cu atîția copii care-și vîrau nasul peste tot doar chiliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
impresia plînsului lui Arzubiaga: asta Însemna că și cei mari plîng... Lucrările de la șantierul noii clădiri a școlii mergeau strună. Călugărițele Împrejmuiseră terenul cu un gard, „Uitați-vă bine, le spuneau copiilor, cînd treceți cu mașina și ajungeți la capătul bulevardului Angamos, uitați-vă bine: acolo se construiește colegiul cel nou“; Într-o dimineață au pus piatra de temelie, au făcut o slujbă, i-au Îmbrăcat În uniforme albe și pe urmă le-au dat drumul acasă. Erau În culmea fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o cucoană plinuță, trebuia să aștepte mult și bine pînă se Încălzea motorul. Colegiul cel nou creștea văzînd cu ochii, dar Julius n-avea să Învețe acolo cînd va merge la prima Împărtășanie. S-a Întors la vechea clădire de pe bulevardul Arequipa, o hardughie cu balconul acela atîrnat sus de tot că abia puteai ajunge la el, unde era clasa a treia, a celor mari. Arzubiaga trecuse la Santa María, iar Martinto și mai dolofan ca Înainte și foarte murdar, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd mergea cu autobuzul: Mercedesul lui Santiago era gata și, Începînd de a doua zi, aveau să-l ducă la școală și să-l aducă Înapoi cu camioneta. CÎnd au Început să se apropie de stația lui, la intersecția cu bulevardul Salaverry și-a dat seama că sosise clipa cea mare, acum ori niciodată. De aceea, cînd Gumersindo a oprit autobuzul, s-a Întors să-și ia la revedere de la măicuță și apoi s-a uitat În ochii lui: „mîine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de față cu părinții, de față cu unchiul și mătușa Lastarria, dar mai ales foarte fericit că Susan Își dăduse seama cine era și cît de mult Îl iubea. Juan și Susana Lastarria Își luară rămas-bun și se Îndepărtară pe bulevardul Arequipa, În căutarea mașinii lor parcate pe o stradă laterală. Ei o luară În direcția opusă, spre Jaguarul lor sport. Pe el l-au așezat Într-un mic spațiu Între cele două locuri ale automobilului de două persoane și, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
brațul maică-sii cuprinzîndu-l pe după gît. Ridică ochii și o privi: ce frumoasă era Întotdeauna! și mai ales acum, cînd ridicase o mînă pentru a-și aranja părul răvășit de vînt. Juan Lucas zbura, lăsîndu-i pe toți În urmă pe bulevard, Jaguarul era ca un bolid și cum gonea astfel, decapotat, aerul Îi izbea În față făcîndu-i să Închidă ochii de plăcere, era mult mai plăcut să ții ochii Închiși, Îi deschideau și Îi Închideau iarăși pentru a percepe deosebirea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]