KorAP: Find »[drukola/base=căra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...206 >

5,129 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei am rămas în picioare în mijlocul cafenelei în timp ce biete suflete cu ochi goi foșgăiau în jurul nostru cărând tăvi cu cafea și gogoși. Era clar că erau acolo de mai multe săptămâni și tot nu-și găsiseră nici un scaun. Dar Adam, așa cum îl știm, a găsit singura masă care fusese eliberată în ultimele trei săptămâni. Ăsta era unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
încercând să-mi ascund satisfacția de mama și de tata. —Claire, a spus Adam cu vocea lui minunată. Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu cam stânjenită. Mama și tata erau tot în hol și amândoi se uitau la mine. Cărați-vă, le-am șuierat fluturându-mi spre ei mâna rămasă liberă. Avem o nenorocită de urgență, a urlat tata. Lasă dracului telefonul! — Într-un minut, i-am spus. —Un minut, m-a amenințat el. Dar după asta amândoi au dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

acei fossilis colegi de cameră cu pictorul au anticipat părerea lui Lenin despre artiști și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă nici umbră de os. De ce i-a rezistat Însă opera rămîne o Întrebare pentru artiști. Poate din pricina uscăciunii. 17 000 + 2000, sînt 19 000 de ani de cînd trăiește bizonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
la: Cadru exterior: Scena de mai sus se repetă, compozițional identic, cu o altă femeie, un bătrîn ce poartă ochelari, un tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de sînge ce sar În toate părțile. Sonor: „Două fire, două paie, / Ia Ciuleandra la bătaie, / Și-nc-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi spus să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
secundar), nu mă gîndesc nici la interpretarea fără cusur a lui MacLaine, soția sedusă fără voia lui de omul care cultiva grădina, mă gîndesc la Peter Sellers cînd merge la Înmormîntarea prietenului său; În vreme ce senatorii politicii americane șușoteau Între ei cărînd pe umeri sicriul lui Douglas, oare cine-ar fi potrivit acum pentru a-i lua locul președintelui Americii care-și pierduse cel mai puternic susținător, ăla nu, că-i democrat, celălalt În nici un caz, are probleme cu femeile, dar al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin dreptul lui, Îl Întreabă de ce cară cutia aia cu el, ce e Înăuntru, Fink răspunde că habar nu are, după care fata se așază În fața scriitorului ca În fotografia de la hotel. Hotelul care este, probabil, infernul. Mundt e Într-adevăr agent, dar de un alt tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
marcate de nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu este legendar. Într-o dimineață, abia răsărise soarele, era rouă, n-a mai vrut să care-n geantă mingile de tenis ale președintelui În prezent decedat. „Dacă nu mă lași și pe mine să joc, n-ai decît să ți le duci singur”, i-a șoptit viitorul președinte. Nu l-a lăsat, juca prost la voleu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Marilena Tutilă de la România Mare care-o pornește spre Jilava și, pe drum, trece prin sumedenie de peripeții. Mai Întîi „m-a ajuns din urmă un grup de tineri deținuți”. Marilena observă cu ochiul ei vigil de reporter că ei cărau un furtun de irigații. N-are din păcate prea mult timp la dispoziție pentru a studia cum se cuvine furtunul, „deoarece din spate un camion face o curbă periculoasă”. Marilena-l evită cu eleganță: „Apuc să sar În șanț”. Apoi iese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
posibilitățile de Înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu”. A sondat, săraca, un deceniu, nu-i lucru ușor. Căuta apă. Și ca o dovadă ultimă de spirit de sacrificiu, „după revoluție n-a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă și antipatică ce cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine și-a plagiat mizeria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
placă să scriu, am renunțat la punctele erotice discutabile, și mi-am dat seama destul de repede că nu sînt geniu ci pe-aproape, așa că am continuat din sadism. Și prin anii ’80 nu-mi plăceau nici gospodarii, găleata cu care căram apă de la cișmea pînă-n casă vărsînd jumătate din conținut pe ulița copilăriei lor și foarte multe alte lucruri, inombrabile, gonococul, găinile, gajurile ba, dar nu le mai jucam În curtea școlii, crescusem, nu mai eram la școală cu fetele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
nici măcar pînă-n CÎmpia Panoniei, ce facem, de unde să iau acum aprobarea aia nenorocită, Între timp auzeam convorbirile de pe coridor cu ceilalți pasageri, vagonul era destul de gol și aproape toți cei care treceau granița se deghizaseră În țigani cu alură sportivă, cărau niște boccele uriașe și lăzi suspecte ca de armată, pe la Oradea unul dintre ei, cu mustăți negre de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

e cu Brownell și Helenowski? CÎt de tare au Încasat-o? — Flăcău, au avut doar niște contuzii superficiale. Aș zice că revanșa a fost puțin cam exagerată. Ai luat și tu parte? — Am fost lovit, am ripostat și m-am cărat. Lui Loew Îi e frică să facă puneri sub acuzare? — Îi e frică doar să nu-și piardă prietenii dacă o să acuze... — Tocmai și-a făcut un prieten azi. Spune-i că e Într-o poziție avantajoasă. Jack merse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
niște informații prețioase pentru tine. Da... Diseară? Sigur, o să fie acolo. Da. Transmite-i salutări lui Helen. Da. Cu bine, Bill. Ed simți cum Îi bubuie inima În piept. Preston Îi zise: — Te Întîlnești cu șeful Parker la Pacific Dining Car diseară la opt. El o să facă rezervare pentru o cameră separată, În care veți putea discuta. — Care dintre depoziții să i-o prezint? Preston Îi Înmînă hîrtiile. — Asemenea ocazii nu se ivesc prea des. Eu am avut cazul Atherton, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Urmele de ac și chestia din buzunar Îți asigură trei ani la Închisoarea de stat. Dacă mi-l dai pe tipul care ți-a vîndut seringa, scapi. Perkins nădușea abundent. Jack continuă: — Chelălăie În fața prietenilor tăi și poți să te cari. Perkins Își linse buzele. — Barney Stinson. Infirmier la „Queen of Angels“. Jack Îi seceră picioarele cu un șut bine plasat. Perkins ateriză cu mecla În gustări. Masa se rupse și căzu la podea. Din rîndurile audienței se auzi un oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
face asta - În fiecare joi seara. Dar să vorbim concret: Marion McPherson, mult prea răbdătoarea hausfrau a lui Darktown Bill, crede că Billy al ei Își petrece serile de joi la Olympic Auditorium, uitîndu-se cum mexicanii de categoria cocoș Își cară pumni cu nemiluita pe ring. Numai că ea se Înșelește. În serile lui de joi Billy cel Rău tînjește după amor, nu după schilodeli. Faptul numero uno: Bill McPherson este unul din obișnuiții casei la Minnie Roberts’ Casbah - cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
a Închipuit că toată zarva e fie pentru citațiile mai vechi, neonorate, fie pentru chestia cu revistele porno. Știa că stă pe jăratic și nu era deloc bine să fie prins cu materiale pornografice. Nu putea să riște să le care cu mașina - erau șanse prea mari să fie descoperit. Așa că Îi rămîneau rigola sau tomberoanele de gunoi, aproape de limita de umplere. Poate așa marele Jack Tomberon reușea să mai identifice vreunul dintre protagoniștii din reviste. Jack ieși pe trotuar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
că Duke avea pe vremuri nouă fete. Ce s-a Întîmplat? Le-au umflat peștii ceilalți? — Dom’le, Dukey era un visător. Îi plăcea să Încerce personal marfă tînără și voia doar marfă tînără. Marfa tînără se plictisește și se cară dacă peștele nu se face rău. Dukey putea fi rău cu alți bărbați, dar niciodată cu femeile. Dumnezeu să-l ierte. — Asta Înseamnă că Duke mai avea o afacere, ceva. Două fete nu ajung. Fulgușor Își desprinse niște lac de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
fără o țintă anume, mergînd cu mașina la Întîmplare. *** Se plictisi repede să conducă mașina, așa că găsi o zonă cu moteluri și se opri la o bombă care Închiria camere cu ora: Oscar’s Sleepytime Lodge. Plăti pentru o săptămînă, cără sacoșele Înăuntru, făcu un duș și Îmbrăcă la loc hainele murdare. Un adevărat rai al gîndacilor. Pe peretele din spatele patului se vedeau gîngănii și grăsime. El Însuși avea un miros stătut, bătînd spre Împuțit. Încuie ușa și Începu să frunzărească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
lăsă să intre. Ceva mai Încolo erau parcate un Ford și un Dodge. Nu avea timp să le ia numerele. Din bancă ieși Lamar Hinton cu niște cutii. Dosare, dosare, dosare - nu puteau fi altceva. Bracken și tipul de la bancă cărară cutiile pînă la Packardul lui Lynn și pînă la Dodge. Tipul Încuie banca și urcă În Ford, făcînd un viraj de o sută optzeci de grade spre sud. Hinton și Bracken formară o caravană: două mașini Îndreptîndu-se spre nord. Clipele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
urca În serpentine. Parcă și privi: mașinile Își continuară urcușul, apoi dispărură la o răspîntie. Le urmări traseul pînă la un camping cu mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack Își piti mașina și se ascunse după niște pini pitici. Bracken și Hinton Își aruncară povara de hîrtie Într-o groapă mare cu mangal. Se Întoarseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
presei că negroteii apucaseră să mărturisească Înainte să evadeze. Nimeni nu a menționat faptul că aceștia nu erau Înarmați. Ed Exley era un om făcut. Discursul preotului prindea avînt. Văduva Începu să plîngă. Exley o cuprinse pe după umeri. Bud se cără de acolo. Fulgere, ploaie tot mai puternică. Bud se strecură În capelă. Serata lui Parker era pregătită: un pupitru, scaune, o masă plină ochi cu sandvișuri. Tot mai multe fulgere. Bud se uită pe fereastră și văzu cum coșciugul este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
se adresează cu deferența adecvată. Vrei să-mi mai spui o dată cum te cheamă? — Sergentul White. — Bun, domnule sergent White. Am să-ți spun că În viața mea suferința nu are sfîrșit. SÎnt ca Iisus, MÎntuitorul vostru, al goim-ilor, care cară pe umeri greutatea Întregii lumi. În Închisoare acei fershtunkener de mardeiași ne atacă pe mine și pe omul meu, Davey Goldman. Davey se alege cu creierii varză, e eliberat condiționat și Începe să umble În public cu ștremeleagul la vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
plastic peste bani gheață și praf alb. Grămezi peste grămezi peste grămezi - apoi nimic, doar o gaură neagră și adîncă. Ud fleașcă, Începu să facă naveta Între piscină și mașina lui, cu soarele bătîndu-l În creștet. CÎnd a terminat de cărat toată comoara, aproape că i se uscaseră hainele. O ultimă cursă, În caz că EL se afla ACOLO: pastile luate În căușul palmei de la fund de tot. *** Climatizorul mașinii Îl mai Încălzi. Conduse pînă la școala lui Dieterling și sări gardul. Liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]